Ştiri Europene – 29 August 2012 / “Vă rugăm să contactaţi direct MAE! “

Raport: Germania şi Rusia ar putea pune capăt dominaţiei SUA.  Germania şi Rusia sunt tot mai determinate să îşi unească forţele pe plan politic şi economic, o alianţă care “poate ameninţa dominaţia Statelor Unite” şi care ar urma să pună interesele Europei şi ale altor jucători mai mici în plan secund. Iată concluzia unui raport al grupului de analiză Stratfor. Stratfor pleacă de la constatarea că Rusia are nevoie de Germania şi Germania are nevoie de Rusia. Concret, Moscova se bizuie pe investiţiile germane pentru a relansa motoarele economiei ruseşti, în timp ce Berlinul are nevoie ca de aer de resursele energetice în care Rusia e atât de bogată. « Rusia este doar o umbră a ceea ce era URSS, dar a devenit un exportator major de gaze naturale, de care Germania, care renunţă treptat la energia nucleară, este dependentă. La rândul ei, Rusia are mare nevoie de tehnologie, pe care Germania i-o poate oferi. De asemenea, Germania are nevoie de forţă de muncă, dar nu şi de mai mulţi imigranţi de teama instabilităţii. În schimb, Rusia are forţă de muncă în exces, iar fabricile germane pot fi aduse în Rusia », scriu analiştii de la Strafor, care mai cred că Germania mizează şi pe faptul că Rusia este o uriaşă piaţă de desfacere pentru produsele germane, mai puţin căutate acum în Europa din cauza crizei. Aşadar, interesele sunt uriaşe de ambele părţi… Dar ce consecinţe ar putea avea acest parteneriat? ” Împletirea tehnologiei germane cu resursele ruseşti, ideea la care au visat mulţi în trecut, ar deveni o provocare la nivel global, unde în prezent puterea dominantă este economia americană” însă nu doar americanii trebuie să se teamă de această nouă alianţă care “ignoră uneori interesele unor jucători mai mici” dar şi interesele Europei şi ale Uniunii Europene în particular, scrie Stratfor. De altfel, analiştii centrului de analize preiau un citat din publicaţia Heartland, specializată pe domeniul geopoliticii, care a făcut o listă a prietenilor şi duşmanilor parteneriatului germano-rus, pe care îl numeşte “Gerusia”. Astfel, duşmanii sunt România, Polonia, Ucraina, Suedia şi statele baltice. “Gerusia” are ca prieteni Franţa, Italia, Austria, Finlanda şi Norvegia. În prezent, Rusia este a patra piaţă de desfacere ca mărime pentru Germania. Comerţul dintre cele două state s-a cifrat la 70 miliarde euro anul trecut, potrivit Deutsche Welle. De asemenea, pentru Rusia, Germania este al treilea mare partener comercial, după Olanda şi China. Structura opaca a clanurilor puterii. Un studiu despre puterea rusa releva existenta unui aparat executiv opac, mult mai influent decat guvernul. Realitate oculta dezvaluita si de un conflict public izbucnit la cel mai inalt nivel, intre clanul Medvedev si un apropiat al presedintelui Putin. Dupa o scurta perioada estivala de liniste, tensiunile au reizbucnit in jurul activelor electricitatii ruse si al proiectului de reforma a acestui sector. Vicepremierul Arkadi Dvorkovici – insarcinat cu energia – a adresat o scrisoare presedintelui in legatura cu dezacordul sau cu Igor Setcin, influentul sef al companiei petroliere de stat, Rosneft, si mare partizan al consolidarii tuturor activelor energiei statului in sanul unei structuri unice. Aceasta structura unica, suta la suta de stat, a carei conducere este vizata de Setcin, se numeste Rosneftgaz si controleaza deja 75,16% din Rosneft si 10,74% din Gazprom. RFI

