Noutăţi: Războiul libian şi petrolul pentru Europa

Posted on 13/04/2012 by

4


Scriam prin august anul trecut, la sfarsitul conflictului libian, ca acestui conflict nu a fost cauzat de   “grija sporita” pentru soarta poporului libian ci a fost un razboi “neo-colonial” pentru capturarea rezevelor de petrol aflate pe pamantul libian. In articolul Petrolul ca preţ al libertăţii” scriam:

“Libia deţine imense zăcăminte de hidrocarburi, dar exploatarea lor a rămas slab dezvoltată. Descoperirea petrolului, în 1959, îmbogăţea monarhia libiană. În 1973, Jamahiria lui Gaddafi era una dintre combatantele care au făcut ca OPEC să impună companiilor vestice plăţi reale pentru hidrocarburile extrase. Gaddafi a retras însă, în 1986, concesiunile acordate Occidentului, iar exploatările libiene au intrat în vrie. Chiar şi disfuncţional, sectorul petrolier a menţinut însă la suprafaţă regimul populist al colonelului. Înaintea revoltei, Libia extragea 1,6 milioane de barili de petrol pe zi. Rezervele sale sunt estimate la circa 42 de miliarde de barili de petrol crud de înaltă calitate. Există însă întinse teritorii virgine, iar noile exploatări ridică estimările la 100 de miliarde – adică nivelul Kuweitului. […]

[…] Ţările membre NATO, care au participat la ofensiva aeriană din Libia, s-au asigurat deja că firmele lor vor avea acces la câmpurile petroliere din ţara africană. Ministrul italian de Externe, Franco Frattini, a transmis companiei Eni că „va avea un rol important” în Libia. În afară de Eni, în cursa pentru petrolul libian rămân toate companiile care cândva au avut înţelegeri cu Muammar Gaddafi. Printre acestea se numără BP din Marea Britanie, Total din Franţa, Repsol din Spania şi OMV austriac. Deşi ţiţeiul libian asigură doar 1% din importurile SUA, nici Washingtonul nu este dezinteresat de „aurul negru” african. Companiile americane Marathon, Hess şi ConcoPhillips au avut şi ele contracte semnate cu Gaddafi.

Doua zile mai tarziu reveneam cu un articol mai putin didactic dar mai revelator,Fără panică, despre războaiele petrolului,” in articolul respectiv mentionam:

 “Sa ne amintim care a fost miza libiana: Rezervele Libiei sunt estimate la circa 42 de miliarde de barili de petrol crud de înaltă calitate. Există însă întinse teritorii virgine, iar noile exploatări ridică estimările la 100 de miliarde – adică nivelul Kuweitului. Puţine alte ţări din lume dispun de hidrocarburi de aşa bună calitate precum petrolul sweet crude libian. […]

[…]Daca ne uitam cu  atentie (chiar sumara) la membri Consiliului de Tranzitie Libian (CNTL), vom putea constata ca oamenii momentului din acest consiliu  arata ca un CA (Consiliu de Administratie) al unui consortiu international de extragere si comercializare a petrolului (vezi aici numele lor si “simpatiile” lor occidentale).”

Probabil ca atunci  am avut dreptate si pana la urma pertolul libian a inceput sa miroasa foarte rau cam peste tot. Acum cateva zile doua cotidiane centrale,  “Wall Street Journal” si “Corriere della Sera” anuntau o anchetă care ameninţă companiile petroliere europene:

Consiliul Naţional de Tranziţie libian a lansat o anchetă referitoare la contractele din domeniul petrolier semnate cu companiile străine în ultimii ani de conducere ai lui Gaddafi, relatează Corriere della Sera. Ancheta este orientată asupra unor bănuieli de corupţie a unor responsabili libieni între 2008 şi 2011 şi implică, printre altele, două dintre cele mai mari companii europene de energie: ENI din Italia şi Total din Franţa.

Această investigaţie intervine la o săptămână după ce US Securities and Exchange Commission (organismul federal american de reglementare şi control al tranzacţiilor financiare) a deschis o procedură similară. Dacă se dovedesc a fi vinovate, societăţile ar putea plăti amenzi considerabile, iar contractele lor actuale şi viitoare pot fi declarate nule şi neavenite. Conform Wall Street Journal, ancheta “aruncă o umbră asupra ambiţiilor companiilor de a-şi mări breşa în ţara cu cele mai mari rezerve de petrol din Africa“.

ENI, îndeosebi, era societatea străină care realiza cea mai mare cifră de afaceri în Libia în timpul conducerii lui Muammar Gaddafi şi şi-a recuperat repede poziţia de lider după schimbarea regimului, deţinând, la ora actuală, 14% din producţia naţională. Compania avea intenţia să investească peste 22,9 miliarde de euro pentru a-şi dubla cota în următorii zece ani.

Probabil ca impartelile nu au satisfacut parti implicate. Mai discutam despre asta!

Advertisements