Ştiri Europene – 8 August 2012 / FAZ: Există o axă Bucureşti Moscova?

Posted on 08/08/2012 by

6


Cîtă nevoie are România de Moscova… Multe din articolele apărute în presa din Germania despre situaţia din România incită la reflecţii şi pun cititorul pe gînduri.Este şi cazul unei recente corespondenţe despre subita simpatie a Moscovei faţă de Bucureşti.Incontestabil, vizibilitatea României în occident a crescut exponenţial de cînd USL a preluat puterea, dar tot exponenţial s-a deteriorat imaginea ţării.Însă nu din pricina unor sprijinitori necondiţionaţi ai lui Traian Băsescu, cei care în “loialitatea lor nemărginită” faţă de preşedintele suspendat ar fi făcut presei „străine” declaraţii rău voitoare la adresa noului guvern. Nici din cauza unor români resentimentari, plecaţi demult peste hotare, care ar fi pierdut contactul cu realitatea românească şi ar fi porniţi doar să ponegrească ţara. Şi nici datorită unor ziarişti „prost informaţi” care scriu ce le trece prin cap şi habar nu au de ce se întîmplă în ţinuturile carpato-danubiene. În satul global în care trăim, şi curăţenia şi murdăria, şi respectul faţă de valorile democraţiei şi ale statului de drept şi călcarea lor în picioare se văd cu ochiul liber în ograda vecinilor. Scandalurile şi disputele înfocate, răfuielile, altercaţiile răzbat dincolo de zidul casei. Mai ales cînd casa face parte dintr-o aşezare în care porţile şi uşile nu sunt ferecate, iar ferestrele nu au perdelele trase. Ceea ce corespondenţii şi analiştii politici “din apus” relatează din şi despre România coincide aproape întru totul cu ceea ce spiritele lucide şi capetele luminate din ţară au de spus despre mersul treburilor cetăţii. Care actualmente este nu doar mai strîmb ca niciodată de la mineriade încoace, ci – iată – culege laudele Moscovei, ceea ce nimeni dintre cei care doresc binele României, nu şi-ar fi dorit. Or, cum avea să treacă neobservată în Europa şi această nouă performanţă a USL? Deunăzi, în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, sub titlul „Laude din partea Moscovei”, Karl-Peter Schwarz îşi continuă cronica românească, un fel de jurnal de război, ţinut la zi, pe marginea cîmpului de luptă pe care se înfruntă de-o parte, cuplul Ponta-Antonescu, dirijat din umbră de Voiculescu, şi de cealaltă, preşedintele suspendat Traian Băsescu. În aceste din urmă zile şi săptămîni, Karl-Peter Schwarz nu este singurul observator şi analist al întîmplărilor care au creat perplexitate în cancelariile europene, nedumeriri în opinia publică, consternare şi chiar revoltă în rîndul celor familiarizaţi cu realităţile româneşti. Corespondentul cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG este însă unul dintre puţinii care contextualizează istoric şi geopolitic involuţia ţării sub guvernul Ponta: România se află pe linia de frontieră dintre acea parte a Europei în care schimbarea unui guvern se petrece prin procedee democratice şi acea parte unde lucrurile nu se mai petrec la fel. Prin preluarea puterii de către Ponta şi Antonescu, această frontieră a fost împinsă spre vest. Iar în timp ce în apus şi prietenii social-democraţi ai lui Ponta se distanţează de politica sa, lovitura de stat, calculată la rece, săvîrşită de USL cu ajutorul ordonanţelor de urgenţă şi al încălcării statului de drept este nu doar sprijinită de Moscova, ci alimentată din plin cu recomandări detaliate. Integral la Deutsche Welle.

