Ştiri Europene – 21/4 “ posibil un tandem Merkel-Hollande?

Posted on 21/04/2012 by

0


Grecia a primit 25 mld. euro pentru recapitalizarea băncilor de la fondul de urgenţă al zonei euro. Grecia a primit prima tranşă, de 25 miliarde euro, jumătate din fondurile de 50 de miliarde de euro pe care le are alocate prin Facilitatea Europeană de Stabilitate Financiară pentru recapitalizarea băncilor, a declarat, vineri, premierul elen, Lucas Papademos. Fondurile vor fi folosite pentru a compensa pierderile înregistrate de băncile elene din participarea la programul de reducere a îndatorării Greciei prin ştergerea parţială a datoriilor către deţinătorii privaţi de obligaţiuni ale statului elen, a spus Papademos într-o conferinţă despre IMM-uri, citat de cotidianul Kathimerini. Injecţia de capital este crucială pentru a asigura o funcţionare normală a sistemului bancar, a spus premierul.Recapitalizarea băncilor este o precondiţie pentru ca instituţiile de credit să se implice în “repornirea”economiei. Susţinerea mediului de afaceri după cinci ani de recesiune este “o prioritate” pentru Grecia, a adăugat el. “Guvernul încearcă să facă tot posibilul pentru a se asigura că resursele ajung în economia reală”, a spus Papademos. Anunţarea termenilor recapitalizării băncilor urmează să fie amânată după alegerile de pe 6 mai, ca urmare a dificultăţilor în obţinerea unui acord cu acţionarii băncilor. Ziarul Financiar.

Alegerile prezidenţiale din Franţa: Jean-Luc Melenchon a calificat Statele Unite drept “putere periculoasă”.  Candidatul stângii radicale la prezidenţialele din Franţa, Jean-Luc Melenchon, a calificat vineri Statele Unite drept “putere periculoasă”, în cadrul unei conferinţe cu presa străină, în timpul căreia a vorbit despre NATO şi revoluţiile din America de Sud. Melenchon le-a spus celor circa 50 de jurnalişti străini şi francezi că este “ostil” NATO, care aliniază ţările în spatele “Statelor Unite ale Americii, o putere periculoasă”, care este “în declin”.Deputatul european a vorbit apoi despre “revoluţia prin intermediul urnelor”, precizând că “procesele revoluţionare din America de Sud reprezintă o sursă de învăţăminte”. Referitor la Venezuela, acest “martor al campaniilor de mobilizare” a denunţat faptul că preşedintele Hugo Chavez este calificat drept “dictator”, deşi “a câştigat 12 scrutine din 13”. În ceea ce priveşte Cuba, fostul senator socialist a vorbit despre o “atitudine dublă” faţă de insulă, un amestec de “simpatie şi admiraţie pentru Revoluţia cubaneză împotriva imperiului american” şi un dezacord faţă de modul în care este organizată politica acolo. Mediafax.

