Ştiri Europene – 12/4 “Săptămâna patimilor pe pieţele europene”

Posted on 12/04/2012 by

2


Profesor german: Suveranitatea Franţei, amenințată pe termen scurt. Statul este supraîndatorat! ondator al grupului de reflecţie Europolis, Markus Kerber, profesor de economie şi finanţe la Universitatea din Berlin, a contestat din punct de vedere juridic planul de salvare a zonei euro la Curtea constituţională din Germania. Potrivit acestuia, prin acest plan au fost încălcate toate principiile care stau la baza Uniunii Monetare. Franţa devine din ce în ce mai mult ca un ‘bolovan’ pe care Germania trebuie să-l care, spune acesta într-un interviu publicat de săptămânalul Le Point în ediţia de marţi. Referindu-se la campania prezidenţială franceză, Markus Kerber afirmă că a remarcat ‘o absenţă totală, în cadrul dezbaterilor, a marilor probleme cu care se confruntă Franţa’. ‘Nimeni nu vorbeşte de finanţele publice, care sunt într-o stare lamentabilă şi ameninţă suveranitatea Franţei pe termen scurt. Actualul preşedinte a făcut astfel încât pactul de stabilitate să nu fie respectat, chiar în perioadele de creştere. Amintesc că, în 2010, Franţa a înregistrat o creştere importantă, în timp ce deficitul s-a agravat. Deficitul primar rămâne negativ, în timp ce în Italia este pozitiv. Statul francez cheltuieşte prea mult, aproape 55% din PIB, Italia şi Marea Britanie situându-se sub 50%, Spania şi Germania, la 45%’, adaugă Kerber. Profesorul Kerber spune că nu face parte din cei care afirmă că ‘o ţară din zona euro trebuie să o copieze pe alta’. ‘Fiecare ţară are propriile structuri de securitate socială. Ceea ce este cert este că Franţa trebuie să revină la un echilibru al finanţelor publice, altfel ea se va afla într-o situaţie comparabilă cu cea din 1983’, afirmă economistul. Integral in Capital.

FMI: Riscul financiar implicat de creşterea speranţei de viaţă a populaţiei este subestimat. Riscul financiar implicat de creşterea speranţei de viaţă este subestimat şi va apăsa greu asupra bugetelor ţărilor dezvoltate, potrivit raportului semestrial al FMI privind stabilitatea financiară globală, publicat miercuri. Ipotezele luate în general în calcul pentru evaluarea angajamentelor în materie de pensii ar putea să nu ţintă cont în mod adecvat de evoluţia longevităţii populaţiei. “Dacă până în 2050 creşterea duratei medii de viaţă va fi cu trei ani peste estimările actuale, costurile legate de îmbătrânire, deja ridicate, vor creşte cu 50%”, se arată în raport. La nivel mondial, această creştere ar fi echivalentă cu zeci de miliarde de dolari, astfel că riscul longevităţii pune în pericol viabilitatea finanţelor publice în anii şi deceniile următoare, complicând eforturile de reechilibrare pe termen lung a finanţelor publice, având în vedere dificultăţile bugetare actuale. FMI recomandă guvernelor ca pentru atenuarea efectului riscului longevităţii să combine mai multe măsuri, respectiv creşterea vârstei de pensionare, obligatorie sau voluntară, majorarea contribuţiilor şi reducerea pensiilor. Autorităţile statelor trebuie totodată să recunoască expunerea la longevitatea populaţiei şi să pună la punct metode pentru împărţirea mai echilibrată a riscurilor între guverne, sponsorii planurilor de pensii şi persoanele fizice. De asemenea, guvernele trebuie să să promoveze dezvoltarea pieţelor de capital pentru transferul riscului longevităţii de la fondurile de pensii, să ofere informaţii mai eficiente legate de creşterea speranţei de viaţă, precum şi o mai bună educaţie în domeniul finanţării pensiilor. În raport se arată că cea mai bună politică va fi corelarea vârstei de pensionare cu evoluţia reală a longevităţii, de preferat prin ajustarea automată sau periodică, cu ajutorul unei formule matematice prin care să se evite dezbaterile publice recurente pe această temă. Creşterea vârstei de pensionare poate fi realizată prin două metode, fie prin mărirea perioadei de contribuţie, fie prin reducerea perioadei de plată a pensiei, potrivit FMI. Ziarul Financiar.

