Ştiri Europene – 1 mai “Puteri mari, probleme mari”

Sistemul bancar şi recesiunea afundă Spania într-o criză care începe să semene tot mai mult cu a Irlandei 11 bănci spaniole au fost retrogradate, iar economia a scăzut în primul trimestru, revenind în recesiune. Spania s-a cufundat şi mai mult în criză, după ce agenţia de evaluare financiară Standard & Poor’s (S&P) a redus ratingurile a 11 mari bănci spaniole. Lo­vitura a venit înainte ca biroul naţional de statistică iberic să anunţe că Produsul Intern Brut a scăzut cu 0,3% în primul trimestru, marcând astfel a doua recesiune din ultimii trei ani a celei de-a cincea economii ca mărime din UE. S&P a coborât ratingurile a 11 bănci spaniole şi a avertizat că ar putea tăia calificativele altor şase bănci, după ce a retrogradat Spania cu două trepte, la BBB+, din cauza situaţiei dificile a finanţelor pu­bli­ce. Printre instituţiile de credit cel mai lovite de decizia agenţiei se numără San­tan­der, cea mai mare bancă iberică, al cărei rating a fost coborât de la A+ la A-, scrie Bloomberg. Recesiunea tehnică, anticipată de S&P şi de autorităţile iberice, a devenit oficială luni, când biroul naţional de statistică a confirmat al doilea trimestru de scădere economică, după o contracţie 0,3% în ultimul trimestru al lui 2011, comparativ cu cele trei luni anterioare. De la începutul lui 2012, S&P a retrogradat ratingul Spaniei cu patru trepte. Guvernul de la Madrid condus de premierul Mariano Rajoy duce o luptă pe două fronturi. Pe de-o parte, el trebuie să găsească o formulă pentru a ajuta băncile care au acordat masiv împrumuturi în pe­rioada de boom al pieţei locuinţelor alimentând o bulă imobiliară care s-a spart. Pe de altă parte, executivul trebuie să reducă deficitul bugetar pentru a respecta regulile UE, prin amplificarea unei austerităţi care este deja acceptată cu greu de populaţie. La sfârşitul anului trecut, Spania avea o datorie publică de 68,5% din PIB şi un deficit bugetar de 8,5% din PIB, mari după standardele europene, dar nu deosebit de mari. Problemele Spaniei nu vin însă de la datoria publică sau de la deficit, ci de la expunerea băncilor la bula imobiliară, care ar putea crea o criză similară cu cea din Irlanda, care s-a salvat de la faliment cu un ajutor extern de 64 miliarde euro, notează The Guardian. […]Problemele Spaniei sunt acu­tizate de şomajul extrem de mare, de 24,4%, maximul ulti­milor 18 ani şi cel mai ridicat din UE. Situaţia este şi mai dificilă în rândul tinerilor, unde unu din doi nu are loc de muncă. Zeci de mii de şomeri protes­tează în stradă împotriva intenţiilor autorităţilor de a extinde impo­zitarea şi de a perpetua auste­ritatea.[…] Comunitatea română din Spania are oficial 900.000 de membri, din care 700.000 au un loc de muncă. În relaţiile comerciale, Spania ocupă locul nouă ca destinaţie pentru exporturile româneşti. Anul trecut, exporturile României către statul iberic s-au ridicat la 1,95 mld. euro, în timp ce importurile din Spania s-au plasat la 1.247 miliarde euro. România exportă mai ales vehicule şi echipamente asociate transportului, echipamente electrice şi utilaje şi importă în principal metale de bază, utilaje, echipamente electrice şi textile. Ziarul Financiar.

Uniunea Europeană dezminte zvonul că pregăteşte un fel de Plan Marshall. Comisia Europeană a dezminţit luni pregătirea unui fel de plan Marshall pentru creştere în UE, care ar fi implicat mobilizarea unor fonduri de circa 200 miliarde de euro, estimând că cifrele avansate de cotidianul spaniol El Pais sunt fără fundament, relatează France Presse. ‘Cifrele avansate nu au nicio bază reală’, a declarat Pia Ahrenkilde, purtătoare de cuvânt a Comisiei Europene, în cadrul unei conferinţe de presă susţinute la Bruxelles. Cotidianul spaniol El Pais a evocat duminică un aşa-numit ‘Plan Marshall’ la scară europeană care ar fi capabil să mobilizeze circa 200 miliarde de euro investiţii publice şi private pentru proiecte de infrastructură, energie regenerabilă şi tehnologii înalte. Respectiva iniţiativă, conform publicaţiei, include mai multe piste deja discutate de mai multe luni de către europeni: credite mari (‘obligaţiuni de proiect’), un rol crescut al Băncii Europene de Investiţii (BEI) şi intervenţia Mecanismului european de stabilitate financiară, o anvelopă gestionată de Comisia Europeană şi asigurată de bugetul Uniunii. Capital.

