Ştiri Europene – 26/4 “Germania riscă să rămână singura”

Posted on 26/04/2012 by

2


Germania riscă să rămână singura redută a austerităţii într-o Europă care are nevoie disperată de creştere. Rezultatul primului tur al alegerilor prezidenţiale din Franţa, că­derea guvernului olandez şi forţa tot mai mare pe care o capătă partidele extremiste sau eurosceptice sunt cei mai re­cenţi indicatori ai tendinţei Europei spre revoltă îm­potriva austerităţii. Cancelarul german Angela Merkel este acum în poziţia de ultimă redută de temut a austerităţii îm­po­triva unui val de opoziţie condus de François Hollande, candidatul cu ce­le mai mul­te şanse la preşedinţia Franţei, şi Geert Wilders, extremistul al cărui partid a provocat demisia guvernului olandez, scrie presa internaţională. Popoarele ţărilor din zona euro sancţionează în alegeri actuala clasă politică pentru faptul că măsurile de austeritate luate împotriva crizei datoriilor nu par să dea roade. Alternativa luată în calcul de candidaţii opoziţiei în ţări precum Franţa şi Olanda include eliminarea acestor măsuri de austeritate şi sporirea cheltuielilor guvernamentale pentru stimularea creşterii. Prima reacţie a cancelarului german în faţa acestei tendinţe a fost o scurtă retragere tactică, ea admiţând că “austeritatea nu rezolvă toate problemele”, scrie The Telegraph. Merkel s-a încăpăţânat însă să susţină că bugetele echilibrate reprezintă cea mai bună soluţie pentru rezolvarea cri­zei datoriilor. “Nu poţi cheltui mai mult decât încasezi”, a afirmat Merkel. Mesajul lui Merkel este susţinut de fos­tul premier olandez Mark Rutte, care şi-a apă­rat planul de austeritate în faţa parlamentului zicând că “problemele sunt grave, eco­nomia stagnează, şomajul e în creştere, iar datoria gu­ver­namentală creşte dincolo de posi­bi­lităţile Olandei”. El a demisionat în această săptă­mâ­nă deoarece nu a convins toa­te părţile din coaliţia de gu­ver­nă­mânt să-i susţină măsu­rile de austeritate. În Spania, ministrul Trezoreriei, Cristobal Montoro, declara în faţa Parlamentului că “buge­tul propus este cel mai auster de la instaurarea democraţiei şi se vrea cel mai realist instrument folosit de Spania pentru a depăşi această stare de criză”. Ziarul Financiar.

Harta costurilor orare ale fortei de munca in Europa. Cat platesc patronii pentru o ora de munca. Anul trecut, cel mai mare cost orar al fortei de munca a fost inregistrat in Norvegia, mai exact 44,2 euro, aproape dublu fata de media europeana, de 23,1 euro pe ora, si peste cea din zona euro, de 27,6 euro pe ora, conform datelor facute publice de catre Biroul de Statistica al UE Eurostat. Norvegienii sunt urmati in top de catre belgieni, al caror cost orar al muncii, in 2011, era de 39,3 euro si de catre suedezi, care cu 39,1 euro. Un cost orar al muncii, reprezentand salarii, compensatii financiare si cheltuieli nesalariale ale angajatorului, de peste 30 de euro era inregistrat si in cazul companiilor din Danemarca, Franta, Luxemburg, Olanda si Germania. La polul opus, cel mai mic cost orar al muncii din Europa a fost înregistrat, anul trecut, de către vecinii bulgari, mai exact de 3,5 euro. Ei erau urmaţi în clasament de către letoni şi lituanieni, unde costul orar al muncii era de 5,5 euro, respectiv 5,9 euro.Integral in Gandul.

Alegeri prezidentiale in Franta: Cetatenii francezi din Marea Britanie l-au preferat pe Nicolas Sarkozy in locul socialistului Francois Hollande. Alegatorii francezi din Marea Britanie l-au preferat pe presedintele Nicolas Sarkozy in primul tur al alegerilor prezidentiale din Franta, rezultatele finale plasandu-l in imediata apropiere a contracandidatului socialist Francois Hollande, scrie The Telegraph. Insa, comportamentul alegatorilor francezi din Marea Britanie fata de cei din Franta s-a diferentiat prin respingerea masiva a Frontului National, condus de candidata Marine Le Pen, care s-a situat pe locul sase in randul preferintelor alegatorilor, in urma Partidului Ecologist. Dintre cei aproximativ 400.000 de francezi care traiesc in Marea Britanie, doar putin peste 70.000 s-au prezentat la votul de duminica. Potrivit cifrelor Ministerului de Externe francez, actualul presedinte francez Nicolas Sarkozy a obtinut 36% din voturile alegatorilor francezi din Marea Britanie, in timp ce Hollande a obtinut 33% din voturi. Candidatul de centru Francois Bayrou a obtinut 13% din voturi, ocupand locul al treilea in clasament. Marine Le Pen, care a uimit Franta dupa ce a obtinut locul trei in primul tur al alegerilor prezidentiale, cu 18%, a strans doar 3% din voturile cetatenilor francezi din Marea Britanie. “Francezii din Marea Britanie s-au remarcat prin fraptul ca au fost mai rezonabili, au evitat extremele si au votat in favoarea candidatilor republicani”, a declarat Oliver Cadic, un membru al Consiliului pentru francezii aflati in strainatate. Peste 400.000 de cetateni francezi care traiesc in strainatate au votat in primul tur al alegerilor prezidentiale din Franta dintr-un total de aproximativ 2,5 milioane. The Telegraph.