Francois Hollande susţine că Turcia nu va adera la UE în timpul eventualului său mandat de preşedinte. Candidatul socialist la preşedinţia Franţei, Francois Hollande, a declarat miercuri seară că nu va exista o aderare a Turciei la UE în timpul mandatului său de cinci ani, dacă este ales, chiar dacă nu se va opune prin veto continuării negocierilor de aderare. “Condiţiile nu sunt îndeplinite, iar asta nu se va schimba în următorii cinci ani”, a afirmat el pentru postul de televiziune France 2. În schimb, Francois Hollande nu s-a declarat, spre deosebire de Nicolas Sarkozy, ostil din principiu faţă de eventuala aderare a Turciei. “Principiul negocierilor există. Jacques Chirac a fost cel care l-a acceptat (…) Negocierea este însă în curs”, a subliniat acesta, amintind că trebuie organizat referendum, conform Constituţiei franceze, pentru orice nouă aderare la UE. Procesul de negocieri între Ankara şi UE stagnează, doar 13 dintre cele 35 de capitole fiind abordate în procesul de negociere început în 2005. Numeroase capitole sunt blocate din cauza refuzului Ankarei de a aplica uniunea vamală cu partea greacă a insulei divizate a Ciprului, membră a UE din 2004, pe care Turcia nu o recunoaşte. Austria, Franţa şi Germania sunt de asemenea reticente la o aderare deplină şi susţin ideea unui parteneriat. Mediafax.

Grecia: Alegerile legislative de la 6 mai sunt cruciale pentru viitorul ţării, consideră premierul Papademos. Alegerile legislative anticipate de la 6 mai vor defini “viitorul ţării pentru următoarele decenii”, a declarat miercuri seară primul ministru grec Lucas Papademos într-un mesaj televizat adresat naţiunii. “Alegerea pe care o vom face nu numai că va defini noul guvern după alegeri. Ea va defini viitorul ţării pentru următoarele decenii”, a spus Papademos. “Aceasta înseamnă că trebuie aleasă calea ce asigură poziţia noastră în Uniunea Europeană şi zona euro, calea de însănătoşire a economiei ţării şi a reformelor structurale”, a adăugat primul ministru. Numit în fruntea guvernului la 11 noiembrie 2011, exact în urmă cu cinci luni, după demisia socialistului Giorgos Papandreou, Lucas Papademos, fost vicepreşedinte al Băncii Centrale Europene /BCE/ şi fost guvernator al Băncii Greciei, a avut o sarcină delicată de a finaliza operaţiunea PSI /Private Sector Involvment, participarea sectorului privat la planul de salvare n.r/, în scopul de a obţine la mijlocul lunii martie un al doilea împrumut internaţional indispensabil pentru a evita falimentul ţării, aminteşte AFP. Scufundată în criza datoriilor de doi ani, Grecia este supusă unui program de austeritate draconic în schimbul împrumuturilor de la zona euro şi FMI pentru a evita falimentul. “Trebuie să profităm de sacrificiile pe care le-am făcut în ultimii ani şi nu să distrugem anul viitor ceea ce am reuşit anul trecut”, a mai declarat Papademos. La originea unor manifestaţii importante şi de multe ori violente, austeritatea şi recesiunea au bulversat peisajul politic şi social al ţării şi divizează forţele politice între cele care sprijină programul de austeritate şi cele care i se opun. Cele două mari partide, Noua Democraţie /dreaptă/ şi socialiştii /PASOK/ care participă din noiembrie la guvernul de coaliţie al lui Papademos, au pierdut, potrivit ultimelor sondaje, aproape 35% din forţele lor, 25% PASOK şi 10% Noua Democraţie, favorită pentru alegerile anticipate după victoria răsunătoare a socialiştilor la alegerile precedente din 2009.Agerpres