1 Mai muncitoresc şi electoral în Hexagon. La Paris, au loc astăzi manifestaţii de amploare pe care candidaţii încearcă să le speculeze în scop electoral. Cum se prezintă matematica alegerilor înainte de turul al doilea al prezidenţialelor. Sărbătoarea Muncii, 1 Mai, a fost o bună ocazie pentru actorii politici din Franţa de a ieşi la rampă, în condiţiile în care intră în ultima linie dreaptă pentru cel de-al doilea tur de scrutin al prezidenţialelor (6 mai). Preşedintele-candidat Nicolas Sarkozy a anunţat că va fi prezent la o mare reuniune ce va fi organizată în Piaţa Trocadero, din Paris. A lansat totodată un dublu atac: o dată împotriva sindicatelor şi în special a CGT şi a liderului acesteia, Bernard Thibault, care a cerut oamenilor să voteze contra Sarkozy, şi a doua oară împotriva rivalului său socialist, François Hollande. Pe Hollande l-a acuzat că vrea să confişte sărbătoarea de 1 Mai şi că a pactizat cu sindicatele.  „Conducătorii sau membrii permanenţi ai CGT (Confederaţia Generală a Muncii, cel mai important sindicat) care cer oamenilor să voteze pentru un anume candidat trădează cauza sindicalismului. Are un sindicat rolul de partid politic? Sindicatele sunt foarte utile, au sarcina să reprezinte salariaţii, dar ştiţi că nu s-a mai întâmplat până acum ca un sindicat să ceară oamenilor să voteze un candidat?”, s-a întrebat retoric Sarkozy pe canalul de televiziune France 2. Integral in Adevarul.

Procurori: Iulia Timoşenko s-a lovit singură la închisoare!. Concluzie şocantă a anchetei preliminare cu privire la presupusele agresiuni fizice la care ar fi fost supusă Iulia Timoşenko. Ancheta dispusă de Parchetul din regiunea Harkov est cu privire la acuzaţiile fostului premier ucrainean, care susţine că a fost bătut de angajaţi ai penitenciarului unde ispăşeşte şapte ani de închisoare, nu relevă până în prezent că ”vânătăile” Iuliei Timoşenko ar avea drept cauză violenţa sau vreun act de agresiune, ci mai degrabă lovirea accidentală de obiectele din celula sa. Anchetatorii au recunoscut însă că investigaţia în acest caz nu a fost încă finalizată. “Mai avem zece zile la dispoziţie, conform Codului de Procedură Penală. La capătul anchetei, vă vom comunica rezultatele finale”, a declarat un oficial ucrainean pentru publicaţia electronică Ukrainskaia Pravda. Reprezentantul Parchetului ucrainean a mai spus că verificarea faptelor relatate de Iulia Timoşenko, cum că ar fi fost bătută, nu a confirmat versiunea fostului premier. Mai mult, medicii legişti au ajuns la concluzia că vânătăile de pe corpul lui Timoşenko nu datează din 20 aprilie, când a fost târâtă cu forţa la o clinică din Harkov, unde nu a dorit să meargă în absenţa avocatului său. Opozanţii spun însă că medicii legişti au tras respectivele concluzii nu examinând-o direct pe Timoşenko, ci privind fotografiile cu fostul premier, care au făcut ocolul televiziunilor din ţară şi străinătate în ultimele trei-patru zile. Marţea trecută, fosta şefă a Executivului ucrainean a declarat că a fost bătută de trei angajaţi ai penitenciarului Kaceanovka, care i-au răsucit mânile şi i-au imobilizat picioarele, aplicându-i câţiva pumni în burtă, în timp ce o târau cu forţa la Clinica nr.5 a Căilor Ferate din Harkov. Serviciul penitenciar din Ucraina a respins aceste acuzaţii, ameninţând că va apăra onoarea angajaţilor săi în instanţă. Administraţia închisorii susţine că vânătăile de pe corpul Iuliei Timoşenko ar fi putut să apară nu în 20 aprilie, aşa cum susţinea aceasta, ci în 22 aprilie, în urma lovirii accidentale de obiecte din celulă. Comisia Europeană a cerut explicaţii urgente preşedintelui Viktor Ianukovici referitor la situaţia Iuliei Timoşenko, intrată în greva foamei de mai bine de zece zile, în semn de protest faţă de ”represaliile politice” împotriva Opoziţiei şi a relelor tratamente la care ar fi supusă în închisoare. Între timp şi cancelarul german Angela Merkel ar intenţiona să boicoteze meciurile de fotbal din cadrul Euro-2012 din Ucraina, pentru a protesta faţă de modul în care este tratată Iulia Timoşenko, relatează Deutsche Welle, în pagina electronică. În rândul politicienilor germani există o dezbatere intensă cu privire la boicotarea Euro-2012. Site-ul cotidianului Der Spiegel susţine că dacă fostul premier ucrainean nu este eliberat din închisoare până la începutul Cupei Europene de fotbal, cancelarul Angela Merkel intenţionează să le ceară miniştrilor din Cabinetul său să nu participe la meciurile jucate în această ţară. O excepţie o va constitui totuşi ministrul de Interne, Hans-Peter Friedrich, al cărui portofoliu include şi sporturile. Acesta a declarat săptămâna trecută că intenţionează să participe la meciul Germaniei cu Olanda, care se va juca la Harkiv, unde Timoşenko ispăşeşte o pedeapsă de şapte ani de închisoare pentru abuz de putere. El a precizat însă că va participa la meci doar dacă i se va permite să o viziteze pe Timoşenko la închisoare. Integral in RFI.

