Note geopolitice: mai – iunie 2012 (2) / Israel

Posted on 05/06/2012 by

5


Vezi prima postare din acest ciclu. Toate titlurile din acest articol sunt rezumate ale unor articole scrise de Theophyle in ultimele saptamani si nepublicate pe bloguri la nivel de “Creative Commons License”.

Israelul este fara indoiala unul din statele Orientului Mijlociu care la prima vedere ar fi putut fi considerat perdant din punct de vedere geopolitic. Relatiile de “pace rece” pe care le-a avut cu Egiptul lui Mubarak au sansa sa se transforme foarte rapid intr-un “razboi rece” cu noul regim care se intrevede la Cairo. Israelienii, la fel ca majoritatea celorlanti jucatori din aceasta regiune, nu au prevazut caderea atat de rapida a lui Mubarak, personal nu cred ca au fost pregatiti pentru acest eveniment. Din fericire pentru ei existenta desertului Sinai ca buffer intre Egiptul rasculat si teritoriul israelian le-a conferit suficienta adancime strategica pentru a se pregati la ceea ce se intampla astazi in Egipt. Intre timp au reusit sa construiasca o linie de aparare (mai solida decat cea existenta) la granita cu Egiptul si sa-si  sporeasca supravegherea electronica in aceasta regiune.

Ceea ce au pierdut israelienii in relatiile cu Egiptul va fi platit (ca intotdeauna) de americani – mai mult armament si facilitati de a intari securitatea pe aceasta zona. Pentru cine nu stie, in Sinai se afla o forta armata sub egida ONU – MFO (Multinational Force and Observers – de facto sub comanda americana), care trebuie sa supravegheze asupra tratatului de la Camp David (17 septembrie 1978).

Ceea ce se intampla astazi in Siria sunt evenimente care pot aduce avantaje Israelului in cazul in care Bashar al-Assad supravietuieste. In regiunea respectiva un inamic cunoscut este preferabil unuia pe care nu-l cunosti.  Bineinteles ca scenariul are si inconvenientele lui, supravietuirea lui Bashar al-Assad ii poate aduce de facto pe iranieni la granita cu Israelul de la Marea Galilei si pana la Mediteraniana, avand in vedere ca sudul Libanului este in totalitate  sub controlul Hezbollah, militie siita sub tutela iraniana. Caderea lui Bashar al-Assad poate complica situatia Israelului la fel de mult ca si un potential  regim islamist, asemanator celui  din Egipt. O perioada de tranzitie poate fi suficenta Israelului pentru a rezolva (untr-un fel sau altul) problemele pe care le are cu palestinienii din Gaza  si Hezbollahul din sudul Libanului.

Imi mentin fara probleme constatarile pe care le-am avut la sfarsitul lui februarie a.c.

Probleme strategice: (a) Israelul nu poate duce razboaie de durata (uzura) pe termen lung, avand in vedere ca majoritatea rezervistilor isi intrerup activitatile civile si paralizeaza economia nationala; (b) Israelul nu are adancime strategica, retragerea sau purtarea unui razboi pe teritoriul propriu este imposibila; (c) toate razboaiele in care Israelul a avut intaietatea declansarii actiunilor militare s-au terminat rapid si fara multe victime, lucru care nu s-a intamplat cand Israelul a asteptat sa fie atacat; (d) Israelul nu-si poate permite pierderi umane la nivelul zecilor de mii;  (e) Israelul trebuie sa lupte, asa cum s-a intamplat in trecut pe mai multe fronturi, de asta data mult mai complicate, avand in vedere ca aceste fronturi implica populatia civila din Israel, Palestina si Liban.

Probleme geopolitice: (a) Administratia Obama este departe de a fi simpatetica Israelului. Un nou mandat pentru Obama va insemna multa presiune asupra Israelului; (b) actualul regim a destabilizat Orientul Mijlociu, punand sub semn de intrebare Tratate de Pace  (de fact pacturi de neagresiune) intre tarile arabe si Israel;   (c) Israelul nu se bucura de sprijin diplomatic de la nici o putere din lume, singurii fiind pana astazi numai americanii; (d) dupa “Primavara Araba”, Orientul Mijlociu arata mult mai dificil pentru Israel si mult mai extremist decat a fost in 2010; (e) o initiativa militara fara  concursul Satatelor Unite in an electoral in SUA nu va fi privita cu simpatie si nici acceptata la Washington.

P.S. interesent de mentionat (si satisfacator) ca la trei luni (26/02/2012) dupa ce am scris despre acest subiect si presa internationala a ajuns la aceleasi concluzii:

Fortele navale ale Israelului au avut intotdeauna un rol defensiv – apararea si protejarea coastelor si ale traficului marin. Incepand cu anul 1999, Israelul a dezvoltat “optiunea celei de a doua lovituri,” cu ajutorul unei flote de super-submarine construite in Germania. Anul acesta, flota va fi compusa din 5 submarine dintre cel mai avansate din lume, cu un potential de lansare a unor rachete balistice cu incarcatura conventionala sau nucleara. Aceste submarine sunt de fapt armamentul dooms-day al Israelului si pot anihila fara nici o indoiala orice agresor care a lovit primul Israelul producand daune insuportabile.

Si cotidianul german Der Spiegel a ajuns la concluzia mentionata de mine  intr-un articol central al ziarului publicat luni. Asta da satisfactie!

Advertisements