Ştiri Europene – 10/4 “atenţie la Kaliningrad”

Posted on 10/04/2012 by

2


Companiile internaţionale revin cu investiţii în Europa. Marile companii internaţionale, de la coloşii IT la producătorii de medicamente, pariază pe Europa pentru dezvoltare în pofida crizei datoriilor din regiune şi a recesiunii care ameninţă numeroase state, scrie publicaţia franceză Le Figaro. În Irlanda, stat care a evitat falimentul datorită sprijinului financiar internaţional şi care acum trebuie să respecte tratamentul de austeritate prescris de finanţatori, Microsoft a investit recent 97 mil. euro pentru mă­rirea unui centru de date din apropierea Dublinului. De asemenea, gigantul farmaceutic american Eli Lilly va cheltui 330 mil. euro pentru construirea unui centru de producţie în apropiere de Cork. În Spania, un alt stat luat în colimator de pieţe din cauza pro­blemelor financiare, Dow Chemical, tot un grup american, a alocat 10 milioane de euro pentru dezvoltarea unui centru de cercetare în domeniul desalinizării apei la 80 km de Barcelona. Inginerii de aici caută modalităţi de producere ieftină a apei potabile. General Electric a investit 30 mil. euro pentru dezvoltarea cercetării în domeniul ener­giei, aviaţiei şi tehnologiei medicale în Germania, ţară pe care conglomeratul indus­trial american o consideră a fi un adăpost contra crizei dato­riilor, şi încă 56 mi­lioane euro pentru promovarea ima­ginii comerciale. De asemenea, Info­sys, o companie mare indiană specializată pe consiliere în tehnolo­gie, intenţionează să investească mai multe milioane de euro în principalele ei pieţe din Europa de Nord. Tendinţa este contrarie celei din urmă că trei ani, când investiţiile directe din Europa s-au diminuat cu 19% comparativ cu anul anterior. Analiştii au remarcat că, nu de mult timp, companiile şi fondurile de investiţii venite din China, India, Brazilia şi Emiratele Arabe Unite îşi diversifică portofoliile de active europene.  Pentru prima dată, în 2011, regiunea în care China a investit cel mai mult nu a mai fost SUA, ci Europa. Integral Ziarul Financiar.

The Economist: Viitorul NATO, sub semnul întrebării. Alianța Nord-Atlantică slăbește pe zi ce trece. Totuși, nu trebuie lăsată să se stingă definitiv. Cu câteva săptămâni înaintea summitului din Chicago, din mai, NATO se gă­ește într-o situație paradoxală. Are, cu siguranță, câteva motive de mândrie. Din solidaritate cu America, statele membre au rămas să-și ducă până la capăt sarcina ingrată din Afganistan. Apoi, misiunea NATO mandatată de Națiunile Unite să îi protejeze pe rebelii libieni de setea de răzbunare a colonelului Ghaddafi a reprezentat un real succes. Statele componente par tot mai doritoare să se implice în activitatea organizației, iar doi membri importanți, Marea Britanie și Franța, s-au oferit să preia conducerea atât din perspectivă armată, cât și diplomatică (evident, tot cu sprijinul masiv al SUA). Cel puțin patru țări se pregătesc să intre în Alianță în viitorul apropiat: Macedonia, Bosnia, Muntenegru și Georgia, deci interes încă există. În ciuda tuturor acestor reușite, viitorul NATO e mai degrabă incert, semne îngrijorătoare venind din două direcții. Prima se regăsește într-o declarație făcută de administrația Obama acum câteva luni, în care avertiza că adaptarea la ritmul de dezvoltare a armatei chineze și reafirmarea aliaților din Asia vor căpăta prioritate în fața Europei. În condițiile în care America vede în Bătrânul Continent mai degrabă un „producător“ decât un „consumator“ de securitate, există o preocupare legată și de consecințele crizei zonei euro asupra felului în care partenerii europeni își vor respecta angajamentele de acum încolo. Măsurile de austeritate, dar și percepția conform căreia securitatea Europei nu este amenințată serios, au făcut ca bugetele de apărare, oricum tăiate la sânge, să fie din nou reduse. Și, dacă la finalul Războiului Rece, statele europene acopereau 34% din cheltuielile militare ale NATO, în momentul de față, ponderea a coborât la 21%. În plus, cu excepția Americii, doar patru din cei 28 de membri respectă obiectivul de cheltuieli de apărare, de 2% din PIB: Marea Britanie, Franța, Grecia și Albania. Capital.