Criza euro o lasă pe Angela Merkel fără aliaţi. Malta, Austria, Luxemburg şi Germania. Acestea sunt ultimele bastioane ale stabilităţii când vorbim de guverne. De la debutul crizei financiare, în toate celelalte state din zona euro a existat cel puţin o schimbare. Grecia este deja la cel de-al doilea premier, iar Olanda se află în faţa celui de-al doilea scrutin parlamentar din ultimii doi ani. Deşi în unele ţări schimbările au avut loc din raţiuni de politică internă, în principiu toate guvernele au fost nevoite să depună armele fiindcă n-au fost capabile să ofere reţeta ieşirii din criză. Măsurile de austeritate pe care le-au impus au dus la căderea lor. Orientarea ideologică a acestora n-a mai jucat niciun rol. Atât guvernele de dreapta cât şi cele de stânga au ajuns victime ale crizei. Spaniolii au renunţat la socialistul Zapatero în favoarea conservatorului Rajoy. Italienii l-au înlocuit pe conservatorul Berlusconi cu un tehnocrat, iar francezii vor trece de la un conservator la un socialist, în cazul în care Hollande va câştiga cel de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale pe 6 mai. Populiştii sunt pe val -În mod regretabil, de-a lungul crizei, în multe ţări europene au apărut grupări de protest sau partidele deja existente şi-au consolidat poziţia. În Olanda populistul de dreapta Geert Wilders câştigă tot mai multă simpatie prin respingerea politicii de austeritate impusă Bruxelles. În Finlanda, una din ultimele patru ţări cu indice de bonitate AAA, s-a profilat partidul populist “Adevăraţii finlandezi”. După primul tur al alegerilor prezidenţiale din Franţa s-a constatat că discursurile anti-europene ale doamnei Marine le Pen au avut efect. Frontul Naţional a obţinut nesperat de multe voturi. Integral in Deutsche Welle

Wilders descoperă Europa. Liderul populist a provocat căderea guvernului olandez poziţionându-se împotriva “Bruxelles”-ului. Pentru a recâştiga controlul, partidele moderate ar trebui să pună la rândul lor subiectele europene în inima viitoarei campanii electorale. Dacă viitoarele alegeri vor permite stăvilirea dezintegrării politice şi a exodului alegătorilor spre extreme, se va putea spune că actuala criză din Olanda va fi servit totuşi la ceva. Dar doar un optimist incorigibil poate spera o astfel de posibilitate. Deoarece semnele prevestitoare nu sunt deloc de bun augur. Nimic nu pare să arate că situaţia politică va lua calea unei coaliţii puternice şi coerente. Trebuie din contră să ne aşteptăm la o înrăutăţire a dezintegrării şi instabilităţii. În zece ani – din 2002 – am avut cinci guverne. În acest interval, centrul a fost aproape eradicat din peisajul politic. Nici chiar împreună, cele trei mari partide tradiţionale – PvdA [social-democrat] CDA [creştin-democrat] şi VVD [liberal] – probabil că nu vor avea o majoritate în parlament după alegeri [care ar putea avea loc în luna septembrie]. Între timp, am asistat la apariţia unor mici meteori. În explicaţiile sale despre comportamentul lui ciudat  la Catshuis [reşedinţa primului-ministru], Geert Wilders a declarat în 21 aprilie că Europa este sursa tuturor relelor. Pentru acesta, Bruxelles-ul a forţat “coaliţia de toleranţă” [CDA-VVD-PVP] la noi reduceri importante. Dacă este în mod clar un nonsens, această declaraţie totuşi nu este lipsită de orice interes. PVV [populist]  face din Europa un ţap ispăşitor. Lunile care urmează promit o campanie răsunătoare. Integral in PressEurop

Advertisements