Ştiri Europene – 23 mai 2012 / “nimic nu e cert in afara de incertitudine”

Posted on 23/05/2012 by

1


Astăzi, înfruntarea titanilor: blocul latin va încerca să forţeze schimbarea strategiei economice europene dictată de Germania. Oricărui puseu al crizei zonei euro liderii europeni i-au răspuns cu summituri, adesea considerate cruciale pentru soarta uniunii monetare, dar care de multe ori au dezamăgit. Astăzi, şefii de state şi de guverne din UE se vor întâlni din nou, la Bruxelles, tema oficială a discuţiilor fiind creşterea economică şi locurile de muncă. Presa internaţională vorbeşte însă de o adevărată coaliţie a guvernelor latine, sprijinită de SUA, care se revoltă împotriva Germaniei şi va încerca să modifice radical strategia economică dictată de aceasta Europei. Discuţiile vor atinge cu siguranţă şi criza politică din Grecia, care riscă să scoată ţara din zona euro. Axa triplă formată de preşedintele Franţei François Hollande, premierul italian Mario Monti şi premierul spaniol Mariano Rajoy va propune măsuri precum garantarea la nivelul zonei euro a depozitelor bancare pentru a stopa hemoragia de capital a băncilor din sud-estul Europei şi transformarea BCE în creditor de ultimă instanţă, scrie The Telegraph. De asemenea, Parisul, Madridul şi Roma vor insista pe introducerea de eurobonduri pentru finanţarea unui fel de “Plan Marshall” pentru consolidarea eco­nomiilor, menit să recâştige încrederea pieţelor, chiar dacă beneficiile acestuia vor fi vizibile doar pe termen lung. Monti a declarat, la sfârşitul săptămânii trecute, că “intrarea în joc” a lui Hollande a schimbat dinamicile politicii europene şi că de acum are un aliat “cu care este pe aceeaşi lungime de undă”. Coaliţia rebelă este destul de fragmentată. Italienii, ca şi britanicii şi polonezii, sunt mai pudenţi în legătură cu relaxarea austerităţii. Ei vor ca BCE să printeze bani şi să elimine riscurile defaulturilor suverane cu achiziţii nelimitate de obligaţiuni. Francezii vor ca guvernele să injecteze fonduri în economie. Spaniolii vor şi ei ca BCE să acţioneze mai hotărât, dar susţin relaxarea austerităţii. Rebelii au însă un scop comun, să pună capăt politicilor care au sufocat revenirea economică a Europei. “Totul va fi pus pe masă. Toate uneltele, toate propunerile vor fi bine-venite şi nu pregătesc acest summit informal pentru a crea conflict. În pachetul de măsuri vor fi şi eurobondurile şi am confirmarea că nu voi fi singurul care le va propune”, a spus Hollande. Integral in Ziarul Financiar.

Grecia: ciocniri în timpul unei manifestaţii antiimigranţi la Patras. Poliţia a utilizat gaze lacrimogene marţi la Patras, port în vestul Greciei, pentru a-i dispersa pe manifestanţii ce au vrut să atace imigranţi după moartea unui grec la Patras în urmă cu trei zile, a anunţat agenţia de presă oficială ANA. Manifestanţii, printre care se aflau potrivit unor informaţii neconfirmate membri ai partidului de extremă-dreaptă Hryssi Avghi /Zori de Aur/, s-au adunat în faţa unei uzine abandonate unde s-au instalat imigranţi fără adăpost, a afirmat agenţia. Ei au aruncat cu pietre în scutieri şi au dat foc la pubele. Un locuitor al oraşului Patras în vârstă de 30 de ani a fost înjunghiat mortal sâmbătă în faţa casei sale după o ceartă cu trei bărbaţi care ar fi afgani. Un afgan de 17 ani a fost arestat în cadrul anchetei în legătură cu această crimă. Tensiunile legate de imigraţie şi creşterea criminalităţii s-au amplificat în ultimele luni în Grecia, alimentate de dificultăţile economice enorme cu care se confruntă ţara, aminteşte AFP. Patras este un punct de regrupare pentru mii de imigranţi şi refugiaţi care speră să se îmbarce acolo clandestin pe feriboturi cu destinaţia Italia.Agerpres

