Ştiri Europene – 7/4 “Zarva continuă”

Posted on 07/04/2012 by

1


Toată lumea aşteaptă salvarea de la fondurile UE. Dar aceste fonduri mai există cu adevărat? Economistul Ilie Şerbănescu răspunde într-o manieră radicală: “Fondurile europene nu sunt pentru România. Sunt pentru firmele vest-europene care vin în România.” Şi atunci, dacă România nu este capabilă să absoarbă fonduri, de ce nu o fac firmele vest-europene care sunt prezente aici, presupunând că lor le-ar fi fost destinate astfel de fonduri? “Pentru că fondurile nu mai există. S-au consumat în alte lucruri.” Ilie Şerbănescu a făcut aceste observaţii personale la o dezbatere pe marginea ultimei cărţi a economistului Dainel Dăianu, lansată recent, “Când finanţa subminează economia şi coordonează democraţia.” […] Au existat situaţii, de-a lungul ultimului an cel puţin, care pot duce cu gândul la o asemenea ipoteză, chiar dacă este greu de adus dovezi în acest sens. La finele anului trecut, ZF a avut informaţia că României nu-i sunt rambursate anumite sume certificate ca eligibile, pentru că Bruxelles-ul nu are bani. Dar nu a avut dovada. România înaintează greu cu legislaţia şi cu practica în materie de fonduri UE, dar, în aceeaşi vreme, condiţiile care i se cer sunt între cele mai dure, dacă nu cele mai dure din UE. La începutul acestei săptămâni, ministrul afacerilor europene Leonard Orban a evocat ipoteza, pentru prima dată public, că România ar putea avea o problemă cu banii europeni pentru că Bruxelles-ul s-ar putea să nu mai aibă, o vreme, bani. “O să extrapolăm (în raportările privind absorbţia fondurilor UE – n.n.), o să avem şi o rubrică în care să se vadă că sunt sume aprobate, dar banii nu au fost viraţi. Lucrul acesta o să se întâmple din ce în ce mai des, în special la sfârşitul acestui an. Este foarte posibil că nu vor mai fi bani la bugetul UE ca să fie viraţi. Tocmai de aceea Comisia Europeană a insistat foarte mult să trimitem cât mai repede cereri de rambursare şi să nu prezentăm cele mai multe cereri la sfârşitul acestui an pentru că altfel vom primi banii abia anul viitor. Deci sunt dificultăţi la nivelul bugetului UE astfel încât este probabil ca anumite angajamente să nu poată fi respectate.” […] Rămâne însă de actualitate o altă observaţie a lui Ilie Şerbănescu: anume că, dacă am lua aceste fonduri (“prin absurd” plusează economistul) nu există o relaţie între aceşti bani (19,6 mld. euro, fonduri nerambursabile între 2007-2013) şi necesităţile reale ale României, astfel încât baii europeni “să scoată ţara din cloacă.” Integral in Ziarul Financiar.

Premierul din Kosovo îndeamnă România şi alte patru state să-i recunoască independenţa. Premierul kosovar, Hashim Thaci, îndeamnă cele cinci state UE care nu au recunoscut Kosovo să decidă recunoaşterea acestui stat cât mai curând. Invitat la o conferinţă a Centrului pentru Studii Strategice şi Internaţionale de la Washington, Thaci a declarat că Bruxellesul ar trebui să depună mai multe eforturi pentru a convinge cele cinci state – România, Spania, Grecia, Slovacia şi R.Cipru – să recunoască independenţa Kosovo. În altă ordine de idei, Thaci a declarat că autorităţile kosovare nu vor permite organizarea de către Serbia a alegerilor locale în zonele cu etnici sârbi din Kosovo, informează site-ul postului B92. Întrebat dacă etnicii sârbi din Kosovo se pot simţi în siguranţă în condiţiile în care ancheta în cazul traficului de organe nu a ajuns la niciun rezultat, Thaci a acuzat Belgradul că încearcă să strice imaginea Kosovo. Medifax.

