Ziua Europei 2012 – veseli sau trişti?

Posted on 09/05/2012 by

1


Fragmentele unui an European. Vezi ce am scris anul trecut Ziua Europei 2011 – veseli sau trişti?

Ca Europa nu se simte bine am auzit cu totii cam de mult. Noi romanii nu prea am simtit-o pentru ca la noi este mult mai rau decat la cei mai bolnavi din Europa. Multi dintre noi am schimba maine situatia noastra financiara cu cea a irlandezului, a spaniolului sau a portughezului mijlociu. Din nefericire nu se poate si nici macar nu putem fi mandri nevoie mare ca datoriile suverane ale Romaniei sunt mult mai mici decat cele ale statelor mentionate mai sus. Cu datoriile suverane ale tarii nu te duci la piata si nici nu-ti platesti facturile. Faptul ca majoritatea conducatorilor europeni au realizat ca daca moneda comuna, euro, se duce de râpa si ceea ce este astazi Uniunea Europeana are sanse sa se duca de râpa, este luminita de speranta la capatul unui tunel extrem de intunecat si plin de pericole. (Aici)

Europa a intrat in perioada trascedentala a existentei ei. “Omul Providential” s-a transfoarmat intr-un grup numit Grupul din  Frankfurt. Grupul de la Frankfurt este, într-adevăr, rezultanta unei fuzionări între ierarhia UE şi puterea financiară germană: un fel de Bruxelles pe malul Rinului. Aceasta nu ar fi fost posibilă în vremea dinaintea crizei, când existau scrupule referitoare la supremaţia germană. Acum germanii nu mai sunt concilianţi. “Problema acceptării unui model german a fost rezolvată de către pieţe”, a declarat recent un purtător de cuvânt al guvernului german. “Nu mai discutăm acum cu adevărat decât despre detalii şi despre amploarea măsurilor, nu despre natura lor”. Acest nou ton pugilistic este resimţit peste tot. Reprezentanţi ai UE sub acoperirea anonimatului sunt citaţi ca spunând lucruri de genul: “Da, treziţivă şi mirosiţi cafeaua. La asta v-aţi angajat cu toţii”. (Aici)

“Modelul social european este mort!”. Niciodată vreun bancher central nu vorbise cu atâta brutalitate de criza în care ne aflăm. Declaraţiile italianului Mario Draghi, succesorul lui Jean-Claude Trichet, într-un lung interviu acordat ziarului Wall Street Journal, vineri 24 februarie, sunt atât de violente, prin ceea ce implică, încât nu le-ar fi putut face nicăieri altundeva decât în “biblia” finanţelor mondiale. Chiar şi Jean-Claude Trichet era ceva mai precaut în limbaj atunci când încerca să explice popoarelor europene ce le aşteaptă.

Potrivit lui Mario Draghi, fost bancher la Goldman Sachs şi noua statuie a Comandorului monedei în Europa, salvarea euro-ului va avea un preţ ridicat. El a spus că nu există “nicio scăpare” faţă de punerea în aplicare a unor politici de austeritate foarte severe în toate ţările supra-îndatorate, ceea ce implică renunţarea la un model social bazat pe securitatea muncii şi o redistribuire socială generoasă. (Aici)

***

Cuplul Merkel-Hollande își caută încă un nume.

Cum va fi oare tandemul franco-german, acum când François Hollande îl va înlocui pe Nicolas Sarkozy alături de Angela Merkel? În ciuda faptului că a pus la îndoială politicile de austeritate, noul preşedinte francez se va alinia în curând, pariază Le Figaro şi Die Tageszeitung.

La Paris, cotidianul Le Figaro reaminteşte elementele inevitabilei înfruntări care va avea loc între Angela Merkel şi noul preşedinte francez:

Berlin nu-şi ascunde enervarea în faţa voinţei reafirmate de echipa lui Hollande de a renegocia pactul fiscal, pentru a îi adăuga un capitol referitor la creştere. Încercând să liniştească anturajul cancelarului referitor la acest subiect, consilierii candidatului socialist au lăsat să se înţeleagă faptul că era vorba de un “discurs electoral“.

Cancelarul ştie că situaţia lui François Hollande nu îi permite multă marjă de manevră pentru a negocia şi că “va încerca să se impună cu orice preţ pentru a marca puncte“, scrie cotidianul conservator. Şi totuşi, ea nu ar trebui să cedeze asupra obligaţiei de a semna tratatul ca atare, chiar dacă ar trebui să îl repună în discuţie mai târziu. Ar trebui deci ca noul preşedinte francez să facă primul pas, semnând pactul bugetar aşa cum este. Un gest care ar fi contrar campaniei sale conduse împotriva austerităţii în Europa.

Cu toate acestea, observă Le Figaro, cei doi lideri au câteva puncte în comun: “Singura surpriză plăcută, atunci când cancelarul îl va primi pe noul preşedinte francez la Berlin, ar putea fi cea a unei întâlniri” între doi conducători care îşi cultivă un caracter de “normalitate şi simplitate“…

Departe de a fi anecdotică, această legătură personală este soclul încrederii care permite depăşirea divergenţelor între Paris şi Berlin. Şi găsirea unui consens care să angreneze toată Europa în motorul franco-german. Dacă Hollande şi Merkel demarează cu acelaşi picior, totul devine posibil.

La Berlin, Die Tageszeitung se îndoieşte puternic de faptul că François Hollande poate să meargă foarte departe în promovarea programului său pentru creştere. Cu siguranţă, scrie cotidianul de stânga, mai-marii de la Bruxelles care privesc cu invidie la postul lui José Manuel Barroso, precum Martin Schulz, preşedintele Parlamentului, sau Viviane Reding, vice-preşedinta Comisiei, s-au grăbit să-l “linguşească pe noul om la putere de la Paris” pledând cauza unui pact pentru creştere. Dar…

în cele din urmă, este vorba de un compromis clasic, în stilul caracteristic de la Bruxelles: i se întinde mâna noului venit printre cei Douăzeci şi Şapte pentru ca, ulterior, acesta să fie atras spre ei. Pentru Bruxelles, un pact de creştere total castrat are mult farmec, pentru că ar lăsa neschimbat pactul bugetar al cancelarului Angela Merkel. Probabil că nici nu ar speria pieţele. Astfel, toată lumea ar fi satisfăcută: şi Merkel, şi Hollande; şi cetăţenii, şi pieţele. Deputatul european Elmar Brok (CDU) rezumă opinia a numeroşi oameni politici europeni: “În iunie, cel târziu, Hollande ar trebui să se fi aliniat“.

Poziţia de lider a Germaniei nu este gata să fie cedată în curând şi, bazându-se pe susţinerea pieţelor, discursul neoliberal persistă la Bruxelles şi la Berlin, afirmă TAZ. Dacă mai luăm în considerare şi criza grecească…

…summitul UE din iunie ar putea foarte bine să devină încă o dată un summit grec şi să-i unească pe Merkel şi Hollande. Cât despre a vedea ce mai ramâne din programul socialist, numai cerul poate şti.

Advertisements