Elveţia ar putea introduce francul din aur în paralel cu moneda oficială. Parlamentul Elveţiei ar putea discuta în acest an introducerea francului din aur, care ar urma să circule în paralel cu moneda oficială, o iniţiativă care va declanşa probabil o dezbatere mai largă privind rolul aurului în statul elveţian, potrivit portalului de ştiri economice MarketWatch. Iniţiativa face parte dintr-o campanie susţinută de politicieni membri ai Partidul Poporului Elveţian, cel mai mare din ţară, care încearcă să folosească temerile referitoare la criza financiară globală şi inflaţie pentru a inversa politica actualului guvern în privinţa aurului. “Cred că va declanşa o anumită dezbatere privind aurul şi ar putea exista anumite presiuni pentru a accepta moneda paralelă. Dar nu va avea niciun efect asupra economiei. Este uimitor că există oameni care ar cumpăra milioane de astfel de monede”, a spus Gebhard Kirchgaessner, profesor de economie la Universitatea din St. Gallen. Elveţia, care a devenit în 2000 unul dintre ultimele state care şi-au decuplat moneda de aur, nu este singurul loc în care este analizată schimbarea rolului aurului în contextul controversei privind implicarea statului în economie. În martie, Utah a devenit primul stat american care a legalizat pentru circulaţie monedele din aur şi argint, iar astfel de prevederi au fost luate în calcul în Montana, Missouri, Colorado, Idaho şi Indiana. “Vreau ca elveţienii să aibă libertatea de a alege o monedă complet diferită. Sistemul monetar actual este susţinut de datorii – la rândul lor susţinute de nimic – şi vreau ca oamenii să-şi dea seama de asta”, a spus Thomas Jacob, promotorul iniţiativei. O mare parte a entuziasmului privind aurul are legătură cu avansul de peste cinci ori al preţului în ultimul deceniu, la peste 1.500 de dolari pe uncie. În SUA, legislaţia care permite circulaţia monedelor din aur este pur simbolică. Francul, însă, are un rol practic, de a oferi micilor investitori posibilitatea de a-şi proteja investiţiile faţă de incertitudinile globale, a spus Jacob. Micii investitori se confruntă cu piedici în privinţa plasamentelor în aur, afirmă Jacob, care în prezent pregăteşte angajaţii departamentului de vânzări la Zurich Financial Services Group. Investiţiile în aur prin intermediul monedelor, lingourilor sau certificatelor necesită consultanţă profesionistă, iar cea mai mică monedă costă circa 100 de franci. Unul dintre noii franci de aur va avea, pe de altă parte, un conţinut de 0,1 grame de aur şi ar putea fi cumpărat pentru numai cinci franci (la cotaţia actuală).Elveţia, cu o populaţie de 7,7 milioane, se situează pe poziţia a şaptea în lume după stocurile de aur, cu 1.040 tone, aproape la fel de mult precum China, potrivit datelor Consiliului Mondial al Aurului. Cele mai mari rezerve de aur din lume sunt controlate de SUA. În funcţie de cantitatea de aur pe cap de locuitor, Elveţia ocupă prima poziţie la nivel mondial, cu aur în valoare de 6.000 de dolari pe persoană, de două ori mai mult ca Libanul (3.000 de dolari), care se situează pe locul al doilea. Integral aduce Mediafax.

The Telegraph: Criza care arata ca nimic nu e cert in afara de incertitudine. Moneda Euro este una de tip “fiat lux”. Dumnezeu a spus să fie lumină, la fel au spus europenii să fie moneda. Iar credinţa în acest proiect este într-adevăr mai mult teologie decât raţiune economică şi în aceste condiţii ne este imposibil să prevedem ce se va întâmpla în caz de colaps. Ce s-ar întâmpla dacă Grecia ar ieşi din zona Euro? Grexit se cheamă noul termen economico-politico-financiar inventat pentru acest scenariu şi sună a nume de detectiv danez într-un serial poliţist. Dincolo de sonoritate însă, această posibilitate de fărâmiţare a zonei Euro este una care îi îngrijorează pe toţi politicienii europeni. Dacă ne aducem aminte de vremurile în care se semna Tratatul de la Maastricht, esenţa acestui document era tocmai caracterul ireversibil al prevederilor sale. “Calea către unitatea europeană este ireversibilă”, spunea atunci Helmut Kohl şi la fel spunea şi Herman van Rompuy în urma cu doar o săptămână. Dacă în trecut această afirmaţie era vizionară, astăzi este o combinaţie între retorică politică şi rugăciune. Să nu credeţi că e un accident pentru că într-o lume secularizată “Europa” a luat locul unei figuri divine – acest plan de a omogeniza un continent întreg cu efectele sale absurde cum ar fi o rată a dobânzii unice de la Ljubljana la Lisabona şi de la Dublin la Dresda. Toţi politicienii se folosesc de factura divină a Europei. Stânga umple golul lăsat de colapsul socialismului, dreapta afirmă că statul minimalist este înscris în ADN-ul evoluţiei umane. Mulţi uită că Margaret Thatcher a fost un premier convingător nu un evanghelist. Aşa că cine ar avea curaj să facă o profeţie în aceste condiţii? Uniunea Europeană are însă un mare merit: astăzi ne aduce totuşi aminte că nimic nu e bătut în cuie, că principiul incertitudinii este încă la fel de valabil şi că nimic uman nu este perpetuu. Aduce RFI.

