Ştiri Europene – 11 August 2012 / DW: Zgomotul şi furia lui Crin Antonescu.

Barroso preseaza Bucurestiul: Este crucial ca guvernul sa raspunda fara intarziere cerintelor CCR in ceea ce priveste transmiterea listelor electorale. Presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, i-a cerut vineri premierului Victor Ponta, sa depuna toate eforturile pentru a respecta independenta judecatorilor Curtii Constitutionale in fata “acuzatiilor de presiune si de intimidare”, scrie AFP. “Tin sa exprima preocuparea Comisiei Europene fata de acuzatiile de presiuni si intimidare la adresa judecatorilor Curtii Constitutionale, care au fost aduse in atentia noastra”, a afirmat Barroso, intr-o scrisoare adresata sefului guvernului roman. “Sper ca dvs si guvernul dvs veti lua, in interesul Romaniei si al cetatenilor sai, deciziile necesare pentru a pune in practica angajamentele pe care vi le-ati asumat”, a adaugat el. La inceputul saptamanii, Comisia de la Venetia, organ consultativ al Consiliului Europei, si Comisia Europeana cerusera autoritatilor romane si partidelor politice in ansamblul lor sa se abtina de la toate presiunile asupra Curtii Constitutionale. In scrisoarea adresata lui Ponta, Barroso s-a declarat “profund preocupat” de scandalul legat de listele electorale ale referendumului. Barroso reaminteste ca Victor Ponta l-a asigurat, in scrisoarea remisa in 16 iulie, de angajamentul guvernului de a respecta independenta sistemului judiciar si sa implementeze toate deciziile Curtii Constitutionale. Integral la HotNews

Zgomotul şi furia lui Crin Antonescu. Preşedintele interimar Crin Antonescu nu se împacă nicicum cu ideea că va trebui să părăsească Palatul Cotroceni. De la un preşedinte “discret”, aşa cum se anunţase la începutul preluării funcţiei de preşedinte interimar, am putut vedea în toată această perioadă un şef politic însetat de putere, zgomotos şi acuzator la adresa nu doar a preşedintelui suspendat Traian Băsescu şi a PDL, ci şi faţă de presă şi acele instituţii ale statului care îndrăznesc să-şi păstreze autonomia. Participarea sa la mitingurile electorale ale USL în perioada de campanie pentru referendumul de demitere a preşedintelui Traian Băsescu a fost o încălcare gravă a Constituţiei, pe care însă, din păcate, electoratul care a votat pentru demiterea preşedintelui nu a sancţionat-o, ba dimpotrivă, a cauţionat-o. Personificarea urii unei anumite părţi a populaţiei împotriva lui Traian Băsescu la mitingurile din campanie au fost discursurile furioase şi pline de injurii ale lui Crin Antonescu. Nu pot să nu citez aici, în sensul celor spuse, un insert al unui internaut: “Sînt atîtea lucruri pentru care îl urăsc pe Băsescu, încît nici nu mai ştiu de ce.” Mi se pare relevant, pentru iraţionalul colectiv. Crin Antonescu nu a ezitat nici să participe la o şedinţă a conducerii PNL, aceea din 3 august, aşa cum reiese din stenogramele publicate în presa de la Bucureşti. E drept că doar la începutul acelei şedinţe. Mesajul pe care l-a transmis conducerii partidului este relevant: “Vă dau întîlnire, probabil, pentru o dată care va fi determinată de verdictul Curţii Constituţionale, pentru că, oricare ar fi acest verdict, ne vom reîntîlni pentru a vedea dacă reintrăm în dispozitiv cu toţii sau dacă se continuă incapacitatea temporară.”  Termenii aceştia războinici în care se exprimă preşedintele interimar nu sunt întîmplători. Recent, Crin Antonescu a afirmat public că dacă USL nu ar fi iniţiat procedurile de demitere a lui Traian Băsescu, la toamnă ne-am fi confruntat cu violente manifestaţii de stradă. De unde ştie Antonescu acest lucru? Probabil că acesta este planul doi al încercării de acaparare a puterii, pus la cale împreună cu Dan Voiculescu. Integral la Deutsche Welle.