Debutul campaniei prezidenţiale oficiale în Franţa, ultima etapă înaintea scrutinului propriu-zis. Afişe oficiale, spoturi televizate, reguli mai stricte cu privire la egalitatea timpului de vorbire pentru candidaţi: luni, 9 aprilie, a început cea de-a treia şi ultima etapă a campaniei prezidenţiale – campania oficială – ce se va încheia în ajunul primului tur, sâmbătă, 21 aprilie, la miezul nopţii. Potrivit Le Monde, începând de luni, panourile de afişaj electoral de lângă birourile de vot ridicate de primării pot fi acoperite de afişele candidaţilor. Totul este însă încadrat cu precizie, până la mărimea afişelor. Astfel, fiecare candidat are dreptul, pentru fiecare tur de scrutin, la două afişe per locaţie, unul pentru a-şi expune programele şi celălalt pentru a anunţa reuniuni electorale, dar şi data şi ora emisiunilor în care va apărea candidatul respectiv la radio sau la televiziune. Aceste afişe trebuie să fie uniforme pentru întreg teritoriul şi lipite într-o ordine precisă, stabilită prin tragere la sorţi. În ambele cazuri, sunt interzise afişele imprimate pe hârtie albă /rezervate administraţiei/ sau care cuprind o compoziţie de culori albastru, alb, roşu, cu excepţia reproducerii emblemei unui partid sau a unei grupări politice. Candidaţii le pot trimite de asemenea alegătorilor o declaraţie de campanie imprimată pe o foaie dublă – gramajul hârtiei fiind determinat, între 60 şi 80 de grame pe metrul pătrat. De partea audiovizuală, spoturile de campanie ale candidaţilor la alegerile prezidenţiale au început să fie difuzate pe posturile de radio şi de televiziune publice luni dimineaţă într-o ordine, la fel, definită prin tragere la sorţi: Francois Bayrou a fost cel care a deschis balul la ora locală 07:40 pe France O. Fiecare candidat are dreptul la 43 de minute între 9 şi 20 aprilie, adică zece spoturi de format mic /un minut şi jumătate/ şi opt de formate mari /trei minute şi jumătate/. Printre altele, în această perioadă, regulile de egalitate a timpului de vorbire vor fi şi mai constrângătoare. Începând cu 20 martie, posturile de radio şi canalele de televiziune au fost nevoite să respecte o egalitate strictă a perioadei de difuzare a declaraţiilor celor zece candidaţi la prezidenţiale, însă au avut dreptul să decidă în ce emisiuni puteau să se exprime aceştia. De acum înainte, televiziunile şi radiourile sunt obligate să le acorde candidaţilor condiţii de programare echitabile. Potrivit unui bilanţ de etapă publicat joi de Consiliul Superior al Audiovizualului, în prima parte a perioadei de egalitate, între 20 şi 30 martie, ‘aproape toate canalele de televiziune şi de radio le-au acordat cuvântul celor zece candidaţi la scrutinul prezidenţial sau susţinătorilor acestora’. Televiziunile generaliste au difuzat nouă ore de intervenţii, radiourile generaliste 37 de ore şi canalele de informaţie continuă 65 de ore.Agerpres