The Independnt: Nu acuzaţi Germania! La G8, cancelarul german, Angela Merkel , a fost pusă la zid, toţi ceilalţi lideri îndemnând-o să accepte aşa-numitele eurobonduri, care înseamnă, efectiv, utilizarea contribuabililor germani pentru a garanta vastele datorii ale eurozonei. Pe lângă faptul că este neconstituţional, acest lucru, ar fi, oricum, inacceptabil pentru cetăţenii germani. La fel ar fi pentru orice alt popor într-o asemenea situaţie. Merkel a mers oricum mult mai departe decât ar fi vrut cetăţenii germani în ceea ce priveşte garanţiile. Furia germanilor creşte la ideea că îşi riscă pensiile în loc să exercite presiuni asupra vecinilor lor mai săraci pentru ca aceştia să “acţioneze responsabil”. Cum germanii au privit mereu euro ca fiind mai nesigur decât fosta marcă germană, aproape sacră, la care nu ar fi renunţat niciodată dacă ar fi fost consultaţi printr-un referendum, nu ar fi o surpriză dacă presiunea internă ar creşte în direcţia ieşirii Germaniei din euro şi a reîntoarcerii la marcă. Liderii politici de la Berlin nu ar aproba  o asfel de schimbare radicală, dar ea ar fi probabil cea mai bună soluţie pentru Germania şi pentru restul Europei: datoriile în euro ale unor ţări precum Spania, Portugalia şi Italia s-ar devaloriza, ceea ce ar face mai puţin probabil falimentul imediat. Germania ar rămâne un exportator de succes chiar şi cu o monedă mai puternică, aşa cum a fost înainte de impunerea monedei euro – în ciuda avertismentelor Bundesbank, ai cărei economişti au înţeles mereu că o uniune monetară fără un guvern federal european era sortită pieirii. E adevărat că exportatorii germani au câştigat mult prin faptul că au făcut comerţ cu vecinii lor europeni mai puţin avansaţi tehnologic, folosind moneda unică. Argumentul economic este că surplusul astfel folosit trebuie să meargă undeva. Aduce integral Adevarul.

Schimbare de paradigmă în zona euro. Timp de aproape un deceniu sindicatele germane au luptat mai mult pentru asigurarea locurilor de muncă şi mai puţin pentru majorarea salariilor. Prin creşterile moderate ale veniturilor pe piaţa muncii au contribuit involuntar la dezechilibrarea balanţei în zona Euro: Germania a devenit mai performantă, în vreme ce la graniţa sudică a clubului, lefurile prea generoase şi creşterea bazată pe credite au dus la o puternică explozie a costurilor. Rezultatul e clar: statele din zona de periferie sudică ar fi fost nevoite să-şi subaprecieze moneda, ceea ce nu era posibil în condiţile monedei unice. Din vreme, Christine Lagarde atrăgea atenţia asupra existenţei unei a doua căi: Germania ar trebui să-şi permită mai mult consum şi salarii mai mari, spunea actuala şefă a Fondului Monetar Internaţional pe când era încă ministru de finanţe la Paris. Pe atunci apelul ei a provocat discuţii aprinse: ar trebui Germania să-şi reducă nivelul de bună voie, pentru a amortiza criza din zona Euro? În nici un caz, răspundeau economiştii. În asemenea condiţii, sudicii nu s-ar mai simţiţi obligaţi să-şi întărească economiile pentru a face faţă concurenţei. Între timp situaţia s-a schimbat. “Observăm modificări în sistemele salariale”, spune economistul şef al Commerzbank, Jörg Krämer. Spania şi Portugalia vor amortiza complet pierderile în următorii trei ani, afirma Krämer la începutul lunii mai. Motivul principal ar fi reducerea costurilor pe piaţa muncii, sector în care şi Irlanda face progrese. Statele din zona de criză câştigă teren în concurenţa cu Germania. La această realitate se adaugă şi majorările salariale, precum cele din serviciile publice germane: circa 2 milioane de angajaţi din Republica Federală se bucură de o creştere de 3,5 procente de la 1 martie 2012, urmând ca, după mai multe etape, să încaseze din august 2013 cu 4,9 la sută mai mult, sporul salarial total după 18 luni ajungând la 6,3 procente. Cei peste 3,5 milioane de salariaţi din industria metalurgică şi electronică germană se bucură de cea mai mare creştere a veniturilor din ultimii 20 de ani. Angajatorii şi sindicaliştii au bătut palma pentru salarii cu 4,3 procente mai mari. Integral pe Deutsche Welle

Advertisements