[…] [Europenii] nădăjduiau să creeze o monedă rivală pentru dolarul american. Rezultatul a fost o versiune a etalonului-aur la care predecesorii lor renunțaseră cu mult timp în urmă. Inapte să modifice cursul de schimb al propriei lor monede, statele cu probleme ale zonei euro se străduiesc să redevină competitive, recurgând la „devalorizare internă“ prin reducerea forțată a salariilor și a prețurilor. De ce nu rupe nimeni acest jug? Da, e adevărat că tratatele în vigoare prevăd instaurarea irevocabilă a euro, însă tratatele se mai și schimbă. Să nu uităm că Franța și Germania au încălcat, anul trecut, un veritabil tabu, amenințând Grecia cu excluderea din zona euro, după ce guvernul de la Atena propusese organizarea unui referendum pe tema planului de salvare și a măsurilor de austeritate.
Unul dintre motivele menținerii zonei euro este teama declanșării unui haos financiar fără precedent. Altul este dorința de a nu irosi resursele investite zeci de ani în actualul proiect european. Așa se explică de ce, în ciuda vorbelor urâte aruncate de ambele părți, UE a mai dat o șansă Greciei. Totuși, zona euro rămâne vulnerabilă în fața oricăror șocuri viitoare. Piețele sunt încă îngrijorate de riscul intrării anumitor economii în incapacitate de plată și de colapsul parțial sau total al monedei europene. În aceste condiții, ar fi firesc ca liderii Bătrânului Continent să înceapă să analizeze scenariul unei dezbinări monetare. Poate că unii dintre ei o fac deja, însă, după ce dizolvarea zonei euro a fost descrisă în termenii unui nou Armagedon economic, aceiași lideri nu vor să arate cât sunt de preocupați în realitate de această variantă.
Interesant e că măsuri în acest sens nu a luat până acum decât un ONG britanic din sfera de influență a partidului conservator, cunoscut pentru pornirile eurosceptice. Chiar săptămâna trecută, Policy Exchangea anunțat lista celor cinci finaliști ai unui concurs dotat cu premii de 250.000 de lire sterline pentru cel mai bun proiect de gestionare a prăbușirii zonei euro. Una dintre cele cinci propuneri, aparținându-i lui Jonathan Tepper, enumeră 69 de rupturi monetare din ultimul secol. Majoritatea, consideră acesta, nu au dat naștere la nicio catastrofă, iar în cazul euro, dispariția sa ar contribui la o revenire accelerată a statelor cu probleme. Inspirându-se din colapsul imperiului austro-ungar, domnul Tepper creionează un scenariu al ieșirii Greciei, în care anunțul-surpriză este făcut într-un weekend, toate depozitele sunt denominate în drahme, băncile sunt închise. Pentru a evita migrația capitalului, sunt impuse controale stricte. Pentru plățile de zi cu zi, grecii folosesc bancnote euro marcate cu cerneală sau o ștampilă. Pe măsură ce drahmele intră în tiparniță, vechile bancnote sunt scoase din circuit. Impunerea de controale foarte stricte la graniță limitează la maximum ieșirea bancnotelor euro neinscripționate. În tot acest timp, instituțiile financiare își actualizează softurile necesare.
Principalul neajuns al zonei euro este, în opinia domnului Tepper, numărul prea mare al țărilor marcate de datorii și dezechilibre flagrante. Pentru Grecia, deprecierea ar îngreuna povara datoriei denominate în euro. Povară ce ar fi înlesnită de conversia bondurilor emise pe legislația greacă în drahme. La rândul lor, bondurile emise pe legislația altor țări ar urma să fie restructurate. Trei sintagme-cheie se desprind din teoria sa: ruptură, restructurare, devalorizare. Un alt finalist al concursului sus-menționat, Roger Bootle, spune că poate cea mai bună variantă ar fi ca statele puternice să fie primele care părăsesc zona euro, șef de pluton urmând să fie Germania. Indiferent de algoritmul folosit la momentul rupturii, e clar că o asemenea fragmentare va duce la falimente pe bandă rulantă și la un veritabil coșmar legislativ. Activele companiilor cu operațiuni în afara țării vor fi reevaluate. Potrivit estimărilor lui Neil Record, și el implicat în competiție, sumele antrenate de dezechilibrul monetar ar fi atât de mari, iar obiecțiile celor implicați atât de numeroase și păguboase, încât moneda unică ar trebui desființată odată cu ieșirea primei țări din zona euro, făcând astfel imposibilă încheierea altor contracte în euro.
Alți doi analiști care concurează, Jens Nordvig și Nick Firoozye, subliniază nevoia ca întreaga planificare a procesului de separare trebuie să fie transparentă, pentru a limita nervozitatea piețelor. După calculele lor, valoarea totală a expunerii transfrontaliere, aici intrând și bondurile, creditele, derivativele și contractele swap, se apropie de 30 de trilioane de euro. Minimizarea pierderilor ar fi posibilă prin convertirea tuturor contractelor în euro într-o formă modificată a ECU, predecesoarea euro, un „coş monetar“ format din monedele tuturor statelor membre. […]
[…]Soarta monedei euro va fi probabil decisă atât de factorii politici, cât și de cei economici. E adevărat că statele debitoare se vor sătura, la un moment dat, să aplice devalorizarea internă. Cele creditoare, la rândul lor, se vor sătura să îi tot ajute pe ceilalți. Și niciuna dintre cele 17 membre ale zonei euro nu va fi încântată să renunțe, chiar și parțial, la propria autonomie, mișcare necesară pentru salvarea monedei. Dar cea mai cumplită consecință a destrămării zonei euro ar fi prăbușirea haotică. O ruptură sistematizată, pusă cu atenție la punct, ar crește în schimb șansele recuperării altor beneficii ale integării europene (în frunte cu piața unică) din molozul rezultat. Pur și simplu, guvernele din zona euro trebuie să înceapă să-și imagineze inimaginabilul.
