Ştiri Europene – 26 mai 2012 / “Spionaj la Vatican”

Posted on 26/05/2012 by

7


Reîntoarcerea la Drahmă: Grecia ar fi expusă la amenințări Militare. S-au scris multe şi s-au spus încă şi mai multe despre consecinţele economice şi sociale ale unei ieşiri a Greciei din euro. Însă, nu au fost analizate suficient posibilele consecinţe pe care această evoluţie le-ar avea asupra diplomaţiei greceşti, scrie presa greacă preluată de Rador. Decizia cu privire la intrarea în zona euro a fost luată de guvernul de atunci, cu avizul tuturor partidelor cu excepţia Partidului Comunist Elen, pentru ca ţara să intre în nucleul dur al Uniunii Europene şi să se blindeze din punct de vedere politic şi economic. Retragerea din zona euro este foarte posibil, aşadar, să slăbească poziţia Greciei în Europa şi în lume. Pentru început, drahmizarea economiei va submina prezenţa economică a Greciei în Balcani şi la Marea Neagră, de exemplu, băncile greceşti din Bulgaria, România, Albania şi FRI Macedonia se vor închide sau vor fi cumpărate de concurenţă. De asemenea, explozia datoriei publice, hiperinflaţia, dobânzile ridicate şi şomajul mare vor reduce dramatic ponderea specială a Atenei în cadrul Uniunii Europene. Dacă înainte de ieşire a mai avut loc şi o reziliere a acordului de împrumut, Grecia va fi considerată un stat-paria care nu-şi respectă angajamentele. Nu este exclus, desigur, şi scenariul îngrozitor al plecării din Uniunea Europeană de vreme ce întoarcerea la moneda naţională va pune sub semnul îndoielii perspectiva europeană a ţării. În plus, Grecia (noii) drahme va avea o putere limitată de negociere în faţa FRI Macedonia, deoarece îi va fi extrem de greu să continue politica de veto în cadrul NATO. Izolată şi în declin, Atena va primi presiuni insuportabile să consimtă la o soluţie care nu va satisface cerinţele greceşti. De asemenea, este logic să ne aşteptăm la o înrăutăţire a relaţiilor cu o Turcie al cărei rol e în creştere şi care continuă puterea revizionistă în Marea Egee şi în Mediterana de Est. Integral in Capital

Fotbalul ca afacere: FIFA a înregistrat un profit net de 36 de milioane de dolari în 2011. Federaţia Internaţională de Fotbal a înregistrat un profit net de 36 de milioane de dolari (28,5 milioane de euro) pentru anul 2011, a anunţat, vineri, Comisia de Finanţe, cu ocazia celui de-al 62-lea Congres ce a avut loc la Budapesta. Veniturile totale au însumat 1,07 miliarde de dolari, în timp ce cheltuielile au fost de 1,034 miliarde, rezultând un profit de 36 de milioane de dolari. La finalul anului 2010, în care a fost organizată Cupa Mondială, FIFA a avut un profit de 219 milioane de dolari. Majoritatea veniturilor vine din cedarea drepturilor de comercializare şi marketing pentru Cupa Mondială din 2014 ce va avea loc în Brazilia. Rezervele FIFA se ridică acum la 1,29 miliarde de dolari, după ce în 2007 au fost de 643 de milioane de dolari. Rezultatele financiare au fost aprobate de 99 la sută dintre participanţii prezenţi la congres. “Este confortabil să ai siguranţă financiară într-o lume în care această stare nu e bună, după ce în Europa şi în lume vorbim despre recesiune. Nu suntem bogaţi, dar suntem pregătiţi în cazul în care ceva se întâmplă cu organizaţia noastră sau cu CM. 85 la sută dintre veniturile noastre vin de la Cupa Mondială. Trebuie să le răsplătim încrederea celor care ne-au încredinţat responsabilitatea organizării Cupei Mondiale. Noi, cei din Comitetul Executiv, avem încredere în Brazilia, voi?”, s-a adresat preşedintele Sepp Blatter celor 208 federaţii prezente, primind în schimb aplauze modeste. Ziarul Financiar.