Structura opacă a clanurilor puterii. Un studiu despre puterea rusă relevă existenţa unui aparat executiv opac, mult mai influent decât guvernul. Realitate ocultă dezvăluită şi de un conflict public izbucnit la cel mai înalt nivel, între clanul Medvedev şi un apropiat al preşedintelui Putin.  După o scurtă perioadă estivală de linişte, tensiunile au reizbucnit în jurul activelor electricităţii ruse şi al proiectului de reformă a acestui sector. Vicepremierul Arkadi Dvorkovici – însărcinat cu ener­gia – a adresat o scrisoare preşedintelui în legătură cu dezacordul său cu Igor Setcin, influentul şef al companiei petroliere de stat, Rosneft, şi mare partizan al consolidării tuturor activelor energiei  statului în sânul unei structuri unice. Această structură unică, sută la sută de stat, a cărei conducere este vizată de Setcin, se numeş­te Rosneftgaz şi controlează ­deja 75,16% din Rosneft şi 10,74% din Gazprom. Aliat al premierului Dmitri Medvedev, Arkadi Dvorkovici estimează că „schema Setcin” va necesita cheltuirea a „sute de miliarde de ruble”, modificarea legilor şi în final pierderea controlului statului asupra reţelei electrice federale. Cunoscut pentru ideile liberale, vicepremierul critică o „privatizare de facto” având  ca miză o factură de 10 miliarde euro. În realitate, el doreşte să împiedice cu orice preţ creşterea puterii Rosneftgaz şi a eminenţiei cenuşii a acestei companii, Igor Setcin. Acesta din urmă, amic apropiat al preşedintelui rus Vladimir Putin, este cunoscut de multă vreme drept un rival direct al lui Dmitri Medvedev. În iulie, şeful Rosneft a propus utilizarea fondurilor Rosneftgaz – care va dispune la finele anului de lichidităţi de circa 2,5 miliarde euro – pentru recapitalizarea a două societăţi proprietare de reţele electrice (FSK şi MRSK) şi fuzionarea lor în cadrul holdingului de stat. Totodată, Setcin a propus şi achi­ziţio­narea acţiunilor emise pentru recapitalizarea InterRAO (generatoare de electricitate) şi Rushidro (centrale hidroelectrice). Aceste lupte de influenţă privesc şi grupurile franceze EDF şi GDF Suez, care încearcă să exporte în Rusia tehnologii. Ţara trebuie să modernizeze urgent infrastructurile şi să amelioreze eficienţa energetică, una dintre cele mai slabe din lume. În aprilie 2010, şeful InterRao anunţase că EDF negocia o participare de 10% în grupul rus, iniţiativă rămasă fără concretizare, în parte din cauza luptelor de culise dintre Igor Setcin şi Dmitri Medvedev. Experţii occidentali arată că nu este uşor pentru investitorii străini să se aventureze în teritoriile ruseşti, în domeniul energiei, arbitrat strict de Vladimir Putin. Mai ales dacă structura de luare a deciziilor nu corespunde cu organigrama oficială. Un studiu intitulat Politburo 2.0, realizat de grupul de experţi ai Mincenko Consulting, dezvăluie că marile orientări sunt definite de un mic grup de indivizi, toţi apropiaţi ai lui Putin şi care dispun de acces direct la cel care rămâne arbitrul suprem. Integral in Romania Libera.