Niciun general onorabil nu ar refuza să-și plănuiască strategia pe care o va aplica într-un război inevitabil, chiar dacă e ultimul război pe care ar vrea să-l poarte.
Traducere fragmentara a articolului lui “Charlemagne – Currency disunion”, din The Economist. In limba romana, integral in Capital.
Actualităţi Europene 
A A
19/04/2012
Wow. Daca pune premii consistent pentru teoria gestionarii “haosului” inseamna ca se va intampla? Pentru Romania am impresia ca haosul ar fi iarasi “naspa”
Theophyle
19/04/2012
Lucrurile arata prost in speciual daca Hollande se va alege in Franta 😦
victor L
19/04/2012
Iar noi intentionam sa intram cit mai repede in haos?
Theophyle
19/04/2012
Sper ca nu!
Marian
19/04/2012
Si totusi nimeni nu analizeaza si explica de ce EURO se mentine la peste 1,30 USD,daca tot dispare si este un dezastru. Ca doar nu apara ECB acest prag. Oare o mare parte din probleme privind competitivitatea si valoarea relativa a datoriilor nu s-ar rezolva daca euro s-ar duce la 0,8 USD, fara alte scenarii apocaliptice? si atunci Nordicii si Germanii ar fi obligati sa creasca salariile si astfel s-ar rezolva si problema referitoare la dezechilibrele comerciale din interiorul UE ? dar cu siguranta este mult mai rentabila starea de incertitudine care genereaza fluctuatiile imense actuale de pe piata de capital , sau chiar prabusirea.Se vor face bani fooooarte multi de catre unii, iar cei care vor pierde vor fi iarasi CETATENII. varianta ca daca euro scade, ECB trebuie sa creasca dobanda pentru a mentine inflatia in cote rezonabile , si astfel creste costul datoriilor , nu este o explicatie reala.
Theophyle
19/04/2012
Pentru ca:
1. BCE este interesata sa sustina o rata fixa (vezi in articol);
2. Toata lume e happy cu euro scump. Americanii, Chinezii..etc., vand mai mult .
Marian
19/04/2012
Problema nu este de ce sunt altii happy ( sa fie euro sus, sa fie incertitudine (ISD cresc la ei, speculatii) si multe altele) ca asta este clar. Intrebarile sunt defapt 2 :
1.de ce ECB nu face ce trebuie sa faca precum banca Japoniei acum aprox 1 luna cand a devalorizat YEN-ul ?
2. daca euro este o monede asa de rea si de paguboasa, si toata lumea da in ea si ii canta prohodul , atunci ca la piata , de ce nu se devalorizeaza mai mult? ca s-a devalorizat de la 1,5 la 1,3 si nu s-a intimplat nimic cu inflatia. de ce nu se duce la 1 sau 0,8 ? nu vad de ce ziceti ca ECB este interesata de un curs fix?( euro a evoluat de la 0,9 la formare pina la 1,6 in decurs de 10 ani). ea urmareste teoretic doar inflatia( stabilitatea preturilor) conform tratatului.
Sa fie oare numai o inabilitate politica sau sunt defapt alte interese ascunse pe care politicienii europeni nu pot sau nu vor sa le tradeze?
Victor.vb2
20/04/2012
Din toate graficele din postare eu vad Romania ca avand o situatie cel putin buna, asemenatoare cu Suedia, Finlanda, Polonia. Avem si propria moneda, nesupravagheata de alta autoritate decat BNR (ma rog, cel putin oficial). Atunci de tot declaram sus si tare ca obiectivul nostru este aderarea la zona euro in 2015? Care vor fi avantajele?
John Galt
20/04/2012
Sa pun si aici, pentru ca e pe subiect:
The IMF suggests that 58 European banks will have to sell some US$3.8tr of assets in the worse case scenario. The baseline forecast suggests asset sales of US$2.6tr over the next 18 months. The relevant banks disposed of US$580bn of assets in the 4th Q 2011 and the IMF warned that European banks may dump 7.0% of their assets by the end of next year
Importantly, the continued relative strength of the Euro could well reflect European banks repatriating funds back home, following sales of assets, particularly in Asia. With Asia’s huge requirement for capital, this is undoubtedly going to affect economies in the region;
Deutsche Bank reports that the worst of the crisis is yet to come. The state that CDS’s imply that 4 or more European countries may suffer credit events. Perhaps Deutsche Bank should send the report to the Bundesbank and to Berlin”
Soros (care deja cred ca a pariat pe cadere):
“This Cognitive Dissonance, I think, is creating a political dynamic which is going to destroy not only the Euro but, certainly, the Schengen Treaty won’t survive and The Common Market won’t survive and the European Union itself may end in acrimonious recrimination ……”
“the euro has really broken down .. the Bundesbank has “started taking measures to limit the losses that it would sustain in case of a breakup.”