Majordomul Papei, arestat în cazul de spionaj de la Vatican. Persoana arestată în cadrul anchetei privind scurgerile de informaţii de la Vatican este majordomul personal al Papei Benedict al XVI-lea, relatează pagina online a agenţiei italiene AGI. Potrivit sursei citate, ancheta Jandarmeriei Vaticanului a condus la apartamentul lui Paolo Gabriele, majordomul personal al Papei Benedict. Bărbatul, care are aproximativ 40 de ani, lucrează ca asistent în apartamentul pontifical de şase ani, după ce fusese asistent al prefectului Casei Pontificale, monseniorul James Harwey. Paolo Gabriele a ajuns în atenţia autorităţilor ecleziastice catolice în cadrul anchetei declanşate de Comisia Cardinalilor privind scurgeri de informaţii despre activităţile private ale Papei Benedict. Potrivit sursei citate, ancheta Jandarmeriei Vaticanului a condus la apartamentul lui Paolo Gabriele, majordomul personal al Papei Benedict. Bărbatul, care are aproximativ 40 de ani, lucrează ca asistent în apartamentul pontifical de şase ani, după ce fusese asistent al prefectului Casei Pontificale, monseniorul James Harwey. Paolo Gabriele a ajuns în atenţia autorităţilor ecleziastice catolice în cadrul anchetei declanşate de Comisia Cardinalilor privind scurgeri de informaţii despre activităţile private ale Papei Benedict. Integral in Adevarul.

„Yes Scotland”: campania pentru independența Scoției s-a lansat astăzi. Naţionaliştii scoţieni lansează astăzi, la Edinbourgh, campania pentru opţiunea “da” la referendumul privind independenţa Scoției pe care îl vor organiza la o dată ce rămâne de stabilit, cel mai probabil în toamna lui 2014. Campania “Yes Scotland” (Da, Scoţia) va fi lansată oficial de Partidul Naţional Scoţian (SNP), al premierului scoţian Alex Salmond, şi de alte formaţiuni politice, între care Verzii, într-un cinematograf din Edinburgh. Potrivit sondajelor de opinie, numai o treime dintre scoţieni doresc ieşirea din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Premierul britanic David Cameron s-a declarat “gata de luptă” împotriva independenţei acestei regiuni semiautonome cu 5,3 milioane de locuitori, propunând să i se confere puteri suplimentare dacă va spune “nu” independenţei. Dacă guvernul britanic a acceptat până la urmă organizarea unui referendum în Scoţia, modalitatea de a-l organiza este subiect de dispută între Londra şi Edinburgh. În timp ce Londra doreşte ca scrutinul să aibă loc repede, Edinburgh vrea să aştepte sfârşitul anului 2014. Pe de altă parte, în timp ce guvernul britanic doreşte o singură întrebare, Alex Salmond are în vedere o chestiune subsidiară propunând o autonomie sporită, conştient de faptul că independenţa este departe de a întruni unanimitatea. Citiţi mai mult in EVZ.