Wall Street Journal: UE nu poate ignora problema sa românească. România a făcut obiectul unui interes crescut din partea investitorilor în ultimii câţiva ani, în contextul în care Bucureştiul s-a străduit să diminueze vastul sector de stat şi să amelioreze competitivitatea, însă corupţia care continuă şi eruperea unei încurcate crize politice ameninţă în aceste momente să împingă ţara înapoi în zona de risc economic, scrie Tom Gallagher într-un articol apărut vineri în Wall Street Journal, potrivit Agerpres. Noul guvern al premierului Victor Ponta, nemulţumit de faptul că unii susţinători de frunte ai stângii au fost trimişi la închisoare sub acuzaţia de corupţie, este hotărât să-l îndepărteze din funcţie pe preşedintele centrist Traian Băsescu. Oficialii lui Ponta îl acuză pe dl Băsescu de intervenţie în sistemul de justiţie. Mutările procedurale complexe ale guvernului Ponta, pentru care termenul de bizantine pare inadecvat, au determinat Uniunea Europeană să avertizeze luna trecută că premierul ar putea abuza de echilibrul constituţional al puterilor pentru a asigura destituirea dlui Băsescu. Guvernul Ponta a mers totuşi înainte, organizând luna trecută un referendum pentru a finaliza destituirea dlui Băsescu. Nu a reuşit însă să obţină participarea necesară de 50% – au votat doar 46%, pe fondul unui boicot al susţinătorilor preşedintelui şi al unor acuzaţii de vot multiplu în fieful lui Ponta. Curtea Constituţională urmează să decidă luna viitoare cu privire la validitatea referendumului. Între timp, eforturile continue ale guvernului de a-l menţine pe dl Băsescu privat de funcţie au dominat ultimele două săptămâni ale vieţii politice româneşti. După proteste publice, Bucureştiul a abandonat o încercare bizară de a organiza un recensământ pentru a arăta că electoratul este de fapt cu două milioane de votanţi mai mic decât se credea iniţial. Săptămâna aceasta ministrul de interne al dlui Ponta a demisionat, evocând presiuni politice înaintea deciziei curţii. Dl Ponta l-a înlocuit prompt, împreună cu miniştrii de externe, justiţie şi pentru relaţia cu parlamentul. Este uşor ca toate acestea şi politica românească în general să fie privite ca nişte conflicte de personalitate duse la extrem. Mulţi oameni – în principal români – se plâng că ţării îi lipseşte un fel de genă socială care i-ar permite unei societăţi democratice să funcţioneze normal. Această atitudine este de înţeles, dată fiind îndelungata istorie a României de invazii străine dezastruoase şi conducători nedrepţi şi capricioşi. Dar principala problemă nu constă într-un caracter naţional deficitar, ci mai curând în existenţa unui stat al cărui obiectiv primordial este de a servi grupuri de interese. Aceste grupuri puternice îşi bat joc de concepte cum ar fi calitatea de cetăţean, opinia publică şi interesul naţional, îndeosebi prin controlul lor asupra unei mari părţi a media. De exemplu magnatul de televiziune Dan Voiculescu, fost colaborator cu poliţia secretă din epoca Ceauşescu care a primit un loc în Senat în 2004 şi a demisionat abia anul acesta, la vârsta de 65 de ani. Într-un raport din 2009, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa a atras atenţia asupra unei atitudini marcate anti-Băsescu în ziarul Jurnalul Naţional şi la postul de televiziune Antena 1, amândouă controlate de dl Voiculescu. The Wall Street Journal aduce Capital

