Ştiri Europene – 25 mai 2012 / “Iluzia ieşirii din criză”

Posted on 25/05/2012 by

1


Cu Grecia cu un pas afară din zona euro şi Spania cerând ajutor BCE, liderii UE au reuşit în această săptămână doar să sape o prăpastie între Germania şi Franţa. Al 18-lea summit UE din cei peste doi ani de luptă cu criza a deschis, pentru prima dată de la apariţia problemelor zonei euro, o prăpastie între Franţa şi Germania, singurele state care au forţa să ghideze Europa afară din zona de turbulenţe. Şefii de state şi de guverne n-au reuşit să stabilească vreo măsură concretă de stimualare a economiei sau să găsească o soluţie impasului în care s-a ajuns cu Grecia în condiţiile în care discuţiile despre ieşirea statului elen din zona euro sunt tot mai aprinse, iar costurile de finanţare ale Spaniei ating niveluri periculoase. Liderii au asigurat doar că nimeni nu vrea ca Grecia să renunţe la euro. La primul său summit UE, preşedintele francez François Hollande a aruncat o provocare cancelarului ger­man Angela Merkel, spunând că mutualizarea dato­riilor europene prin emiterea de eurobonduri trebuie reţinută ca opţiune pentru salvarea euro, scrie The Guardian. Merkel a respins propunerea, argumentând că eurobondurile sunt ilegale deoarece emiterea lor ar necesita modificarea constituţiei germane şi a altor legi, potrivit unor surse apropiate discuţiilor. “Nu am avut o discuţie calmă pe tema eurobon­durilor. Împrumuturile comune nu au atras prea mult sprijin, în special din partea zonei unde se vorbeşte germana, dar ideea a entuziasmat oarecum zona în care se vorbeşte franceza”, a declarat preşedintele Eurogroup, Jean-Claude Junker, după încheierea summitului, citat de Bloomberg. El este şi premier al Luxemburgului. Pe de altă parte, premierul italian Mario Monti a asigurat că majoritatea participanţilor la discuţii au susţinut poziţia socialistului Hollande. De altfel, francezul n-a respectat tradiţia întâlnirilor pregătitoare franco-germane de dinanintea summiturilor stabilită de fostul preşedinte Nicolas Sarkozy şi Merkel, discutând mai întâi cu premierul spaniol Mariano Rajoy, la Paris. Integral in Ziarul Financiar.

Cât costă ieşirea Greciei din zona euro? Uniunea Europeană calculează deja cât ar putea să o coste “despărţirea” de Grecia. În Franţa, cotidianul Le Monde afirmă că fiecare ţară europeană în parte şi-a evaluat deja pierderile care îi revin. De fapt, nu trebuie să ne mire că ţările membre ale zonei euro şi chiar cele ale Uniunii Europene îşi pregătesc planuri de urgenţă pentru eventuala ieşire a Greciei din clubul euro. Veştile care vin de la Atena nu sunt bune, iar suspansul impus de noile alegeri legislative nu este de natură să calmeze nici pieţele financiare şi nici cancelariilor occidentale. Chiar şi preşedintele francez, François Hollande, a recunoscut că experţii săi analizează scenariul evocat mai sus, deşi înainte de Consiliul European de la Bruxelles şeful statului francez declara că “va face totul” pentru menţinerea Greciei în zona euro. Întrebarea care se pune acum este cât va putea costa un divorţ “amiabil” cu Grecia. 50 de milioane de euro pare să fie estimarea cea mai modestă. Ca şi cum ar dori să pregătească opinia publică în această perspectivă, presa franceză, dar şi cea europeană continuă să publice articole despre modul dezastruos în care a fost administrat statul grec. Aceste articole par însă şi mai credibile când sunt scrise chiar de intelectuali sau economişti greci. Le Monde publică un articol în care filozoful grec Nikos Dimou denunţă cu exemple teribile, atât corupţia, cât şi incompetenţa din ţara sa. Cei mai mulţi funcţionari greci, spune el, nu ştiu să utilizeze un calculator. În ultimii zece ani, însă, statul grec a investit opt miliarde de euro în echipament informatic, care nu a fost niciodată utilizat. Pe acest fond, în timp ce în alte state europene diverse probleme sunt rezolvate într-un minut, în Grecia rezolvarea lor durează câteva săptămâni… Integral la RFI.

Serviciile lui Ashton, bănuite de favoritism. Potrivit site-ului de informaţii Rue89, Oficiul european de luptă antifraudă (OLAF) este pe punctul de a deschide o anchetă asupra “condiţiilor de atribuire de către UE a unei importante pieţe în Libia, unei societăţi britanice neautorizate să lucreze în această ţară”.

Afacerea, deja evocată de EUobserver, priveşte societatea britanică G4S-UK, care a câştigat, împotriva tuturor aşteptărilor, contractul de 10 milioane de euro cu Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE), pentru a proteja instalaţiile Uniunii în Libia. Ea nu dispunea până atunci, precizează Rue89, “de niciun contract de securizare a vreunei delegaţii europene“, faţă de alte societăţi care au participat la licitaţie, societatea maghiară Argus şi cea britanico-canadiană Garda World.

Pentru site-ul francez, afacerea ridică problema unui conflict de interese în SEAE, condus de englezoica Catherine Ashton.

Unii […] bănuiesc că Marea Britanie utilizează cu bună ştiinţă de influenţa sa în cadrul SEAE pentru a favoriza principalele sale întreprinderi militare particulare. Euobserver.

