Ştiri Europene – 22 August 2012 / Presa Internaţională: Revenirea la Cotroceni

Posted on 22/08/2012 by

3


Presa internationala despre invalidarea referendumului  Romania, una dintre cele mai sarace membre UE. Curtea Constitutionala din Romania a invalidat marti referendumul privind demiterea presedintelui suspendat Traian Basescu, zadarnicind incercarea guvernului de stanga de a elimina adversarul politic cu cateva luni inaintea alegerilor parlamentare. Guvernul a anuntat ca va accepta decizia. La doua decenii dupa caderea dictatorului comunist Nicolae Ceausescu, lupta dintre Basescu si premierul Victor Ponta a amplificat problemele statului roman care s-ar putea reflecta in lunile urmatoare. Romania, una dintre cele mai sarace tari din Uniunea Europeana, se confrunta cu planuri dure de austeritate impuse de creditorii internationali. Cum era de asteptat, instanta a hotarat ca referendumul din 29 iulie impotriva veteranului politic Basescu este invalid, deoarece la urne s-au prezentat mai putin de 50% din cetatenii cu drept de vot. Reuters

Traian Basescu va reveni in mod oficial in functia de presedinte al Romaniei, dupa ce Curtea Constitutionala a decis marti ca referendumul privind demiterea acestuia a fost invalid. Premierul Victor Ponta a facut luni un ultim efort pentru ca referendumul sa fie aprobat, prin depunerea listelor electorale noi. Oficialii au declarat dupa referendumul din 29 iulie ca doar putin peste 46% din alegatorii inregistrati si-au exprimat votul. Cei care s-au prezentat la urne au votat in proportie de aproape 9 la 1 pentru demiterea presedintelui. Basescu a cerut sustinatorilor sai sa boicoteze referendumul, afirmand ca “cel mai mare ajutor este ca alegatorii sa stea acasa”. Traian Basescu a fost suspendat la inceputul lunii iulie, deoarece Parlamentul a considerat ca si-a depasit autoritatea cand a impus reducerile salariale si a taiat alte beneficii bugetarilor. CNN

Presedintele roman Traian Basescu va ramane seful statului, dupa ce Curtea Constitutionala a invalidat marti referendumul prin care coalitia de centru-stanga aflata la putere incerca demiterea acestuia, aruncand Romania in cea mai grava criza politica din ultimii 23 de ani. Conform rezultatelor oficiale, chiar daca 87% dintre votanti au dorit plecarea lui Basescu, rata de participare s-a situat sub pragul de 50%, necesar pentru validarea referendumului. Presedintele suspendat isi va relua mandatul dupa publicarea deciziei in Monitorul Oficial. Premierul social-democrat Victor Ponta a anuntat ca decizia instantei este “ilegala si nedreapta”, in timp ce presedintele interimar Crin Antonescu il considera pe Basescu un presedinte “nelegitim”. Fostul premier de centru-dreapta si aliat al presedintelui, Emil Boc, spera ca aceasta decizie va incheia criza politica, indemnand ambele parti sa coopereze. Traian Basescu, fost capitan de vas, supravietuieste pentru a doua oara unui referendum de suspendare, dupa cel din anul 2007. AFP.

Instanta suprema din Romania a hotarat ca referendumul privind suspendarea presedintelui Traian Basescu a fost invalid, pentru ca prezenta la urne nu a atins pragul de 50%. Decizia contracareaza eforturile depuse de premierul Victor Ponta de a-l inlatura pe Basescu. Rivalitatea dintre cei doi a atins maximul cand presedintele a inceput “sa-i vaneze” pe politicienii din partidele rivale. Judecatorul sef al instantei, Augustin Zegrean, a confirmat faptul ca hotararea impotriva referendumului a fost adoptata “cu o majoritate juridica de 6-3”. Fostul capitan de vas ales ca presedinte in anul 2004 a acuzat coalitia de centru-stanga condusa de Victor Ponta ca incearca sa preia controlul asupra institutiilor independente din Romania. Popularitatea lui Traian Basescu a scazut dupa introducerea programului de reduceri salariale si majorari de taxe, obligatii pentru ca tara sa primeasca ajutor de la Fondul Monetar International. BBC.