Este stânga gata de guvernare? Dacă o nouă eră social-democrată se va instala, stânga trebuie să găsească noi răspunsuri şi strategii. În caz contrar, şansa va fi risipită. Zilele acestea, ochii sunt aţintiţi asupra lui François Hollande, care are şanse considerabile să-l înfrângă pe preşedintele francez Nicolas Sarkozy, nu tocmai popular. Dacă va câştiga, va fi o lovitură a social-democraţiei, care va oferi clipele dorite cu disperare în Europa după 19 runde de alegeri pe continent pierdute în faţa rivalilor conservatori sau de centru-dreapta, de la începutul crizei economice. Mesajul politic ar fi acesta: opoziţia faţă de austeritate, gândită în termeni realişti, funcţionează; capitalismul financiar este noul duşman; un nou profil al stângii se conturează şi este iar popular. Este promisiunea sfârşitului unei ere în care politicile de stânga şi de dreapta au fost, aparent, greu de distins. Dar chiar suntem la începutul unei noi ere? Social-democraţia europeană trebuie să treacă printr-o redefinire profundă, dacă vrea să guverneze cu succes. Pericolul constă în faptul că partidele de stânga ar putea fi alese, dar nu prea ar şti ce să facă după ce ajung la putere. În lipsa direcţiei, peste doar câţiva ani se vor afla în faţa unei înfrângeri catastrofale. Întrebarea-cheie ce decurge din criză nu este dacă va renaşte social-democraţia, ci dacă pot apărea noi strategii pe baza cărora  să se construiască bunăstarea socială. Criticii argumentează că partidele de centru-stânga au devenit „dependente structural” de capitalism, adică dependente de pieţele capitaliste pentru a genera un surplus în materie de investiţii pentru bunăstare şi în ceea ce priveşte serviciile publice.Adevarul.

Cine ajunge în turul al doilea la prezidenţialele din Franţa? În Franţa s-a dat startul oficial pentru campania electorală. În primul tur al alegerilor prezidenţiale, care va avea loc pe 22 aprilie, participă trei femei şi şapte bărbaţi. Pe lângă duelul Sarkozy-Hollande, se conturează o a doua confruntare palpitantă pentru locul al treilea, între Marine Le Pen, reprezentanta Frontului Naţional de extremă dreaptă şi Jean-Luc Mélenchon, reprezentantul Frontului de Stânga. Ambii candidaţi la şefia Palatului Elysee îşi culeg alegători dezamăgiţi, fie din tabăra conservatoare, fie din cea de stânga. Rezultatul pe care-l vor obţine Marine Le Pen şi Jean-Luc Mélenchon va fi decisiv pentru scrutinul de balotaj, programat pentru 6 mai. Începerea campania electorale, în mod oficial, presupune înainte de toate respectarea multor reguli. De pildă, afişele electorale nu pot depăşi dimensiunea de 594 X 841 mm şi nu au voie să fie tipărite pe hârtie albă. Aceasta pentru a nu fi confundate cu anunţurile oficiale ale autorităţilor. La radio şi televiziune, candidaţii la preşedinţia Franţei trebuie să se bucure de exact acelaşi timp şi spaţiu de emisie. Preşedintele în funcţie, Nicolas Sarkozy, şi principalul său contracandidat, François Hollande, nu vor avea mai mult timp la dispoziţie să convingă electoratul decât cei cinci candidaţi care, peste două săptămâni, vor întruni probabil sub cinci procente din sufragii. Doi candidaţi vor avea parte în cele două săptămâni rămase până la scrutinul prezidenţial de destul de multă atenţie din partea alegătorilor francezi: Jean-Luc Mélenchon şi Marine Le Pen. DW

Rusia a amplasat rachete sol-aer S-400 Triumf în enclava Kaliningrad. Armata rusă a dispus amplasarea mai multor bateri de rachete sol-aer de tip S-400 Triumf în enclava Kaliningrad, situată la graniţa cu Uniunea Europeană, dezvăluie Moscow Times. Rușii își mută rachetele în enclava Kaliningrad. Pe 6 aprilie 2012 Flota Mării Baltice a primit în dotare un divizion de complexe de rachetă sol-aer S-400. Noile baterii au fost primite de Brigada de apărare aero-spaţială din apropiere de Kaliningrad. Complexele S-400, desfăşurate în Marea Baltică, nu vor fi incluse în prima etapă în sistemul defensiv al trupelor de apărare anti-aeriană, acest lucru urmând să se facă ulterior – informează şi agenţia ITAR-TASS. Rachetele S-400, cele mai avansate rachete sol-aer din dotarea armatei ruse, au o rază de acţiune cuprinsă între 120 şi 400 de kilometri. Baterii similare sunt deja instalate în jurul capitalei ruse şi urmează să fie amplasate şi în Extremul Orient rus. Decizia Rusiei de a amplasa astfel de rachete în enclava care se învecinează cu Polonia şi Lituania vine în contextul negocierilor tensionate dintre Moscova şi Washington privind amplasarea scutului american antirachetă în estul Europei pe care Rusia îl vede drept o ameninţare directă la securitatea sa. Evz.

Advertisements