Puteri mari, probleme mari: China faţă cu Apusul. Cum se raportează germanii şi occidentalii la China comunistă? Atitudinea vestului faţă de imperiul de mijloc e plină de contradicţii… Circula pe vremuri o glumă, de la Monthy Python citire, potrivit căreia chinezii ne-ar fi simpatici pentru că, deşi ne ajung nouă, europenilor, doar până la genunchi, rămân invariabil foarte prietenoşi. Situaţia s-a schimbat între timp. Economic, chinezii au crescut enorm. Ca şi Germania China e, pe moment cel puţin, una dintre cele mai dinamice ţări de pe scena internaţională, în timp ce SUA şi Japonia au pălit mult în ultimii ani. Politic, China continuă să fie o temă complexă şi controversată în Germania. Soarta disidenţilor, sălbatica represiune din Tibetul ocupat de chinezi rămân subiecte perene. Dar şi crescânda importanţa economică a Chinei comuniste e insistent abordată de observatorii din Apus. Recenta vizită în centrul Europei a premierului chinez Wen Jiabao, drăgălăşeniile mutuale schimbate de cancelară şi de şeful de guvern al imperiului de mijloc comunist la târgul de la Hanovra, principalul târg de produse industriale din lume, la care China a fost anul acesta ţara parteneră, n-au scăpat presei germane. Cum nu i-a scăpat nici risipa de zâmbete şi voie bună marcând atitudinea celor doi lideri, ori impresionantele cifre, statistici şi curbe cuantificând uriaşa creştere a afacerilor germano-chineze, investiţiile mutuale şi profiturile grase extrase din ele. Süddeutsche Zeitung publica zilele trecute, pe o pagină întreagă, un articol intitulat „Republica Volkswagen”, referitor la China, ţara în care concernele automobilistice germane, şi în special producătorii de maşini de lux au investit în ultimii ani multe miliarde şi au înregistrat rapid fabuloase creşteri de vânzări. Audi, o filială a concernului Volkswagen, şi-a crescut cifra de afaceri chineze cu nu mai puţin de 41 la sută. Iar Volkswagen îşi construieşte o uzină în vestul Chinei, în regiunea minorităţii musulmane a uigurilor, o investiţie în valoare de 175 de miliarde de euro, care ar urma să producă 50.000 de automobile începând din 2015. Integral Deutsche Welle

Umbra lui Gaddafi îl bântuie pe Sarkozy. Un posibil ajutor financiar dat de fostul dictator libian îi încurcă planurile electorale preşedintelui francez, înainte de turul doi. Nicolas Sarkozy și Muammar Gaddafi, în timpul unei vizite la Tripoli, în iulie 2007. Liderul de la Élysée s-a apărat vehement în faţa dezvăluirilor făcute sâmbătă de un site francez de investigaţii potrivit cărora fostul dictator libian Muammar Gaddafi i-ar fi finanţat campania pentru prezidenţialele din 2007. Un fals grosier, a reacţionat Sarkozy, referindu-se la textul acuzator, iar dezvăluirile nu sunt altceva decât o diversiune a socialiştilor. Documentul, publicat acum câteva zile de site-ul Mediapart, este o scrisoare semnată de Moussa Koussa, fostul şef al serviciilor secrete libiene, aflat în prezent în exil la Doha, care atestă că regimul lui Gaddafi a acceptat în 2006 să finanţeze cu circa 50 de milioane de euro campania electorală a lui Nicolas Sarkozy. Potrivit site-ului respectiv, nota ar fi fost adresată lui Bachir Saleh, fostul preşedinte al Fondului Libian de Investiţii. În textul respectiv este menţionat numele lui Brice Hortefeux, fost ministru de Interne şi un apropiat al actualului preşedinte, care ar fi negociat ajutorul financiar pentru, pe atunci, candidatul Sarkozy. Atât Koussa, cât şi Saleh au negat veridicitatea textului iar apropiaţii lui Sarkozy au acuzat că în spatele site-ului se află acoliţi deai lui Hollande. Preşedinţia franceză a anunţat că va deschide o acţiune în justiţie împotriva Mediapart. Nu este prima dată când astfel de informaţii sunt vehiculate, dar publicarea textului cu doar o săptămână înaintea turului doi al prezidenţialelor riscă să îi slăbească şi mai mult şansele de victorie ale lui Sarkozy. Un sondaj realizat săptămâna trecută, chiar înainte de dezvăluirile Mediapart, arată că decalajul dintre Hollande şi Sarkozy s-a redus la şase puncte (53 la 47 la sută).  EVZ

Tagged: În Europa, Europa 2012, Mass-media

Posted in: 2012 - Europa, În Europa, Mass-media