Secretul bancar – între ticăloşie şi eroism

Posted on 26/08/2012 by

9


La 40 de ani, Hervé Falciani este omul care a oferit mai multor guverne europene fişierul cu numele celor câteva mii de cetăţeni care au deschis conturi în filiala elveţiană a băncii HSBC. Arestat la Barcelona la sfârşitul lunii iulie, aşteaptă extrădarea în Elveţia.

Nu au fost greu de găsit. Se aflau acolo, pe ecranul calculatorului în faţa căruia lucra de şase ani, la sediul băncii HSBC la Geneva. Herbé Falciani era însărcinat cu îmbunătăţirea bazelor de date ale clienţilor într-una din cele mai mari bănci din lume, iar informaţiile la care a avut acces în octombrie 2006 aveau o valoare inestimabilă.

Era vorba despre date protejate de sfântul secret bancar elveţian, conturi ale milionarilor care fructificau astfel bani de ani de zile datorită transferurilor invizibile şi ale fluxurilor financiare de origine îndoielnică, dar imposibil de urmărit. Acest informatician în vârstă de 34 de ani avea în faţa lui mii de depozite bancare de întreprinderi şi cetăţeni străini, care aleseseră securitatea în Elveţia pentru a scăpa de administraţia fiscală a statelor lor respective. Este vorba în final de una dintre cele mai mari afaceri de fraudă descoperite vreodată.

Următoarea scenă are loc cu aproape şase ani mai târziu, în portul din Barcelona. În 1 iulie 2012, Hervé Falciani se duce cu vaporul în Spania, şi în timpul unui control de identitate autorităţile trag semnalul de alarmă. Acest monegasc (cetatean Monaco n.r.) care are dublă naţionalitate franco-italiană, căsătorit şi tată al unui copil, este sub incidenţa unui mandat internaţional.

Mii de fraude fiscale în toată Europa

Totuşi, culmea, dezvăluirile sale au permis descoperirea a mii de fraude fiscale în toată Europa ca şi recuperarea a aproximativ 10 miliarde de euro care scăpaseră de impozit. Berna îl considera ca un ticălos, un hoţ. A fost arestat şi, de acum înainte, Tribunalul federal din Bellinzone îl aşteaptă pentru a-l judeca pentru furt de date personale, infracţiune a secretului comercial şi dezvăluire a secretului bancar. Dar pentru ca acestea să fie posibile, mai e nevoie ca Spania să-l extrădeze.

Între descoperirea sa incredibilă şi arestarea sa la Barcelona, au trecut şase ani intenşi, în cursul cărora informaticianul a devenit un fugitiv a cărui valoare este pe măsura informaţiilor de care dispune. Este un delincvent care trebuie judecat şi trimis în închisoare, după cei care ar dori distruse aceste date, dar este văzut ca un fel de erou, un Robin Hood care merită protecţie, potrivit persoanelor care ar dori să le recupereze. Iată ce s-a întâmplat între aceste două date.

După descoperirea făcută în octombrie 2006, Hervé Falciani îşi petrecea zilnic o parte din timpul de muncă în a transfera date suspicioase pe calculatorul său portabil. Sistematic timp de doi ani, fără excepţie. Apoi, în 20 martie 2008, Asociaţia elveţiană a bancherilor, care apără interesele sectorului financiar helvetic, lansează o alertă. Un anume Ruben El-Chidiak s-ar fi prezentat în 4 februarie în birourile băncii libaneze Audi, la Beirut, pentru a negocia vânzarea unei baze de date conţinând numele clienţilor mai multor bănci elveţiene. Potrivit Asociaţiei, această informaţie ar fi fost obţinută cu ajutorul unui pirataj. Secretul bancar, stâlp de susţinere al identităţii elveţiene, este în pericol.

Poliţia descoperă faptul că în spatele lui Ruben El-Chidiak se află de fapt Hervé Falciani. În 20 decembrie 2008, informaticianul şi colega care l-a însoţit în timpul acestei călătorii sunt arestaţi şi interogaţi. El este repus imediat în libertate şi, de a doua zi, se instalează la Castellar, un sat francez situat pe Coasta de Azur, lângă frontiera italiană. Între cele două ţări ale căror naţionalitate o poartă. Scăpând astfel din ghearele Bernei, căci nici Franţa şi nici Italia nu îşi extrădează cetăţenii.