NATO nu intervine în conflictul de frontieră turco-sirian. Situaţia din Siria este interpretată cu totul diferit de NATO şi de Rusia. Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a acuzat “forţe străine” că sprijină rebelii şi opoziţia din Siria. Lavrov nu a lăsat în faţa presei, la sediul NATO din Bruxelles, niciun dubiu că se referă şi la state NATO când vorbeşte de “forţe străine”. Şeful diplomaţiei de la Moscova a şi cerut de altfel statelor NATO să se folosească de influenţa pe care o au asupta opoziţiei din Siria. Guvernul preşedintelui Bashar al Assad nu este vinovat de tot ce se întâmplă în ţară, susţine Lavrov. Această optică ar fi mult prea simplistă. Armistiţiul trebuie respectat de ambele tabere, a mai declarat Lavrov după întâlnirea cu miniştrii de Externe din ţările NATO. O cu totul altă interpretare aparţine şefei diplomaţiei americane, Hillary Clinton. Administraţia americană apreciază că Siria se află la răscruce; preşedintele Assad nu mai are decât o singură carte în mână – să aplice planul de pace al emisarului ONU, Kofi Annan. “În caz contrar trebuie să ne gândim la măsuri suplimentare”, a mai spus Clinton la Bruxelles. Fără a numi concret Rusia care oferă prin tradiţie sprijin Siriei, Hillary Clinton a mai adăugat: “Responsabilitatea nu aparţine numai regimului din Siria. Ea a fost transferată şi asupra celor care sprijină Siria. Aceia sunt acum nevoiţi să explice de ce continuă violenţele în acea ţară.” Ministrul german de Externe, Guido Westerwelle, s-a arătat dezamăgit şi neliniştit de violenţele care continuă în Siria. “Cer tuturor părţilor, în special regimului Assad, să respecte în sfârşit armistiţiul. Vom avea consfătuiri cu Rusia în privinţa paşilor următori. Este important ca statele comunităţii internaţionale să rămână unite pe fundalul situaţiei critice din Siria. Regimul Assad trebuie să ştie că nu se poate baza necondiţionat pe Rusia sau alte forţe. Noi ne implicăm uniţi în favoarea încetării violenţelor”, a spus Westerwelle. Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a declarat că cele 28 de state membre ale alianţei nu planifică operaţiuni în Siria: “Nu avem intenţia de a interveni în Siria. Nu intenţionăm să acţionăm”, a evidenţiat Rasmussen. Anterior, guvernul turc afirmase, după bombardarea teritoriului Turciei cu proiectile lansate din Siria, că în acest fel nu este atacată numai Turcia ci întreaga alianţă NATO. Articolul cinci al acordului NATO obligă într-adevăr toate statele membre să vină în ajutorul unui stat membru dacă este agresat. Rasmussen a declarat că, bineînţeles, orice problemă de securitate a unui stat membru este discutată şi tratată ca atare, dar că Turcia nu intenţionează să activeze articolul cinci. Delegaţia Turciei a confirmat această poziţie. Integral in Deutsche Welle

Tandem Merkel-Sarkozy sau Merkel-Hollande? Analiştii germani sunt de părere că rezultatele alegerilor prezidenţiale din Franţa nu vor schimba în esenţa lor actualele relaţii franco-germane. În ultimele zile, alegerile prezidenţiale din Franţa au ocupat un loc prioritar în relatările presei şi radio-televiziunii germane. Ziarul berlinez „Die Tageszeitung (taz) dedică astăzi scrutinului de duminică un dosar întreg, analizînd şansele candidaţilor şi eventualele schimbări care se pot produce dacă noul preşedinte al Franţei se va numi François Hollande. Într-o corespondenţă din Paris, ziarul remarcă un oarecare dezinteres al electoratului francez, care s-ar datora lipsei unor propuneri credibile, concrete avansate de candidaţi, în ceea ce priveşte îmbunătăţirea reală a situaţiei lor materiale. Electoratul francez pare obosit şi dezamăgit de prestaţia candidaţilor, crede ziarul din Berlin, fiind conştient şi de faptul că în contextul crizei actuale, viitorul guvern nu va avea un spaţiu prea mare de manevrare. Această stare de apatie se reflectă şi în preferinţele electoratului. Simpatizanţii socialistului Hollande susţin că ei doresc, în primul rînd, să voteze contra lui Sarkozy, de care s-au săturat. Mulţi dintre susţinătorii declaraţi ai lui Sarkozy susţin, în schimb, că ei îl vor vota pe actualul preşedinte doar pentru a împiedica stînga să ajungă la putere. În analiza programelor electorale, mass-media din Germania a remarcat o serie de exagerări şi chiar minciuni vehiculate de principalii candidaţi. În acest context, se aminteşte de faptul că Sarkozy a negat intenţia sa de a sprijini construirea unei centrale atomo-electrice în Libia lui Gaddafi. Promisiunea lui Hollande de a crea 60.000 de locuri de muncă în domeniul învăţămîntului şi 160.000 de locuri de muncă pentru tineri este taxată drept o promisiune irealizabilă, deci ca un neadevăr. Ceea ce a fost deseori criticat în Germania este faptul că Sarkozy a recurs la sloganuri populiste, încercînd astfel să atragă susţinătorii formaţiunii radicale de dreapta a lui Marine Le Pen. Comentatorii germani şi-au pus, bineînţeles, şi întrebarea în ce măsură va funcţiona în viitor relaţia franco-germană, considerată ca locomotivă sau motor al Uniunii Europene. La începutul campaniei electorale, Angela Merkel a anunţat că-l sprijină pe Sarkozy şi că va participa şi la mitingurile sale electorale. După ce sondajele au început să fie în defavoarea actualului preşedinte, şi chiar ministrul german de externe a criticat-o pe Merkel pentru poziţionarea ei evident partizană în favoarea lui Sarkozy, cancelariatul de la Berlin a încetat să mai joace rolul de agent electoral. În opinia analiştilor, politica externă pro-europeană a Parisului nu se va schimba, indiferent cine va deveni preşedinte. Anunţul lui Hollande privind renegocierea pactului fiscal nu ar trebui s-o neliniştească pe Angela Merkel. Guvernele naţionale nu se pot izola şi sunt nevoite să coopereze în Europa. Asta înseamnă că după o scurtă perioadă de care va avea nevoie Hollande pentru a se instala în palatul Elysée, nimic nu va sta în calea reeditării unui nou „tandem“, de data asta, Merkel-Hollande. Comentatorii reamintesc, în acest context, de tandemul model Mitterrand-Kohl, adică socialist-conservator, sau Giscard d’Estaing (conservator)-Helmut Schmidt (social-democrat). Relaţiile apropiate între aceşti politicieni au demonstrat că incompatibilităţile ideologice de suprafaţă îşi pot pierde tăişul pe scena internaţională, unde regulile jocului sunt dictate de interese de stat şi nu de partid. Hollande a şi anunţat că prima vizită pe care o va face în străinătate, după ce va fi instalat, va fi la Berlin. Integral la RFI.

