Ştiri Europene – 14 Septembrie 2012 / 2020 : priorităţile învăţământului european

Posted on 14/09/2012 by

1


Din cauza “îngheţului” economic din Europa, Rusia caută oportunităţi de creştere în Orientul Îndepărtat. Pentru că frontul economic din Europa este “îngheţat” de criza datoriilor suverane şi recesiune, Rusia deschide acum noi drumuri spre Orient, făcând astfel pregătiri pentru o expansiune comercială de 100 miliarde dolari, bazată pe agricultură şi energie. Frontul de Est este, însă, dominat de departe de China, pe care Moscova o percepe ca o ameninţare, dar pe care deocamdată o vrea ca aliat. Preşedintele rus Vladimir Putin, care urmăreşte o creştere mai rapidă a economiei şi a investiţiilor, vede în cele 21 de ţări membre ale organi­zaţiei Cooperarea Economică Asia-Pacific (APEC) cel mai bun pariu pentru a impulsiona expan­siunea globală a Rusiei, scrie BusinessWeek. “Vrem ca în zece ani volumul schimburilor noastre comerciale cu statele din APEC să fie mai mare decât cu Uniunea Europeană”, a spus vicepremierul rus Igor Şuvalov în deschiderea summit-ului APEC de săptămâna trecută, găzduit pentru prima oară de Rusia, la Vladivostok. UE este, în prezent, cel mai mare partener comercial al Rusiei. Guvernul rus a cheltuit peste 20 mld. dolari ca să pregătească acest oraş portuar pentru summit, constru­ind un aeroport, o nouă autostradă, o staţie de epurare şi cel mai lung pod suspendat cu cabluri din lume. Numele Vladivostok s-ar traduce prin “conducătorul Estului”. “Putem învinge tendinţele negative doar mărind volumul comerţului (…) şi impulsionând fluxurile de capital. Este important să urmăm principiile funda­mentale ale pieţelor deschise şi comerţului liber. Prioritatea este să prevenim protecţionismul în orice formă. Trebuie să construim poduri, nu ziduri”, le-a spus Putin celorlalţi şefi de state şi de guverne. Preşedintele rus are în faţă o misiune grea, având în vedere că relaţiile comerciale cu ţările APEC nu depăşesc 100 mld. dolari anual, în timp ce schimburile cu UE se situează la 320 mld. dolari pe an, aproximativ jumătate din totalul comerţului exterior al ţării. Dar, în timp ce ponderea în total a schimburilor bilaterale cu UE s-a redus de la 56% în 2006 la 49% în prezent, ponderea comerţului cu state din regiunea Pacific a crescut de la 15% la 23%. În plus, economiile emergente din Asia vor avansa cu 6,6% anul acesta, în timp ce economia UE se va contracta cu 0,7%, potrivit datelor Băncii Asiatice de Dezvoltare.  Schimburile comerciale cu China cresc în fiecare an, iar în 2011 au ajuns la 80 mld. dolari. Cei doi parteneri ţintesc atingerea valorii de 200 mld. dolari până în 2020. În schimb, comerţul cu Germania, cea mai mare economie europeană, este de 50 mld. dolari. Relaţiile comerciale cu SUA ating 34 mld. dolari, scrie Financial Times. Aduce Ziarul Financiar.

