Note geopolitice – iunie 2012 (4) / Un orient verde

Egipt. Dupa 58 de ani de dictaturi militare sau de regimuri civile conduse de militari, in alegeri libere, in cel mai transparent scrutin a fost ales un civil in fruntea statului Egiptean. Aceaste alegeri transforma de facto “Primavara Araba” in “Primavara Islamica”. Din Maroc in vest si pana la la granitele Asiei in desertul Sinai, in est,  prin vointa  populatiei au fost instaurate regimuri de coloratura islamista – flamurile verzi ale islamului flutura pretutindeni in Magreb.

In Egipt, etatismul socialist instaurat in 1954 de Gamal Abdel Nasser, fost ofiter si participant al loviturii de stat care l-a demis (pasnic) pe regelui Farouk, devenit mai tarziu premier si dupa inca o lovitura de stat la sfarsitul aceluiasi an  isi demite  colegul (si superiorul) Presedintele Muhammad Naghib (Naguib).

Nasser intemeiaza un partid numit Uniunea Socialistă Arabă (al-Ittihād al-Ištirākī al-Arabī), care va deveni modelul multora dintre partidele care au dominat Orientul Mijlociu arab (vezi Ba’at in Irak si Siria) si al carui ultim vlastar se lupta pentru supravietuire in Siria. Incercand sa creeze o uniune araba cu Siria si Irakul si nereusind, reuseste insa sa fie unul din intemeietorii “tarilor neangajate” impreuna cu Josip Broz Tito si Jawaharlal Nehru.

Nasser, dusman crud al Fratiei Musulmane, care a incercat sa-l asasineze de la inceput in cateva atentate, ii desfiinteaza legal si umple inchisorile cu ei. Traditia prigonirii acestora se pastreaza si in timpul urmasilor lui Anwar El Sadat si Hosni Mubarak.

Mohamed Morsi Isa al-Ayyat, noul presedinte al Egiptului,  este primul sef de stat care face parte din Fratia Musulmana. Frăţia Musulmana a fost fondata in 1928 de Hassan al Banna, cleric musulman sunit, dupa descompunerea totala a Imperiului Otoman si secularizarea care a urmat sub influenta reformelor lui Mustafa Kemal Atatürk. Fratia a avut un succes extraordinar – pana in anul 1932 numara 500 de mii de membri in Egipt si se raspandise aproape in toata regiunea Magrebului, Palestina si Siria. Dintr-o organizatie sociala si religioasa, fratia a evoluat intr-o organizatie politica, ce sustinea ca o constitutie a unui stat musulman este Qoranul si codul legislativ trebuie sa fie Sha’aria (legea islamica religioasa). Avand in vedere ca organizatia lupta impotriva regimului monarhic al lui Farouk, pe care il vedea decadent, occidentalizat si corupt, Fratia a intrat intr-o situatie de conflict din care a rezultat  uciderea (cu sange rece, intr-un taxi) a fondatorului Hassan al Banna, la varsta de 43 de ani.

Mostenitorul doctrinar al lui Hassan al Banna a fost un tanar intelectual scolit si in Statele Unite, pe nume Sayyid Qutb. Qutb petrece o perioada de 4 ani in Statele Unite (in biografia lui formala numai 2, 1948-50), ia cursuri la Universitatea din Nord Colorado si lucreaza la doua colegii si un semestru la Universitatea din Stanford. Isi termina sederea in Statele Unite cu publicarea unui articol extraordinar care poarta titlul “The America that I Have Seen”. Citirea acestui articol poate explica exact sentimentele anti-occidentale ale fundamentalismului islamic modern, nu cred ca cei care sunt consilierii Presedintelui Obama au citit articolul. (Aveti aici o recenzie din  Smithsonian Magazine). Si Sayyid Qutb isi gaseste sfarsitul prin spanzurare, condamnat pentru un atentat impotriva lui Gamal Abdel Nasser, in august 1966. Cartea lui Fi Zilal al-Qur’an (In Umbra Quranului) este o capodopera teologica, care insa poate fi interpretata asa cum a fost, dand nastere unor monstrii de genul Al Qaeda si Osama bin Laden, fost elev al fratelui lui Sayyed, Muhammad Qutb. Alt elev al acestui frate a fost Ayman Zawahiri (din greseala considerat mentorul lui bin Laden) , cel care a fost creierul atentatelor 9/11.

Intr-un articol publicat de mine  la data de 01/02/2011 (pe Politeia si pe Contributors – Intoarcerea Fraţilor)  am desenat 3 scenarii posibile – primele doua s-au derulat in fata ochilor nostri, duminica s-a intamplat ca scenariul  al doilea sa se implineasca, desi cred ca vom vedea si in curand un posibil Plan B al juntei militare, adica o diminuare a prerogativelor prezidentiale si instaurarea unei Republici Parlamentare, bineinteles daca noile alegeri parlamentare au sa aduca o majoritate pentru aceasta alternativa.

Noul presedinte al Egiptului. Mohamed Morsi Isa al-Ayyat este inginer de profesie, scolit in Statele Unite, unde a primit un doctorat (adevarat!) in inginerie de  la University of Southern California, unde a invatat intre anii 1982 – 1985. Mohamed Morsi este casatorit si are 5 copii, doi dintre ei cetateni americani, avand in vedere ca s-au nascut in California. Mohamed Morsi este membru al Frăţiei Musulmane din anul 1973, deci inainte de a ajunge in SUA. Dupa terminarea doctoratului, s-a reintors in Egipt devenind  profesor la universitatea Zagazig, oras de provincie, la nord de Cairo si la sud de Alexandria, in delta Nilului. Mohamed Morsi a fost membru al Parlamentului Egiptean intre 2000 – 2005, ales în calitate de candidat independent, pentru că Frăţia Musulamana a fost interzisa din punct de vedere tehnic pe timpul lui  Hosni Mubarak. La prezidenţiale, Frăţia Musulamana nu prevăzuse iniţial să ia parte.

Decizia de a participa, luată în pripă şi de teama sosirii la putere a unui nou dictator din epoca Mubarak, îl propulsase iniţial în poziţia de candidat pe Khairat al-Shater, finanţatorul şi ideologul Frăţiei. Doar eliminarea prematură din cursă a acestui om puternic (dar controversat) i-a permis lui Mohamed Morsi să devina principalul candidat. Mohamed Morsi este un abil politician, el a încercat de-a lungul campaniei electorale – mai ales după primul tur – să-şi curete imaginea de aparacik islamist, pentru a atrage şi o parte din electoratul islamist mai moderat şi pe liberalii revoluţionari care nu-l doreau pe candidatul fost colaborator al lui Mubarak.

Multe lucruri se vor vedea si simti in curand in Egipt. Propun atentie la doua lucruri esentiale. Primul – comportamentul fata de  cel mai vechi crestinism existent, cel Copt (10% din populatia tarii)  si al doilea,  tratatul de pace cu Israelul. Fara indoiala un mare perdant dupa aceste alegeri este Statele Unite si influenta americana in aceasta zona, dupa aproape 300 de miliarde de dolari “varsati” in ultimii 10 ani in Egipt si Israel.

Nota: Toate titlurile din acest articol sunt rezumate ale unor articole scrise de Theophyle  si nepublicate pe bloguri la nivel de “Creative Commons License”.

Tagged: 2012 - Global, Analize, Egipt, Fratii Musulmani, Geopolitica, Islamism, Israel, Orientul Mijlociu, SUA

Posted in: 2012 - Global, Analize, Egipt, Geopolitica, Israel, Orientul Mijlociu, Primavara araba, Statele Unite