Un numitor comun pentru Germania şi China. Premierul chinez Wen Jiabao şi Angela Merkel deschid duminică Târgul de la Hanovra. Agenda vizitei delegaţiei chineze, incluzând fabrica VW, dovedeşte importanţa relaţiilor economice bilaterale. Întâlnirea de duminică dintre cancelara Angela Merkel şi premierul chinez Wen Jiabao are toate ingredientele unei întrevederi între vechi cunoştiinţe. Cei doi politicieni se cunosc de mulţi ani. Chiar la începutul lui 2012, Angela Merkel s-a aflat în China, după ce anterior lăudase relaţiile bilaterale, de la al căror debut se împlinesc anul acesta 4 decenii. “Colaborarea se extinde pe un spectru larg: de la cercetare la cooperare economică, până la dialogul pe probleme ale statului de drept şi conlucrarea în domeniul agriculturii,” explica şefa Executivului de la Berlin. Multe dintre dialogurile bilaterale au loc la nivel guvernamental, între miniştri, secretari de stat sau şefi ai administraţiei centrale. Prin urmare şi vizitele ca şi schimburile comerciale reflectă buna colaborare. Germania este cel mai important partener comercial european al Chinei, iar China este ţara asiatică cu care Germania realizează cele mai multe schimburi comerciale. Programul vizitei premierului chinez în Germania oglindeşte tocmai datele statistice. Ediţia din acest an a Târgului Tehnologic de la Hanovra, unde China este ţara parteneră, dar şi uzina Volkswagen de la Wolfsburg atestă că nucleul cooperării germano-chineze este economia. Politologul Sebastian Heilmann din Trier confirmă importanţa acestei colaborări: “Restul urmează, mai mult sau mai puţin, modelul relaţiilor economice”. Din 2004, cele două state întreţin ceea ce, în jargon oficial, se numeşte “parteneriat strategic în responsabilitatea globală”. Şi această sintagmă are importanţă economică, în opinia lui Heilmann ” în multe din aspectele economiei mondiale – fie că este vorba despre regularizarea pieţelor, despre combaterea inflaţiei sau despre rolul deficitului public – în toate acestea există abordări macropolitice, macroeconomice apropiate atât la Berlin cât şi la Beijing.” Integral in Deutsche Welle

Advertisements