Germania şi Italia, la cuţite din cauza crizei. Politicienii germani au reacţionat cu furie la o afirmaţie a premierului italian, Mario Monti, care sugera că Angela Merkel se lasă prea mult controlată de Bundestag. Premierul italian, Mario Monti, a cărui ţară are nevoie de ajutorul UE, deoarece costurile împrumuturilor italiene tind să atingă cote nesustenabile, a declarat, într-un interviu pentru revista germană „Der Spiegel”, că puterea de decizie a Bundestagului privind măsurile anticriză luate de UE riscă „dezintegrarea proiectului European”. Politicienii germani au reacţionat prompt. „Trebuie să-i spunem clar domnului Monti că noi, germanii, nu vom renunţa la democraţie pentru a plăti datoriile italienilor”, a declarat Alexander Dobrindt, secretar-general al Uniunii Creştin-Sociale din Bavaria. Preşedintele Bundestagului, Norbert Lammert, a spus că integritatea Parlamentului german nu poate fi subordonată fluctuaţiilor pieţei. Liderii Partidului Liber-Democrat au declarat că liderul neales al Italiei se joacă cu focul politic pentru a ocoli legitimitatea democratică. Mario Monti susţine activarea fondului de salvare al zonei euro (Facilitatea Europeană de Salvare Financiară) pentru cumpărarea de obligaţiuni emise de Spania şi Italia, dacă acestea vor solicita. El îl are de partea sa pe preşedintele Băncii Centrale Europene, Mario Draghi. Cancelarul german, Angela Merkel, şi ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schauble, susţin această acţiune, dar revolta din interiorul coaliţiei politice aflată la putere la Berlin ameninţă să ia amploare.  Relaţiile dintre Germania şi Italia sunt cele mai proaste din perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial. Cotidianul „Il Giornale” a publicat pe prima pagină o fotografie a cancelarului Angela Merkel sub titlul „Al Patrulea Reich”. Integral in Adevarul.

Numărătoare inversă pentru Guvernul Rajoy. Ca și în Italia, crește presiunea internațională asupra Spaniei, pentru a o determina să solicite un plan de asistență financiară. Berlinul, Washingtonul şi Parisul doresc să se pună capăt agoniei create de criza datoriei suverane. Și nu numai François Hollande îi presează pe Mario Monti şi Mariano Rajoy să ceară în mod oficial sprijinul Fondului European de Stabilitate Financiară. În fața acestei iminente situații, presiunile vin și din afara Europei. Președintele american, Barack Obama, i-a telefonat premierului spaniol, aflat în vacanță în Galitia, pentru a comenta complicata situație economică europeană. În plină cursă pentru un al doilea mandat la Casa Albă, şeful administrației americane este preocupat de ceea ce se întâmplă în Europa, întrucât o adâncire a crizei pe bătrânul continent poate avea consecințe imediate asupra economiei Statelor Unite, în cele din urmă punctul vulnerabil al campaniei sale electorale.Conform comunicatului Guvernului de la Madrid, discuția pe care au purtat-o cei doi a fost centrată pe problemele economice. Barack Obama a ținut să-l asigure pe premierul spaniol că se bucură de toată aprecierea sa pentru măsurile pe care le-a luat până acum și că îl va sprijini în luarea viitoarelor decizii. La rândul lui, Mariano Rajoy i-a dat detalii președintelui Obama despre “eforturile pe care le face Cabinetul său, pentru a reduce deficitul şi pentru a dezvolta un program ambiţios de reforme structurale”. Încurajarea venită din partea președintelui american este în cele din urmă o subtilă încurajare de a face un pas în direcția pe care deja bursele o anticipează cu euforie, adică solicitarea unui plan de salvare din partea Fondului European de Stabilitate Financiară. Începând de vinerea trecută, când Mariano Rajoy a făcut bilanțul  primelor șapte luni de guvernare, indicele bursier spaniol nu a încetat să crească și asta doar pentru faptul că în cadrul acelei conferințe de presă, premierul spaniol nu a mai refuzat perspectiva unei intervenţii financiare din partea Comisiei Europene, deoarece conform ultimelor declaraţii, Cabinetul său este pregatit să facă “ceea ce este mai bine pentru interesul general al spaniolilor”. Integral la RFI

