O lume în tranziţie – homo cyberneticus

Posted on 03/04/2012 by

0


Cuvantul tranzitie este poate unul dintre cele mai nesuferite publicului romanesc, avand in vedere ca tranzitia noastra arata cam ca o peltea alterata, care se intinde fara de sfarsit. De asta data folosirea cuvantului nu implica localizarea lui  la teritoriul in care traim, ci il extinde mult mai larg, cuprinzand ceea ce  obisnuiam sa numim lumea occidentala. Acea lume “mirifica”, careia am dorit sa apartinem cam de la inceputul secolului al XIX-lea.

Carturarii vremurilor au inceput cam de o jumatate de secol sa produca definitii folosindu-se de particula de compunere “post” (ulterior), care trebuia sa defineasca un fenomen insuficient de acceptat sau de definit. Asa am ajuns la post-modernitate, post-capitalism (socialism), post-industrializare, post si inca post, pana la o acreala absoluta. Majoritatea acestor “ulterioare” se dovedesc imposibil de demonstrat pentru ca nici timpul si nici faptele in sine nu pot fi demonstrate in laboratoarele academice ale carturarilor. Realitatile demonstreaza ca aceste “ulterioare” sunt sintetice si se intorc in trecut din lipsurile unui prezent mult mai sarac sau superficial decat cel care a existat “ante”  (anterior).

Cetateanul  prezentului,  pe care nu-l pot numi modern, deoarece carturarii nostri au hotarat ca am depasit modernitatea, este super-conectat la perfuzia digitala  si ultra-inundat de milioane de particole de informatie, care il impiedica sa vada faptele. Crezandu-se perfect informat, el este de fapt perfect manipulat (de el insusi sau de altii)  de jumatatile de adevaruri sau  de perceptiile lui sau convins de perceptiile altora, care circula impreuna pe infinita tubulatura a retelei informatice globale.

Asa cum am scris pe unele pagini de garda ale blogului (Lumea in care traim: cicluri si agregate),  “Noua medie” ne pune pe masa atat de multa informatie ca fiecare dintre noi poate sa-si construiasca un “adevar personal” profund diferit de un alt “adevar personal” al unui interlocutor intamplator. Bineinteles, ambele “adevaruri personale” pot fi extrem de departe de adevarul faptic, care este de multe ori  mai simplu decat ambele enuntari particulare. Oamenii prezentului isi traiesc o istorie bazata pe “adevarul personal,” obtinut mai mult sau mai putin fara nici un filtru al obiectivitatii, atat cat aceasta poate exista.

Fara sa banuim am creat un “om cibernetic”, care se alimenteaza direct sau indirect din aceasta sursa comuna de stiri, cunostinte sau perceptii – adevarate, partial adevarate sau mincinoase. Contributia fiecaruia se face de multe ori prin constructia continutului, in majoritatea cazurilor asimilarea si propagarea lui.

Deci tranzitie de la ce, la ce altceva? Simplistic, de la un ante spre un post, de la un anterior spre un ulterior, ca o societate care viziteaza “Tara minunilor lui Alice”. Traieste “omul cibernetic” in universul descris de Lewis Carroll  sau poate in cel descris de George Orwell (1984)? Cine stie, poate o combinatie intre ambele.

Tranzitia se va face de fapt de la un echilibru la un alt echilibru. Perioada se numeste restaurarea echilibrului pierdut. Scriam in articolul mentionat mai sus: Criza – si tot ce este legat de ea – are doua nume, primul se numeste “Dezechilibru”, al doilea se numeste “Neincredere”. In clipa cand se creaza o relatie in care un stat sau un grup de state produc enorm de mult si state care consuma enorm de mult fata de posibilitatile lor – ai creat un Dezechilibru. Deoarece nimic si nimeni nu poate trai intr-un dezechilibru, au creat niste instrumente pentru a dezamorsa momentan problema. Ai un picior mai scurt la masa pe care mananci, bagi cateva bucati de hartie sub piciorul scurt, il echilibrezi pentru un timp, dupa aia Dumnezeu e mare. Sau moare creditorul sau moare cel care este creditat sau se intampla o minune.

Capitalismul-fiduciar a fost promotorul primei etape a acestei crize. Capitalismul-fiduciar a creat valori inexistente pentru a sustrage bani existenti si a-i transforma in valori finite (reale, stabile), insusindu-le sau transferandu-le in alte “bule financiare”, in expectativa unor noi speculatii, care au intarziat sa apara. Intre timp, occidentul a intrat in a doua etapa a crizei, poate si mai grea decat prima. Etapa in care statele au devenit amenintate de faliment. Aceasta etapa este numita  “criza datoriilor suverane”, mai putin dependenta  de capitalismul fiduciar; singura legatura ar fi ca acest capitalism a facilitat intrarea statelor in impas. In sfarsit, intram in a treia etapa a crizei, care trebuie sa creeze un nou echilibru. Echilibrul se va crea printr-o criza, care deja a inceput si care la sfarsitul ei, dupa o perioada agonizanta de recesiune, se va putea construi din nou acest echilibru inexistent astazi.

Nu stiu cand si daca “omul cibernetic” va reusi sa desluseasca “Nouvorba – Newspeak” (vezi 1984- George Orwell, O mie nouă sute optzeci şi patru, Iaşi, Polirom, 2002 pg. 368) si “Dublugânditul – Doublethink” (aceasi carte pg. 265), in orice caz sunt semne ca poate sunt sanse sa se intample. Va lua timp ca orice proces social, pana la urma se va rezolva.

Deocamdata am avut simptomele declansarii tranzitiei, acum suntem la mijlocul bolii, pana la urma societatea va gasi si leacul si ca orice  lecuire procesul este dureros. Procesul de insanatosire va recastiga increderea si va restitui echilibrul pierdut. Vor cadea sisteme birocratice, partide, ideologii, institutii – sa cada, daca s-au dovedit ineficiente. In primul rand va cadea propagatorul jumatatilor de adevar – Complexul Politoco-Mediatic (PMS) si poate atunci se va trezi noul “om cibernetic” sau poate din nefericire se va transforma in “omul de cositor” (tin man), dar asta este poate o alta poveste, de spus in viitor – Vrăjitorul din Oz .

Advertisements