Bankia, epicentrul crizei financiare spaniole. Falimentul celei de-a patra bănci spaniole, Bankia, generează in continuare costuri suplimentare. După o injecţie iniţială de 4, 5 miliarde de euro  guvernul spaniol, conform declarațiilor ministrului economiei,  Luis de Guindos, se pregăteşte sa ofere “tot ceea ce  este nevoie pentru a salva Bankia de la faliment”. Și nu este de mirare, deoarece in acest moment Bankia reprezintă epicentrul crizei financiare spaniole.  Intrebarea care se pune in aceste zile este:  De cât mai are nevoie această bancă pentru a reveni pe linia de plutire?  Raspunsul care incă nu a venit din partea bancii,  il dau deocamdata analiștii piețelor de capital,  care estimează că suma necesară variaza intre 15 si 20 de miliarde de euro. La randul lui,  ministrul economiei făcea o estimare mai moderata,  asigurand  că nu vor fi necesare mai mult de 10 miliarde de euro.  În cele din urma  cel care va decide va fi consiliul de administratie al bancii care se va reunii in această după amiază pentru a pune la punct un nou plan de acțiune și a inainta executivului o sumă exactă.  Raportand aceasta sumă  la valoarea  produsului intern brut descoperim ca  banii  necesari recapitalizarii bancii, reprezintă deja 2, 5 procente din PIB-ul spaniol, intervenție finaciară fară precedent în istoria democrátică a Spaniei. De aproape trei  săptămâni Bankia continuă sa fie protagonista permanentă a stirilor economice. Cu doar două saptamani in urmă, statul spaniol a intervenit nationalizand peste 40 de procente din capitalul bancii , ceea ce nu a reușit să oprească devalorizarea continuă a acțiunilor. Ulterior timp de cateva zile valoarea bursiera a inceput să urce vertiginos, recuperand aproape 30 de puncte. Secretul acestei curioase reveniri  a fost, o intreprindere concertate a propiilor salariați ai bancii, care au cumpărat masiv actiuni ajunse in acel momento la un minim istoric. Cotatia bursiera fiind in acest moment de sub 50% din cea pe care o avea acum 10 luni cand a fost pentru prima data listată la bursă. Integral la RFI

România riscă să piardă fondurile structurale neutilizate. Preţul pe care UE este dispusă să-l plătească pentru ca Grecia să rămână în zona euro ar putea conţine şi fondurile structurale rămase neutilizate. În noaptea de miercuri spre joi, Germania şi Franţa au avut puncte de vedere ireconciliabile cu privire la aspectele centrale privind eurozona. Totuşi participanţii au căzut de acord asupra unor chestiuni aparent marginale, dar de interes major pentru România. La reuniunea din seara de miercuri a părut să existe un consens cu privire la semnalul de încurajare care ar trebui să fie dat alegătorilor greci, în perspectiva alegerilor din 17 iunie. Dar consensul acesta ca şi divergenţele sunt strâns legate între ele. În primul rând este de semnalat dezacordul radical dintre Germania şi Franţa cu privire la emiterea de euro-obligaţiuni. Preşedintele Franţei a pledat pentru emiterea în comun de către toate ţările zonei euro a unor obligaţiuni(bonduri), menite să împartă riscurile în mod egal. Germania a rămas însă pe poziţiile cunoscute. Aşa cum afirmase ministrul de finanţe Wolfgang Schauble încă înaintea reuniunii din seara de miercuri, “atâta vreme cât fiecare ţară îşi duce propria politică bugetară, este exclus să punem în comun garanţia pentru eurobonduri”. Dacă unele ţări ca Spania sau Italia speră să poată împrumuta bani mai ieftin, Germania are serioase motive să creadă că, odată cu acest aranjament, va fi nevoită să plătească mai mult pentru împrumuturile sale, deoarece credibilitatea generală a acestor obligaţiuni ar putea scădea în raport cu credibilitatea ei actuală. Preşedintele Franţei a schiţat un proiect vast, potrivit căruia împrumurile obţinute cu ajutorul acestor eurobonduri ar putea fi utilizate pentru deschiderea unor şantiere în domeniul energiei şi noilor tehnologii. Din puctul de vedere al Germaniei şi al altor ţări ca Olanda şi Finlanda, ar fi de dorit însă ca, în prealabil, fiecare ţară să respecte cu stricteţe regula prudenţei bugetare, căci altfel există riscul ca eurobondurile să-şi piardă credibilitatea, adâncind şi mai mult criza datoriilor. Integral la Deutsche Welle

Advertisements