Piraţii au vânt din pupa în politica germană. Partidul Piraţilor din Germania a obţinut locul trei în alegerile din landul Saarland. Niciodată în istoria postbelică a Germaniei, un partid politic nu a câştigat atâta simpatie într-un timp atât de scurt. La adunările Piraţilor  se strâng mii de oameni. Au obşinut locul al treilea în alegerile din mai multe landuri, devansându-i pe departe pe liberal-democraţi. Încurajaţi de succesul fulminant din alegerile regionale de la Berlin şi din landul Saarland, Piraţii se pregătesc intens pentru alegerile de pe 13 mai din landul cel mai populat al Germaniei: Renania de Nord-Westphalia. Din cei 200 de potenţiali candidaţi, partidul va alege 42 care să candideze. Şanse mari au şi în landul Schleswig-Holstein, unde alegerile vor avea loc pe 6 mai. Iar aceste rezultate vor avea implicaţii şi la nivel naţional, scrie „Der Spiegel”. Deja, sondajele arată că la nivel naţional au câştigat simpatia a 12% dintre germani. În Saarland, şi-au pus la punct campania în câteva săptămâni şi au câştigat 7,4% din voturi. Ceea ce înseamnă că vor avea patru reprezentanţi în Parlamentul regional. Victoria a venit după ce, în septembrie anul trecut, la Berlin, au obţinut nouă procente din totalul voturilor – 15 locuri. Noi organizaţii locale ale Piraţilor iau formă pe tot parcursul Germaniei – la Altötting, în Bavaria, la Bautzen, în Saxonia (est), la Ulm, în landul Baden-Württemberg (sud-vest). În cursul ultimului an, numărul de adepţi s-a dublat, ajungând până la 21.600 de membri, scrie Reuters. Media de vârstă este de 31 de ani. „Oamenii au votat pentru noi pentru că oferim ceva nou şi proaspăt şi pentru că sunt oameni complet normal care se angajează pentru cetăţeni”, spune Jasmin Maurer (22 de ani), liderul regional din Saarland al Piraţilor. Integral in Adevarul

Zarva continuă. După interviurile televizate, difuzate joi seara, Günter Grass şi opiniile sale critice la adresa politicii Israelului continuă să stîrnească masive reacţii polemice, reflectate mai cu seamă de ediţiile online ale marilor ziare. S-ar putea afirma că Günter Grass a obţinut ceea ce şi-a dorit: a rupt tăcerea. Publicîndu-şi controversatul poem intitulat „Ceea ce trebuie spus” a stîrnit un amplu ecou în paginile presei scrise germane şi internaţionale. El şi-a postat „poezia”, în lectură proprie, şi pe site-ul postului public NDR, a acordat interviuri televiziunilor publice, între care şi canalului germanofon de cultură 3 SAT, care l-a difuzat însă abia după miezul nopţii. A doua zi, de Vinerea Mare, cînd în Germania ziarele nu apar decît în ediţie electronică, autorul Tobei de tinichea produce pe mai departe mult zgomot în spaţiul virtual, autohton şi internaţional şi, fireşte, în blogosferă. Parafrazînd unul din enunţurile prozei ritmate tipărite în premieră de SÜDDEUTSCHE ZEITUNG la 4 aprilie, în care Günter Grass mărturiseşte că şi-a scris poemul „la anii tîrzii ai vieţii, cu ultima cerneală”, ediţia online a revistei DER SPIEGEL titrează, două zile mai tîrziu, un amplu comentariu, astfel” Să sperăm că e ultima cerneală”. Autorul textului se opreşte asupra interviurilor televizate ale laureatului Nobelului pentru Literatură şi ajunge la concluzia că Grass s-a încurcat şi mai rău în propriile sale inepţii. La cuvînt se înscrie din nou, după doar două zile de la vitriolanta sa reacţie la ceea ce crede Grass că trebuie spus, sagacele polemist Henryk M.Broder. Tot în DIE WELT, dar de astă dată în ediţia online, el semnează un adevărat pamflet, considerînd că interviul acordat postului de televiziune ARD a fost descărnarea intelectuală a unui bărbat bătrîn care a pierdut contactul cu realitatea. Iar în interviul difuzat pe canalul doi al televiziunii publice germane ZDF, Grass ar fi făcut figura unui autist plîngăreţ. Ieremiadele lui Grass le aude şi LE FIGARO, care semnalează cititorilor că scriitorul se simte ţintuit la stâlpul infamiei. Ce rămîne din prezenţa lui Grass pe toate canalele vor decide poeţii, opinează FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, menţionînd că, în pofida ubicuităţii mediatice a scriitorului, prea multe el nu a avut de spus. Ce a spus Herta Müller, laureata Nobelului pentru Literatură, aflată la Praga într-un turneu de lecturi, după lectura afirmaţiilor critice ale lui Grass la adresa Israelului, relatează succint agenţia EPD. „Autorul ar face bine să se reţină. El nu este întru totul neutru.Cînd ai luptat odată în uniforma SS, nu mai eşti în stare să dai verdicte juste”. Deutsche Welle.