Curtea Constitutionala a Romaniei a invalidat marti referendumul pentru demiterea presedintelui de centru-dreapta Traian Basescu, astfel ca supranumit in tara sa “Popeye Marinarul” isi pastreaza scaunul de presedinte, dupa ce a mai supravietuit unui referendum in 2007. La inceputul lunii iulie, Basescu a fost suspendat din functie de Uniunea Social Liberala, coalitia de centru-stanga aflata la putere din luna mai, intr-o procedura criticata sever de Uniunea Europeana si Statele Unite. Ulterior a fost organizat un referendum pe 29 iulie, pentru ca populatia sa se pronunte asupra demiterii lui Basescu, foarte nepopular in urma regimului de austeritate administrat in 2010, aminteste cotidianul francez, cunoscut in general pentru orientarea politica de centru-stanga. Aceasta decizia a CCR ar trebui sa puna punct celei mai grave crize politice traite de Romania dupa caderea dictaturii comuniste, in urma cu 23 de ani. Basescu, al carui mandat expira in 2014, va trebui sa coabiteze cu guvernul de centru-stanga, aflat la originea procedurii de destituire. Le Monde.; HotNews

Revenirea la Cotroceni. Judecătorii Curţii Constituţionale au invalidat cu necesarul cvorum de 6 la 3 referendumul privind demiterea lui Traian Băsescu. Ce înseamnă oare această sentinţă a CCR? Ştiri, mai întâi neconfirmate, dintre cele „pe surse”, cum li se spune în limbaj tehnic, ne-au informat despre decizia CCR. Potrivit ei, preşedintele ales, Traian Băsescu, ar trebui, în mod normal, să se întoarcă acolo unde îi este locul, la Cotroceni, în conformitate cu ultimele alegeri prezidenţiale şi cu invalidarea, prin referendum şi prin decizia CCR privind acest plebiscit, menit să parafeze demiterea sa. Cu viteza fulgerului informaţia-bombă s-a propagat în toată lumea, dovedind că un mapamond întreg ajunsese, culmea, să aştepte cu sufletul la gură mult amânata sentinţă a judecătorilor supremi. Cine mai credea oare că puternic intimidaţii, ameninţaţii şi, cum li s-a mai spus, „confuzaţii” judecători vor mai apuca să ajungă vreodată la o decizie clară, de natură să pună capăt instabilităţii declanşate de lovitura de stat USL-istă, efectuată de cuplul Antonescu-Ponta şi aplaudată de televiziunile lui Voiculescu? De la Washington şi până la Bruxelles, de la Berlin şi până la Bucureşti, din Urlaţi, Galaţi, de la Prut şi până la Sascut s-a auzit un imens oftat de uşurare. Un stat practic eşuat pare să fi fost brusc resuscitat. Doar la Moscova, la Cotroceni, la Palatul Victoria şi la Antena 3 unii s-au pus pe bocit, ştiind că Traian Băsescu urmează să se întoarcă în palatul din care a fost izgonit cu furie, în doi timp şi trei mişcări, funcţia sa, de preşedinte ales, urmând să fie uzurpată până la noi ordine. În aşteptarea confirmării deciziei s-au putut pune diverse întrebări. De pildă, cum de s-a ajuns ca, de la un cap la altul, lumea globalizată să acorde interes unei, aparent, „pârlite” de sentinţe? Uneia care ar fi trebuit adoptată chiar în ziua, sau mai precis în noaptea în care nu s-a votat destul la referendum pentru ca demiterea lui Băsescu să treacă? Vom afla poate, cu timpul, ce tertipuri s-au folosit pentru ca judecătorilor să li se pună mintea pe bigudiuri şi să fie convinşi iniţial să-şi amâne decizia şi totodată şi stabilizarea politică până la 12 septembrie, riscând ca haosul să se prelungească eventual până la calendele greceşti. Vom auzi, probabil, şi ce anume i-a determinat pe judecători să dea cu tifla, în marea lor majoritate, agitaţiei şi presiunilor colonelului Dogaru şi protestelor sale de stradă neo-minereşti. Nu e exclus să transpire şi alte ştiri. De pildă, cum de a fost posibil ca judecătorii să reziste, până la urmă, intimidărilor şi ameninţărilor cu moartea, din pricina cărora preşedintele CCR Augustin Zegrean se văzuse la un moment dat silit să ceară ajutorul instituţiilor occidentale. Ce nu ni se va spune e ce soartă le rezervă pe viitor românilor tabăra care a pierdut la CCR în conflictul cu Băsescu. Nimic, în afara presiunilor economice şi a celor politice, occidentale, nu pledează în favoarea unei soluţii realiste a crizei de stat româneşti, care să implice o coabitare de tip francez la Bucureşti. Fragilitatea statului român, din cauza căreia democraţia liberală românească a părut în văzul unei lumi întregi să fie pe punctul de a-şi da obştescul sfârşit se va perpetua încă multă vreme de-acum încolo. Integral la Deutsche Welle