Iluzia ieşirii din criză a Europei. După ani de zile de economisiri, creşterea economică revine pe buzele a tot mai numeroşi analişti, fiind şi subiectul principal al celui mai recent summit european. Susţinătorii ideii de creştere plasează însă revirimentul economic în totală opoziţie cu politica de consolidare, spunând că prima reprezintă singura soluţie împotriva crizei. Contestatarii măsurilor drastice de austeritate, care au generat ample proteste în majoritatea statelor europene, dar şi în lume, s-au bucurat de încurajarea indirectă a nolui preşedinte francez, François Nicolas Hollande. Cei care nu au fost niciodată de acord cu politica de austeritate pun acum sub presiune Germania, lăsând să se înţeleagă că doar creşterea economică poate scoate continentul european din criză, măsurile de economisire nefăcând altceva decât să agraveze şi mai mult situaţia.  Nimeni nu are însă ceva împotriva creşterii economice, cu atât mai puţin cancelara germană, Angela Merkel. Însă politicienii par a avea o perspectivă diferită asupra modului în care poate fi realizată creşterea. Bunăoară, există o diferenţă majoră între o creştere economică rezultată din reforme – care fac o ţară competitivă – şi aruncarea cu bani publici pentru aţâţarea unui foc de paie, respectiv consumul, prin crearea de noi datorii, după cum par a suna unele propuneri. La fel de greu de acceptat este şi ideea eurobondurilor, respinsă vehement de Angela Merkel. Germania s-a declarat împotriva emiterii de obligaţiuni comune, considerând că acest pas ar spori presiunea pieţei asupra ţărilor din zona euro cu deficite bugetare, oferindu-le o viată mai uşoară, garantată de ratingul de ţară solid al Germaniei. De ce s-ar mai strădui Italia şi Spania să economisească dacă nu ar mai fi disciplinate prin impunerea unor dobânzi mai mari la contractarea de credite? Integral la Deutsche Welle

Parmezanul, o altă victimă a cutremurelor. Două sute de companii din zona de nord a Italiei au fost grav afectate de cutremurul de duminică (6 grade pe scara Richter) şi de cele produse în noaptea de miercuri spre joi. Cel puţin 2.000 de oameni vor fi trimişi în şomaj tehnic, scrie „Le Point”. Seismul a produs daune de câteva sute de milioane în industria foarte dinamică din nordul Italiei, potrivit patronatului local. Sindicatul CGIL (stânga) susţine că cel puţin 5.000 de oameni vor rămâne şomeri. n zona cea mai afectată, între Finale Emilia (epicentrul), Mirandola şi San Felice sul Panaro, sediile sau depozitele unei companii din patru au fost distruse sau avariate, a anunţat asociaţia de artizani CNA. Confruntate cu falimentul, multe companii solicită credite pentru a-şi redemara activitatea, dar vor şi scutiri fiscale pentru perioada următoare şi indemnizaţii de şomaj tehnic pentru salariaţi. Afectată a fost nu doar industria, ci şi agricultura, celălalt pilon al economiei din această regiune. În acest sector, pagubele se ridică la peste 250 de milioane de euro. Cel mai mult au avut de suferit producţia de parmezan şi de grana padano, o altă varietate de brânză. Acum a început o cursă contra cronometru pentru salvarea perlei gastronomiei locale. Peste 300.000 de roţi de parmezan au fost alterate sau distruse după ce etajerele pe care se maturau au fost zdrobite de şocurile seismice. Integral in Adevarul.

Preşedintele Băncii Vaticanului a demisionat. Preşedintele Institutului pentru lucrări religioase (IOR), cunoscută ca Banca Vaticanului, Ettore Gotti Tedeschi, şi-a prezentat demisia, a anunţat joi seara Vaticanul într-un comunicat citat de AFP. Consiliul de administraţie al băncii ‘a adoptat în unanimitate un vot de neîncredere în preşedinte’ căruia i s-a solicitat să-şi depună mandatul, se precizează în comunicat. În pofida eforturilor sale de creştere a transparenţei, IOR a fost criticată în ultima vreme de media italiene. Vinerea trecută, presa italiană a dezvăluit noi documente confidenţiale ale Sfântului Scaun, la trei săptămâni după ce Papa Benedict al XVI-lea a înfiinţat o comisie de anchetă pentru a face lumină în legătură cu originea scurgerii repetate de documente ale Vaticanului. La finele lui aprilie, Papa Benedict al XVI-lea l-a numit pe cardinalul spaniol Julián Herranz, fost preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Texte Legislative, în fruntea comisiei care va investiga modul în care presa italiană a intrat în posesia unor informaţii secrete ale Vaticanului. Astfel, recent, postul de televiziune La Sette a publicat scrisori trimise Papei Benedict al XVI-lea de actualul nunţiu (ambasador) în SUA şi fost secretar general al Guvernoratului Cetăţii Vaticanului, Carlo Vigano, în care denunţă ‘corupţia, lentoarea şi proasta gestiune’ din administraţia Sfântului Scaun. Într-una dintre aceste scrisori se vorbeşte şi despre faptul că membrii ‘Comitetului de Finanţe şi Gestiune’, care gestionează fondurile băneşti ale Vaticanului, ‘sunt preocupaţi mai mult de interesele lor decât de cele ale noastre’, iar în luna decembrie 2009 aceştia au irosit 2,5 milioane de dolari într-o operaţiune financiară.  În urma acestor dezvăluiri, purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Federico Lombardi, a vorbit despre existenţa unui fel de Wikileaks prin care s-ar încerca discreditarea Bisericii, centrul de presă al Sfântului Scaun publicând şi lungi comunicate, prin care a încercat să respingă ideea unor lupte interne pentru putere sau a unor comploturi, aşa cum sugerează presa italiană.Agerpres

Advertisements