Eurocraţia din tratat în tratat

Posted on 27/04/2012 by

1


Tratatul de la Lisabona, sub titlul oficial “Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene” [1], s-a finalizat în urma unui summit neoficial la Lisabona la 19 octombrie 2007.  La 13 decembrie 2007 tratatul a fost semnat de către reprezentanţii celor 27 de state membre ale UE. Potrivit articolului 6, intrarea în vigoare a Tratatului era iniţial programată pentru 1 ianuarie 2009, în cazul în care toate instrumentele de ratificare vor fi fost depuse anterior acestei date sau, în caz contrar, în prima zi a lunii următoare celei în care a fost depus ultimul instrument de ratificare. Cum Republica Cehă a ratificat tratatul abia la 3 noiembrie 2009, ultima dintre cele 27 de tări membre care a îndeplinit această procedură, el a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. Acest tratat, nascut prin compromisuri la limita absurdului, a murit in fasa. Pentru a intelege absurditatea acestui tratat, amendat si de parlamentarii romani, aveti un link la versiunea in limba romana a acestui document. Chiar nu stiu caţi dintre cei care au votat pentru amendarea acestui tratat l-au citit, cred ca puţini, probabil si mai puţini l-au inteles.

Prin acest tratat, puterea administrativa a Uniunii a fost transferata cu ajutorul unor costuri enorme in mana unei birocratii unioniste, pe care imi place sa o denumesc semnificativ “Eurocraţie.” Acesti eurocraţi, formati din “birocratiile nationale unite”, au devenit militanti ai multiculturalismului imposibil, anuland spiritualitatea, jenati fiind de istoria, traditia culturala si religioasa a Europei, prinsi in capacana asa numitei “corectitudini politice.”

Cel mai important functionar al Uniunii, Preşedintele permanent al Consiliului UE,  Herman van Rompuy, a recunoscut că Strategia Lisabona a eşuat. Scopul său era să facă din UE “the most dynamic and competitive knowledge-based economy in the world capable of sustainable economic growth with more and better jobs and greater social cohesion, and respect for the environment by 2010” . Citatul acesta a fost repetat cuvânt cu cuvânt de mii de ori. Citatul insa nu a reusit sa produca nimic cu care se putea concura cu marile puteri tehnologice si economice ale lumii. Bineinteles, acolo ca si in Romania, criza economico-financiara este de vina.

Astazi Van Rompuy propune ca noua foaie de parcurs, ce încă urmează a fi definită sub numele de Strategia 2020 [2], să stabilească mai puţine obiective, iar de realizarea acestora să fie responsabili liderii politici, nu funcţionarii. Aceste două decizii sunt de bun simţ, problema este insa una, mai exista incredere in Uniunea Europeana unde astazi s-au creat interese atat de diferite si economiile unor state membre sunt amenintate de colaps ?  Despre asta vom discuta  in postarea urmatoare.

Bibliografie, citate si documente

[1] Tratatul de la Lisabona
[2] Strategia 2020