Presiuni şi scandaluri

Elveţia continuă totuşi să insiste. Ea vrea să recupereze orice ar fi datele încărcate de Hervé Falciani, care, potrivit justiţiei şi băncii HSBC, este vinovat de furt. Elveţia lansează deci un mandat de arestare internaţional împortiva lui. Totuşi, în cadrul acestei urmăriri disperate, autorităţile elveţiene au comis o mare eroare: au cerut francezilor să-i percheziţioneze domiciliul, să-i confişte calculatorul portabil şi să le trimită arhivele.

În 20 ianuarie 2009, vice-procurorul din Nisa ordonă percheziţia domiciliului lui Hervé Falciani şi a familiei sale. Operaţia de rutină se transformă pe loc într-o descoperire excepţională atunci când sunt descoperite 130 000 de conturi de aşa-zişi vinovaţi de fraudă fiscală. Procurorul deschide o anchetă, care nu este totuşi îndreptată împotriva informaticianului, ci împotriva titularilor de conturi. Afacerea fostului angajat HSBC la Geneva începe să circule şi declanşează o criză diplomatică între Franţa şi Elveţia. Berna acuză Parisul de a fi conservat ilegal date furate. Guvernul lui Sarkozy, la rândul său, ameninţă cu înscrierea Elveţiei pe lista neagră a OCDE care clasează paradisurile fiscale.

În august 2009 afacerea ajunge şi în presă. Ministrul Bugetului, Eric Woerth, anunţă că se află în posesia unei liste de 3000 de conturi elveţiene, dar fără a dezvălui originea lor. Invită titularii să se prezinte la Fisc pentru a-şi regulariza situaţia. Ca urmare, 4 200 de persoane se prezintă în faţa administraţiei fiscale iar Franţa recuperează 1.2 miliarde de euro de impozite neplătite.

Rarele nume care apar în presa franceză provoacă o serie de scandaluri, mai ales în cazul lui Patrice de Masitre – gerant financiar al Lilianei Bettencourt, principala acţionară a grupului L’Oreal -, al moştenitoarei fabricantului de parfumuri Nina Ricci şi al lui Jean-Charles Marchiani, braţul drept al fostului ministru de Interne, Charles Pasqua. Elveţia continuă să facă presiune pentru ca Franţa să-i restituie calculatorul lui Hervé Falciani. Paris nu acceptă decât în februarie 2010. Dar înainte de acest gest, procurorul Republicii trimite copii la toate ţările cu care Paris are acorduri de cooperare în materie fiscală şi care cer acest lucru.

În 24 mai 2010, informaţia comunicată de Franţa este studiată şi la sediul administraţiei fiscale spaniole. Aceasta din urmă invită şi ea vinovaţii presupuşi să se facă cunoscuţi şi să-şi regleze impozitul, însoţit de o amendă. Sumele recuperate în Spania graţie datelor descoperite de informaticianul monegasc reprezintă la ora actuală “cea mai mare operaţiune de regularizare din istoria fiscului“. Potrivit surselor neoficiale, ar fi vorba de 6 miliarde de euro. Lista conţine numele unor oameni foarte puternici, cum ar fi Emilio Botin, preşedintele băncii Santander.

Misterul continuă

Nume mari aparţin şi pe lista trimisă Italiei. Printre cele 6 963 de persoane repertoriate, îl găsim mai ales pe creatorul Valentino sau pe Renato Balestra. Un total de 570 de milioane de euro care au scăpat Trezoreriei de Stat italiene mulţumită conturilor HSBC.

Rămâne totuşi un mister: care erau de fapt intenţiile lui Hervé Falciani atunci când a transferat aceste fişiere pe calculatorul său? Dorea oare să coopereze cu justiţia şi să dezvăluie manevrele frauduloase ale întreprinderii sale, aşa cum afirmă de la începutul afacerii, sau dorea pur şi simplu să vândă informaţiile pentru o sumă considerabilă de bani, aşa cum susţine justiţia elveţiană? Putem să ne întrebăm şi dacă informaticianul mai deţine şi alte date şi dacă mai poate fi util în cazul anchetelor asupra unor alte infracţiuni.

La cincisprezece zile de la arestarea sa, o comisie a Senatului american a publicat raportul unei anchete asupra lipsei de controale interne în banca HSBC, în scopul unor activităţi de spălare de bani. Hervé Falciani va trebui poate să-şi adauge la lista de duşmani declaraţi – care numără deja justiţia elveţiană, una dintre cele mai puternice bănci din lume – şi unii criminali foarte periculoşi, poate Al Qaida sau ceva cartele mexicane de traficanţi de droguri.  Este conştient de valoarea informaţiilor pe care le deţine ca şi de faptul că fuga este de fapt singura lui scăpare. Articol original (El Pais) aduce PressEurop

Advertisements