Săptămâna patimilor pentru pieţele europene. Investitorii au vândut masiv obligaţiuni spaniole şi italiene. Costurile de împrumut cresc, iar Spania pare tot mai aproape de soarta Greciei, în ciuda măsurilor de austeritate. Deşi Paştele a trecut pentru Occident, Săptămâna Patimilor a început abia după. Pieţele financiare europene au trecut, de la începutul săptămânii, prin turbulenţe majore. Principalii indici bursieri au căzut cu până la trei procente, băncile au pierdut până la 6% din valoarea acţiunilor. Investitorii au vândut masiv obligaţiuni spaniole şi italiene, scrie „The Guardian”. Astfel, costurile la care se împrumută Italia şi Spania (cea de-a treia şi cea de-a patra economie din Eurozonă) au crescut, punând şi mai multă presiune pe guvernele de la Roma şi Madrid. În cazul Spaniei, costul la care se împrumută a ajuns la 5,9%, iar în cel al Italiei – la 5,6%. La nivelul de 6%, alte state precum Grecia şi Irlanda au fost nevoite să ceară ajutor financiar de urgenţă. Ieri, bursele europene începuseră să-şi revină uşor, dar nu au recuperat pierderile din zilele precedente. n cazul Spaniei, investitorii sunt preocupaţi de sănătatea băncilor, dar şi de dificultatea de a implementa măsurile de austeritate. Multe bănci spaniole au nevoie urgentă de infuzii de capital, după ce investitorii şi-au retras banii, considerând că recesiunea se agravează şi că ţara va avea nevoie de un nou împrumut, relatează CNBC. De vreme ce guvernul de la Madrid a respins ideea unei noi salvări a băncilor pe bani publici, rămân două opţiuni: fie atragerea de capital privat, fie recurgerea la fondul de salvare al UE. Prima pare aproape imposibilă: investitorii se tem de activele toxice ale băncilor spaniole, de problemele cauzate de datoria suverană, dar şi de economia tot mai slăbită a ţării. Activele deţinute de bănci continuă să-şi piardă din valoare, întrucât preţurile pe piaţa imobiliară continuă să scadă. Oficiali din banca centrală şi din cele comerciale recunosc însă că ar putea fi nevoie de mai mult capital pentru bănci, în contextul în care multe firme şi companii care deţin credite ipotecare dau faliment, iar şomajul este estimat la 24% pentru anul acesta. Integral in Adevarul.

Vladimir Putin, ”fratele mai mare” al ruşilor. La Moscova, premierul Vladimir Putin, care începând cu 7 mai va redeveni preşedintele Federaţiei Ruse şi-a prezentat raportul anual în faţa Dumei. Discursul său este analizat cu atenţie în capitalele occidentale, întrucât Vladimir Putin s-ar putea să rămână interlocutorul lor până în anul 2024. Vladimir Putin li s-a adresat ruşilor ca şi cum ar avea în faţa sa un bulevard larg pentru următorii 12 ani, fără nici o problemă majoră în ce priveşte exercitarea puterii. El îşi asumă un rol de protector, nu atât de “părinte al ruşilor” (pentru că este încă tânăr), cât de “frate mai mare”, pe care toată lumea se poate bizui. El a ţinut deci să-şi informeze concetăţenii că Rusia a ieşit victorioasă din criza economică, mai întărită în urma acestei încercări. “Rusia a traversat criza fără să cadă în capcana supraîndatorării, iar acum este singura ţară care se bucură de un excedent bugetar”, a spus Vladimir Putin. Iată o lecţie adresată de fapt occidentalilor, pentru că şeful suprem de la Kremlin, dat fiind că se ştie contestat de o parte a populaţiei, îşi caută noi fundamente de legitimitate. Or, într-un moment când întreaga Europă se luptă încă pentru a ieşi din tunelul crizei, Vladimir Putin îşi arogă un fel de legitimitate economică. Si este adevărat că Rusia a înregistrat anul trecut o creştere economică de 4,3%, în special datorită creşterii preţurilor la petrol. În discursul său de miercuri, Vladimir Putin a mai recunoscut că lucrurile nu au fost chiar atât de simple la recentele alegeri, ba chiar că unele tensiuni şi-au pus marca asupra scrutinului. El este confruntat de altfel cu o grevă a foamei declanşată de un grup de opozanţi în oraşul Astrahan, unde fraudele s-au dovedit a fi mai grosolane şi mai grave decât în alte regiuni ale ţării. Greviştii în frunte cu unul dintre liderii partidului de Opoziţie “Rusia justă” cer noi alegeri regionale. Vladimir Putin nu se consideră însă foarte jenat de această mişcare, din ce în ce mai mediatizată. El a ţinut chiar să dea şi o lecţie de interpretare a conceptului de democraţie spunând: “Logica unei democraţii mature este ca odată cu terminarea alegerilor să înceapă cooperarea”. Iată optica sa personală în privinţa democraţiei, o optică pe care, cum spun observatorii, s-ar putea să o prelungească timp de încă 12 ani, întrucât conform Constituţiei ruse, Vladimir Putin poate să mai exercite încă două mandate de şase ani în fruntea statului. Integral in RFI

Advertisements