Revista Presei de la Deutsche Welle. Crize interminabile – România a devenit o temă recurentă în presa occidentală, pe lîngă interminabila criză a datoriilor, a monedei euro, a potenţialului exploziv al conflictului din Siria în întreaga regiune. Împotriva microbului plagiatului, tot mai răspîndit printre politicieni, există leac: nerecunoaşterea titlului academic fraudulos obţinut, mea culpa pe care vinovatul este obligat să o facă, dacă mai are un minim simţ al onoarei, şi demisia din funcţie. Plagiatul este un furt iar furtul se pedepseşte. Victor Ponta crede însă că poate scăpa basma curată după ce s-a dovedit că teza sa de doctorat este un caz de plagiat „grosolan”, rezultă dintr-un articol publicat în NEUE ZÜRCHER ZEITUNG. Autorul analizei demonstrează, citînd exemple concrete, şi dimensiunile maladiei de care suferă mai cu seamă clasa politică, dar şi lumea afacerilor: corupţia academică. Şi chiar dacă pe site-ul Universităţii din Timişoara 16 000 de semnatari cer, tocmai în baza plagiatului comis, demiterea lui Victor Ponta din funcţie, acesta rămîne imperturbabil şi ofensiv.Că una spune la Bucureşti şi alta promite la Bruxelles – rezultă şi din relatarea publicată în BERLINER ZEITUNG. Ponta îl învinuieşte pe preşedintele Băsescu de declanşarea crizei politice. Iar criticile Uniunii Europene acelaşi Ponta le respinge, argumentînd că România este o democraţie tînără, de doar 22 de ani, dar că totuşi instituţiile statului sunt respectate şi stabile. Respectul faţă de adevăr, inclusiv faţă de adevărul istoric, este doar una din gravele carenţe ale actualei guvernări. Altfel cum s-ar putea explica numirea în funcţia de ministru pentru comunicarea cu Parlamentul a lui Dan Şova, un negaţionist al Holocaustului din România. Politicianul social-democrat, care a fost pînă în martie purtătorul de cuvînt al formaţiunii din care face parte, scrie DIE PRESSE, a fost nevoit să demisioneze tocmai din pricina şocantei negări şi deformări a adevărului istoric. Acum, prin noua funcţie care i-a fost încredinţată, el deţine un rol cheie în alcătuirea agendei legislative a ţării. În săptămînile din urmă, Dan Şova s-a numărat printre cei mai radicali solicitanţi ai demisiei preşedintelui Băsescu. Ceea ce, consideră istoricul Lucian Boia, citat de ziarul austriac, nu este lipsit de o amară ironie. Fiindcă şi Băsescu, anul trecut, a stîrnit critici, după ce a bagatelizat vina lui Antonescu şi a emis opinii nefondate despre Holocaust. Dar, afirmă la rîndul lui Erwin Simsensohn, preşedintele Comunităţii Evreilor din Bucureşti, doar în România poţi nega Holocaustul şi fi apoi numit ministru. Aşadar România nu încetează să furnizeze Europei motive de mirare, consternare şi îngrijorare… Ca şi cum Europa nu ar avea deja destulă bătaie de cap cu o criză economică şi financiară izbucnită în urmă cu cinci ani, ale cărei urmări se resimt încă şi care continuă – scrie EL MUNDO, insistînd asupra precarităţii monedei euro, generată şi de o carenţă de voinţă politică. Şeful BCE Mario Draghi ar urma un curs duplicitar, nefiind capabil să-i ţină piept Angelei Merkel. Dar şefa guvernului german este supusă şi unor presiuni interne: reprezentanţii economiei germane îi cer să nu accepte orice preţ spre a înfrunta criza. HANDELSBLATT înregistrează chiar disponibilitatea Asociaţiei Meseriaşilor Germani de a accepta, la nevoie, şi un eşec al monedei euro. Dar acelaşi cotidian economic notează că numeroasele intervenţii pe marginea crizei au un iz neonaţionalist.Mai circumspecţi, liberalii sunt de părere că, in extremis, mai multe ţări ar trebui să părăsească zona monetară, în timp ce şeful Institutului German de Economie, reclamă, dimpotrivă, în paginile cotidianului FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND, extinderea zonei monetare euro, prin includerea tuturor ţărilor membre ale Uniunii. Expulzarea din Franţa a romilor originari din România reţine atenţia ediţiei online a revistei DER SPIEGEL, care constată că preşedintele socialist Hollande practică de fapt aceeaşi politică faţă de romi ca şi ex-preşedintele conservator Sarkozy. Cotidianul LE MIDI LIBRE nu întrevede o continuitate între politica noului şi cea a fostului preşeidnte al Franţei, ci pur şi simplu aminteşte că, în Franţa, vacanţele de vară au un caracter sacrosanct: obloanele sunt trase, mai marii zilei, ca şi oamenii de rînd, savurează dulcele farniente. Aceasta chiar dacă în Orientul Apropiat vîlvătaia conflicutlui din Siria ameninţă să se extindă. Abandonarea misiunii în Siria de către Kofi Annan relevă gradul de dificultate a soluţionării unui conflict comparabil cu cvadratura cercului, în măsura în care de la Washingotn şi Tel Aviv se fac auzite îndemnurile adresate ţărilor Uniunii Europene de a sprijini monarhiile petroliere din Golf împotriva arcului şiit, mai cu seamă împotriva Iranului. Or, democraţiile noastre occidentale par a favoriza instalarea la putere în Tunsia, Libia şi Egipt a unor regimuri mai mult sau mai puţin radical-islamice, conchide cotidianul LE TELEGRAMME. Riscurile ascensiunii la putere a islamiştilor se concretizează şi pun în pericol pacea dintre Israel şi Egipt, după ce, la scurtă vreme de la instalarea preşedintelui egiptean Mursi la putere, un comando islamist a ucis 16 grăniceri egipteni în Sinai, care este o zonă tampon, demilitarizată, între cele două ţări, aminteşte DE VOLKSKRANT. Deutsche Welle.

Tagged: În Europa, Europa 2012, Revista Presei Europene, Romania, Structuri UE, UE

Posted in: 2012 - Europa, În Europa, Brussels-Bruxelles, Democratie, Diplomatie, Financial Times, Mass-media, Presa, Romania, Structuri UE, UE