The Economist: Primeşti cât plăteşti

Posted on 23/06/2012 by

2


Mita este un fenomen greu de eradicat. De altfel, 39% dintre oamenii de afaceri afirmă că se lovesc frecvent de cazuri de corupție în piețele pe care activează, relevă un raport publicat de firma de consultanță Ernst & Young.

În lumea de business, standardele de comportament au devenit mult mai permisive odată cu înăsprirea contextului economic: așa se face că 15% din companii sunt de părere că plățile informale, menite să garanteze contractarea unui proiect sau a altuia, sunt justificate, atâta timp cât le asigură supraviețuirea în vremuri de criză. De remarcat creșterea față de anul trecut, când doar 9% din respondenți aveau această opinie. În același timp, unul din 20 de manageri crede că, în anumite situații, măsluirea indicilor financiari ai companiei poate fi trecută cu vederea.

Șpăgile nu ar fi o problemă atât de gravă dacă nu ar constitui, în același timp, o veritabilă investiție. O lucrare pusă la punct de Raghavendra Rau (Universitatea Cambridge) și de Yan Leung Cheung și Aris Stouraitis (Universitatea Baptistă din Hong Kong) analizează 166 de cazuri celebre de mită descoperite din 1971 și până acum, în care sunt implicate proiecte din 52 de state și companii listate pe 20 de burse din întreaga lume. Studiul arată că mita oferită pentru adjudecarea unui contract garanta câștiguri de 10-11 ori mai mari decât suma pusă în joc.

Profiturile depind și de oficialii la care ajung banii murdari: cei mai bine plasați au dreptul nu numai la șpăgi mai consistente, ci și la un procentaj din valoarea totală a contractelor pe care le intermediază. Șefii de stat, de exemplu, primesc în medie 4,7% din valoare, iar funcționarii mai puțin influenți, cam 1,2%. Ulterior, oficialii de rang înalt se îmbogățesc și în funcție de bunul mers al proiectului, în general adjudecându-și nu mai puțin de 50% din profiturile rezultate de pe urma respectivelor contracte (subordonații lor se mulțumesc doar cu 20%).

Cum se calculează șpaga

Sumele oferite depind și de contextul instituțional din fiecare stat în parte. Șpăgile sunt mai consistente în țările sărace, cu armate puternice, cu controale vamale extrem de dure și cu presă subordonată regimului. Autorii studiului arată că, pe aceste piețe, instituțiile sunt slăbite, iar autoritățile nu răspund în fața nimănui.

Circuitul banilor murdari nu este același peste tot. Autorii raportului atrag atenția că o companie cu performanțe financiare bune va avea mai mult de câștigat decât o firmă oarecare, în schimbul mitei primind mai mult decât ar putea spera celelalte. Profituri mari se înregistrează și pe piețele unde nivelul șpăgilor este temperat de transparența mediului de business și de un grad ridicat de responsabilitate al oficialilor, probabil pentru că într-un asemenea context majoritatea companiilor preferă să evite tentativele de a oferi mită.

Pentru că teama de a fi prins există de toate părțile. Iar un alt raport, de data aceasta realizat de Jonathan Karpoff (Universitatea din Washington), Scott Lee (Universitatea Texas A&M) și de Gerald Martin (Universitatea Americană), arată că o organizație din SUA implicată într-un proces de corupție va pierde, în medie, 9% din valoarea de piață, adesea în cazul unei asemenea companii urmând să fie descoperite și alte cazuri de fraude și falsuri în acte.

15% din companii spun că plățile informale sunt justificate atâta timp cât le asigură supra­vie­țu­irea în vremuri de criză.

Sursa originala – The Economist: Corruption – You get who you pay for ; Traducere  in romana –  Capital 

 

Advertisements