Coabitarea, un cuvânt necunoscut politicienilor români.  Pe scena politică de la Bucureşti, după decizia Curţii Constituţionale, PDL propune coabitarea tuturor forţelor politice. Merită analizat puţin acest concept de coabitare, cuvînt adoptat de români din limba franceză. Cuvîntul există deci, el are în româneşte aceeaşi semnificaţie ca şi în franceză, dar clasa politică din România nu pare prea încîntată cînd se pune problema traducerii în practică a conţinului acestui concept.   Limba română a împrumutat şi alte cuvinte din limba franceză pe care mulţi oameni politici din România nu par să le cunoască. Pe lîngă acest cuvînt, coabitare (care vine din francezul “cohabitation”), mai putem pune pe respectiva listă – curtoazie (din francezul “courtoisie”) sau toleranţă (din francezul “tolérence”). Toate aceste cuvinte ţin şi de sfera politică pentru că într-o lume civilizată adversarii politici trebuie să accepte uneori coabitarea. Iar în relaţiile dintre ei, chiar şi atunci cînd apără puncte de vedere diametral opuse, uzanţele civilizaţiei cer ca toleranţa şi curtoazia să devină norme de comportament.Din 1987, de cînd trăiesc în Franţa, am asistat la trei momente de coabitare care s-au desfăşurat practic fără nici un incident. Intre 1986 şi 1988 preşedint Presedintle socialist François Mitterrand s-a văzut obligat să-l numească prim ministru pe gaulistul Jacques Chirac. Mai tîrziu, între 1993 şi 1995 acelaşi Fançois Mitterrand, care a fost de fapt timp de 14 ani preşedintele Franţei, a “cohabitat” cu Edouard Balldur. O altă perioadă de coabitare, de lungă coabitare, a avut loc între 1997 şi 2002 între Jacques Chirac, devenit între timp preşedinte, şi socialistul Lionel Jospin, numit prim ministru. Sigur, coabitarea nu este cea mai fericită dintre situaţii pentru un preşedinte care are ambiţii politice şi doreşte să impună un anumit program de reforme. In acelaşi timp liderii francezii ştiu să cohabiteze într-un spirit de înaltă responsabilitate pentru că se consideră înainte de toate nişte “servitori ai statului”. Mult mi-aş dori să-i aud pe oamenii politici români pronunţînd, pe o scenă de exemplu, şi în lumina reflectoarelor, această frază “sunt un servitor al statului”. Sunt sigur că în gura multora fraza ar suna atît de fals încît ar provoca hohote de rîs. Nu este cazul însă în Franţa unde este totuşi profund înrădăcinată ideea că un om politic îşi serveşte înainte de toate statul, sau oraşul sau comuna, în funcţie de mandatul pe care îl are, şi apoi partidul sau prietenii sau familia. Nu spun că în Franţa nu funcţionează uneori sistemul “pistoanelor” şi al influienţelor. Dar nu există totuşi termen de comparaţie cu România. Cei trei premieri citaţi mai sus care au coabitat politic cu preşedinţi din tabăra adversă au respectat întotdeauna funcţia prezidenţială ca pe un bun preţios, ca pe o emanaţie a voinţei populare şi ca pe o înaltă expresie a democraţiei. Cînd Franţa trebuia să fie reprezentată în exterior în momentele de coabitare politică, preşedintele şi primul ministru călătoreau împreună, deşi nu în acelaşi avion. Cînd Franţa trebuia să se exprime la cel mai înalt nivel la conferinţele de presă organizate după respectivele “summit-uri”, luau cuvîntul pe rînd, întîi preşedintele şi apoi primul ministru. Niciodată nu am asistat la o notă discordantă între cei doi. Cum făceau ei ca să se înţeleagă şi să se completeze, cum făceau ei ca să apere în primul rînd imaginea Franţei în exterior, fără să se contrazică în public sau să-şi arate animozitatea, iată ceva ce ţine de şcoala democraţiei prin care din păcate liderii români nu au trecut toţi cu succes. De nenumărate ori, în cazul acelor cupluri de lideri în cohabitare, am asistat şi la momente de complicitate, dovadă că preşedintele şi primul ministru ştiau şi să se aprecieze între ei, dincolo de divergenţele ideologice.  Ceea ce respectau ei însă mai presus de orice erau ideea de stat de drept, ideea de interes naţional, ideea de democraţie şi ideea de demnitate. Oamenii politici români trebuie să facă dovada că cunosc toţi, cu adevărat, conţinutul celor patru idei evocate mai sus. RFI.

Advertisements