Sarkozy “durul fals”, Hollande “elasticul”, Le Pen “dominatoarea”. Revista franceză Le Point a cerut unor psihologi şi psihiatri să-i “diagnosticheze” pe principalii candidaţi la preşedinţia ţării. Conservatorul Nicolas Sarkozy, socialistul François Hollande, comunistul Jean-Luc Mélenchon, centristul François Bayrou şi extremista de dreapta Marine Le Pen au fost deci “analizaţi”, personalităţile lor au fost comparate. Plecând de la premisa că în momentul votului, francezii îşi aleg candidatul în funcţie de “statura de campion” pe care o are cutare sau cutare sau pentru că vor să-l respingă pe un altul-şi deci nu aleg pe cineva anume din cauza programului său-plecând deci de la această ipoteză de lucru, Le Point deduce că personalitatea, caracterul candidatului este hotărâtoare. Este el făcut pentru funcţia la care tânjeşte, de unde are forţa de a combate, ce influenţă ar putea avea trecutul lui personal, etc.. Întrebări la care răspund deci nouă specialişti francezi. Concluzia lor este simplă: nu poţi scăpa de temperamentul tău, format deja din copilărie, uneori cu greu şi durere. În funcţie de asta, candidaţii se împart în două categorii: “bătăuşii” şi “consensualii”. Toţi sunt însă extravertiţi, au o mare plăcere în a se pune în scenă. O atitudine ce se poate dezvolta şi prin confruntare sau conciliere. Aici Hollande şi Sarkozy nu joacă în aceeaşi categorie: socialistul caută prin natura lui să concilieze, în timp ce preşedintele-candidat caută confruntarea şi să domine. La fel, extremista de dreapta Le Pen şi comunistul Mélenchon fac parte din familia agresivilor, în timp ce centristul Bayrou caută calmarea spiritelor. Acesta din urmă este descris de “profilerul” de la Le Point, un psiholog de tip american, drept un “extravertit ambiţios. Pentru a-şi menţine însă echilibrul psihic, Bayrou are nevoie de momente de linişte, de calm. Dacă viaţa de preşedinte nu-i dă răgazul necesar, el riscă să fie depăşit de evenimente”. Trist, dar şi îngrijorător diagnostic. Hollande este şi el descris drept cineva care nu are nicio atracţie pentru dominaţia ierarhică, nu caută deloc, spre deosebire de ceilalţi candidaţi, să-şi “ucidă adversarul”. Foarte “elastic”, dornic tot timpul să ajungă la un compromis, socialistul o ţine însă pe a lui, orice ar fi şi este deci greşit să spunem că e un tip “moale”. Integral in RFI.

Advertisements