Revista Presei de la RFI. Le Figaro – Valls îşi apără politica privind romii la Bucureşti.  Unde este cheia problemei “rome”? Ministrul de Interne, Manuel Valls, nu a făcut economie de efort, miercuri, la Bucureşti, pentru a încerca să convingă autorităţile de aici să integreze mai bine la ele acasă aceşti cetăţeni care îşi ridică tabere ilegale în Franţa, dar de altfel peste tot în Europa, încălcând proprietatea privată. Ei se află însă într-o situaţie precară, pe care nimeni nu ştie să o rezolve. Chiriaşul de la Beauvau a fost însoţit de colegul său, delegat pentru Afaceri Europene, Bernard Cazeneuve. Amândoi s-au întâlnit cu preşedintele Traian Băsescu, premierul Victor Ponta, miniştrii români de Interne şi al Muncii. A fost vorba în principal de semnarea unui “acord-cadru” (un fel de ghid pentru cooperare) între Oficiul Francez pentru Imigraţie şi ministerele române de Interne şi al Muncii. Acordul este însă limitat, pentru moment, la “aplicarea, cu titlu experimental, a unui ajutor pentru reinserţia romilor întorşi din Franţa”. Un ajutor finanţat de Paris, aşa cum este proiectul de cantină şcolară de la Câmpia Turzii, în centrul României, despre care miniştrii aveau doar vorbe bune miercuri. Pe de altă parte, e vorba şi de consolidarea cooperării poliţieneşti între cele două ţări contra reţelelor care exploatează sărăcia acestor călători. Circa 12 ofiţeri români de legătură vor lucra în Franţa pentru a facilita anchetele, se felicitau cei de la Ministerul francez de Interne. În timpul lui Nicolas Sarkozy, cel care a iniţiat această politică, erau peste 30, din care 20 în Capitală. Dispozitivul va deveni însă mai consistent spre finele anului, când vor ajunge şi alţi agenţi. Cerşetoria în grup organizat, smulgerea de lănţişoare de aur în plină stradă, furturile de portofele, furturile de metale şi în special de cupru de pe şantiere şi căi ferate-aceasta este viziunea poliţienească a dosarului. Manuel Valls vrea să extindă însă câmpul de gândire: “Nicio politică publică nu va fi focalizată asupra vreunui grup cultural”, a avertizat el încă din această vară. Este de altfel motivul pentru care refuză să fixeze un obiectiv în cifre pentru expulzarea romilor. Cel dintâi poliţist al Franţei a asigurat miercuri că mii de romi au părăsit teritoriul francez după alegerea lui Hollande, în mai. Potrivit lui, “vor exista cel puţin şapte mii de români şi bulgari care vor pleca până la finele lui septembrie prin intermediul acestui ajutor de repatriere”. Manuel Valls evacuează peste tot în Franţa tabere ilegale: la Courneuve, Lyon, Evry, Marsilia… Se invocă pentru decizii raţiuni de urgenţă sanitară sau de ordine publică. În timpul lui Hortefeux (fostul ministru de Interne al lui Sarkozy-n.r.), au fost recenzate între 300 şi 400 de tabere în Franţa. Un an mai târziu, numărul lor rămâne acelaşi. Pentru că problema pare de nerezolvat. “Dacă le dăm 300 de euro, dar şi dacă le-am da doar 50 de euro, aceşti romi se urcă într-o maşină şi peste o săptămână revin în Franţa”, a recunoscut un consilier al premierului român, în marja vizitei celor doi miniştri francezi. El vorbeşte de un “cerc vicios”. La Paris, nimeni nu îndrăzneşte să recunoască faptul că expulzaţii de o zi sunt astfel chemaţi să revină.

Le Monde: Washingtonul vede mâna Al-Qaida în atacul contra consulatului de la Benghazi.  Atacul asupra consulatului american de la Benghazi, din Libia, în care a fost ucis ambasadorul american, a fost planificat, nu a fost rezultatul spontan al eliberării furiei unei mulţime, afirmă un responsabil american. “Este ipoteza de lucru în acest moment”, a declarat acest oficial sub protecţia anonimatului. Potrivit acestei surse, extremiştii s-au folosit de manifestanţii care protestau contra unui film anti-islam, pentru a pătrunde în consulat cu arme de mic calibru, dar şi lansatoare de rachetă. “Este un atac complex. Pare că s-au folosit de această manifestaţie ca pretext”, a adăugat responsabilul american. Autorităţile libiene au prezentat scuze Statelor Unite şi au acuzat partizanii vechiului regim al lui Muammar Gaddafi şi Al-Qaida pentru atacul ce a survenit chiar în timp ce în SUA se comemorau 11 ani de la atentatele din 11 septembrie. Preşedintele republican al comisiei pentru informaţii din Congresul american, Mike Rogers, a acuzat clar Al-Qaida. După căderea regimului Gaddafi, arsenalul forţelor libiene a fost furat şi împărţit. CBS arată că FBI a deschis o anchetă şi că mai mulţi membri ai serviciilor de informaţii se vor deplasa la Benghazi. În acelaşi timp, însă, s-a născut şi o altă polemică: lipsa forţelor de securitate din incintă. Un funcţionar de la Washington a indicat că nu exista personal militar american în consulat în momentul atacului. Mai mulţi dintre colegii săi afirmaseră că misiunea era păzită şi de serviciile de securitate libiene şi de “un solid” contingent american.