Un scandal în care sunt implicate băncile britanice ajută economia mai mult decât guvernul. Unul dintre cele mai mari scandaluri în care sunt implicate băncile face mai mult pentru a impulsiona economia muribundă a Marii Britanii decât fac măsurile de stimulare introduse de guvern prin canalizarea direct către consumatori a banilor instituţiilor de credit care refuză să finanţeze economia. Cele mai mari cinci bănci britanice au pus deoparte nouă miliarde de lire sterline (11,3 miliarde euro) pentru a acoperi cererile de returnare de fonduri ale clienţilor cărora băncile le-au vândut asigurări de credit de care nu era nevoie sau care nu pot fi folosite, scrie Financial Times. Acesta este unul dintre cele mai costisitoare scandaluri în care sunt implicaţi clienţii din istoria Marii Britanii. Instituiţiile de credit au plătit deja 4,8 miliarde de lire sterline până la sfârşitul lunii martie, punând pur şi simplu “bani din cer” în mâinile celor care cu siguranţă îi vor cheltui. “Când am auzit că voi primi peste 2.000 de lire sterline în compensaţii, am angajat constructori pentru a repara acoperişul. Cu ce rămâne din bani voi pleca în septembrie în Grecia”, a spus Elaine Overten, o pensionară care a primit compensaţii pentru plăţi făcute timp de zece ani. Restituirea banilor are acelaşi efect ca reducerile de taxe, a explicat Jonathan Portes, director la Institutul Naţional pentru Cercetare Economică şi Socială. “Dacă vrei într-ade­văr să creşti cererea, cea mai evidentă soluţie este să reduci taxele şi să majorezi cheltuielile”, a spus el. Într-o economie sănătoasă, injectarea unor fonduri echivalente cu 1% din PIB sau a 15 miliarde de lire sterline, la cât sunt estimate a ajunge compensaţiile, ar putea aduce într-un an un aport de 0,7% la PIB. În recesiune, efectul este şi mai mare, a spus Simon Kirby, analist la acelaşi institut. Proiectul prin care guvernul vrea să stimuleze cererea nu are până acum efecte notabile. Când Biroul pentru Responsabilitate Bugetară a modificat, în martie, estimarea de creştere economică pentru anul acesta, a presupus că aceste compensaţii vor creşte veniturile gospodăriilor. Revizuirea nu a luat în calcul şi diversele iniţiative ale guvernului. Integral in Ziarul Financiar.

Analiză The Economist: „Scoate școala românească tâmpiți?” Un blog afiliat publicației „The Economist” publică o analiză despre sistemul românesc de învățământ, sub titlul „Scoate școala românească tâmpiți?”. „Unul din doi tineri a picat, anul acesta, examenul de bacalaureat în România, după 12 ani de studii. Asta înseamnă că peste 100.000 de tineri ar putea îngroșa rândurile șomerilor, afectând economia și așa destul de fragilă a țării”, așa încep jurnaliștii britanici articolul. „Cei care promovează examenul de bacalureat au două opțiuni: să emigreze și să meargă să studieze la universitățile de top din Occident (dacă își pot permite) sau să rămână în țară și să se confrunte cu un sistem de educație slab. O mare parte dintre acești tineri inteligenți care emigrează pentru a primi o educație mai bună nu se mai întorc în țară după absolvire, se angajează în străinătate și trăiesc ca imigranți pentru restul vieții lor. Fenomenul exodului de creiere a luat amploare în România din momentul aderării la Uniunea Europeană. Taxele școlare e au fost reduse semnificativ pentru studenții români și permisele de muncă au putut fi obținute mai ușor. Emigranții care se întorc în România după absolvire și se angajează sunt, de obicei, supra-calificați în comparație cu alți colegi de același nivel. Salariul lor este însă sub așteptările lor, așa că unii dintre ei se întorc în cele din urmă în Vest”, se arată în analiza The Economist, care semnalează însă și plusurile sistemului. „Paradoxal, România este și țara unde se nasc unele dintre cele mai strălucite minți din lume. Aici, numărul copiilor supradotați este de două ori mai mare decat media la nivel mondial. În iulie, țara s-a clasat pe primul loc în Europa la Olimpiada Internațională de Matematicaă și pe locul 10 din 100 de țări din întreaga lume. Unii dintre cei mai temuți hackeri din lume sunt români. Corporații precum Microsoft au o comunitate mare de români printre angajați și continuă să-i angajeze. The Economist, aduce EVZ.

Advertisements