Vă rugăm să contactaţi direct MAE. Răspunsul ministerului se lasă aşteptat. Pe timp de criză, în mod normal am­basadele ar trebui să fie pionierii comer­ţului românesc în regiunile şi ţările în care consumul încă se dezvoltă, iar pro­ducătorii pot face faţă concurenţei, precum cele din Africa, Orientul Mijlociu şi Asia. ZF a încercat să afle ce strategii de promovare a comerţului sau companiilor locale au ambasadele şi autorităţile române în diferite state, dar s-a lovit de răspunsuri evazive şi, poate, de lipsă de interes. Ceea ce este îngrijorător este că, aşa cum s-a desprins din puţinele explicaţii mai cuprinzătoare, este că producătorii români nu sunt interesaţi de pieţe importante pe plan regional precum Turcia, în unele ambasade personalul specializat pe comerţ lipseşte, iar pentru unele regiuni nu există strategii specifice, ci doar globale. Tema anchetei ZF sunt şansele pe care le are România să-şi extindă sau să-şi intensifice relaţiile comerciale cu economiile din afara UE, măsurile pe care Ministerul Afacerilor Externe le-a luat sau le va lua pentru a impulsiona comerţul cu diferite state şi, în special, cum încurajează România exporturile spre aceste economii şi ce companii sunt sprijinite, din ce domenii vin ele şi cum sunt încurajate să exporte. Răspunsul primit din partea majorităţii amba­sadelor – din Emiratele Arabe Unite, Iordania, Irak, Kazahstan, Filipine, Coreea de Sud, Indonezia, Kenya, Nigeria şi Etiopia – a fost că informaţiile ar trebui cerute nu lor, ci MAE sau Ministerului Economiei. MAE a trimis confirmarea primirii răspunsului pe 31 iulie, dar răspunsul ministerului nu a ajuns. De asemenea, nici de la Ministerul Economiei nu au fost trimise explicaţii. Integral in Ziarul Financiar.

Revista Presei de la Deutsche Welle. Ghimpele sirian. Presa germană dedică spaţii ample analizelor referitoare la situaţia din Siria, aparent agravată de situaţia din ce în ce mai critică a refugiaţilor. Vecinii Siriei cer ajutor occidental. Agenţia Reuters consemnează revenirea lui Traian Băsescu la Cotroceni după o luptă politică extrem de dură cu USL, aceasta din urmă criticată masiv la Bruxelles şi Washington. Agenţia relevă faptul că, deşi împotriva lui a votat o largă majoritate din alegători, Băsescu a fost repus în funcţie de Curtea Constituţională, care a constatat că nu s-a înregistrat cvorumul necesar validării referendumului. Dincolo de larma politică din România, presa germană şi internaţională se ocupă de situaţia din Siria, agravată de valul de refugiaţi proveniţi din această ţară, aflat în creştere. “Cu precădere ţări vecine precum Turcia, Iordania şi Liban au luat pe umerii lor în ultimele luni problematica reprezentată de refugiaţii sirieni, cheltuind sute de milioane de dolari. Strigătele de ajutor ale Ankarei şi ale altor capitale din regiune rămân însă deocamdată neauzite în Occident”, scrie cotidianul german Frankfurter Rundschau.  La rândul său, Mannheimer Morgen scrie că: “Din punct de vedere politic, actorii principali din Consiliul de Securitate al ONU nu au putut găsi o soluţie. Din acest motiv, şi Occidentul consideră că problema ar putea fi decisă pe câmpul de luptă. O astfel de abordare este cu siguranţă cinică, dar şi periculoasă. Pe măsură ce zilele trec, iar conflictul se acutizează, cresc atât suferinţa refugiaţilor, cât şi probleme ţărilor care îi preiau pe aceştia. În nordul Libanului situaţia este deja critică din acest punct de vedere. Fie că vrea, fie că nu vrea, Vestul va trebui să întindă o mână de ajutor riveranilor”, este de părere ziarul din Mannheim. În Germania, reverberaţiile cooperării dintre forţele de ordine germane şi cele din Belarusul condus de Lukaşenko încă se mai fac simţite în paginile ziarelor. Neue Osnabrücker Zeitung condamnă în termeni duri implicarea Germaniei în instructajul poliţiştilor din Belarus. “În mod cert la Ministerul Federal de Interne au sărit nişte siguranţe din punct de vedere politic. În Belarus este în desfăşurare ultima dictatură a Europei. Preşedintele de aici, Alexander Lukaşenko a pus căluşul în gura opoziţiei, a manipulat alegerile şi a cenzurat presa care îi era potrivnică. Şi ce aflăm noi acum? Că trupele sale de represiune au fost instruite şi echipate între 2008 şi 2011 tocmai de către germani. Ce ruşine! În mod public, guvernul german acuza încălcări ale drepturilor fundamentale în Belarus, iar pe de altă parte ajuta trupele dictatorului”, scrie Neue Osnabrücker Zeitung. Deutsche Welle

Posted in: Uncategorized