The Guardian: Partidele pro-europene, în frunte, la alegerile din Olanda. Două partide ar putea forma o coaliţie de centru-stânga, după ce, împreună, au obţinut majoritatea absolută. Potrivit exit-poll-urilor, rezultatul este un triumf pentru actualul premier, Mark Rutte, şef al partidului liberal VVD, dar şi pentru social-democraţi-Partidul Laburist şi noul său lider, Diederik Samsom. Potrivit rezultatelor, urmărite îndeaproape în toată Europa din cauza impactului potenţial asupra crizei euro, VVD-ul lui Rutte a obţinut 41 de mandate din cele 150, iar laburiştii, 40. Împreună, au cu zece locuri mai mult decât la alegerile din 2010. Marii perdanţi au fost cei de la Partidul Libertăţii condus de populistul Geert Wilders, care a retrogradat, de la 24 de locuri cât avea în 2010, la doar 13. Au pierdut însă şi creştin-democraţii, jokerii tradiţionali ai politicii olandeze, care au trecut de la 21 de mandate la 13. După mai multe luni de lupte în coaliţie, discuţiile se vor concentra acum pe găsirea unui acord asupra austerităţii, a tăierilor bugetare, a crizei euro, chestiuni care au modelat şi campania. O coaliţie de două partide este neobişnuită pentru politica recentă a Olandei, dar ea va putea conta şi pe sprijinul formaţiunii centriste pro-europene D-66, care a obţinut 12 mandate, potrivit proiecţiilor. Stânga radicală, care conducea în sondaje până în urmă cu câteva zile a rămas la nivelul din 2010, cu 15 mandate, ceea ce arată că alegătorii au respins explicit politicile antieuropene ale partidului. Potrivit primelor declaraţii, se pare că premierul Rutte este primul care revendică fotoliul de şef al Guvernului. Aduce RFI

Papa Benedict al XVI-lea în Liban, într-un context delicat. Războiul civil din Siria şi asasinarea ambasadorului SUA în Libia dau o importanţă aparte vizitei pe care Papa Benedict al XVI-lea o face în Liban, începând de vineri. Suveranul Pontif a descris această deplasare drept un pelerinaj de pace în întreaga regiune. Vizita Papei, care va dura trei zile, are loc într-o ţară unde există cel mai mare procent de creştini din Orientul Mijlociu, aproape 40% din populaţia de patru milioane, din care catolicii maroniţi sunt cei mai numeroşi. Libanul este, în lumea arabă, singura ţară cu preşedinte creştin. Suveranul Pontif va fi primit de preşedintele Michel Suleiman, de confesiune maronită, legat de Biserica Romei, în timp ce toţi omologii săi din lumea arabă sunt musulmani. Toate forţele de securitate au fost mobilizate pentru vizita Papei Benedict al XVI-lea în Liban. Suveranul Pontif va susţine nu mai puţin de şapte discursuri în timpul celei de-a 24-a vizite pe care o face în străinătate de la alegerea sa, în 2005. Cele mai importante momente vor fi sâmbătă, când Suveranul Pontif se va întâlni la palatul prezidenţial Baabda cu responsabili politici şi religioşi, şi duminică, ultima zi a călătoriei, când va avea loc o mesă solemnă la Beirut. Vaticanul a condamnat, miercuri, „ofensele nejustificate şi provocările” la adresa musulmanilor, considerând, în acelaşi timp, violenţa „inacceptabilă”, într-o aluzie clară la atacul asupra consulatului american la Benghazi, după difuzarea unui film apreciat ca insultător faţă de islam. „Respectul profund faţă de credinţele, textele, marile personaje şi simbolurile diferitelor religii este o condiţie esenţială a coexistenţei paşnice a popoarelor”, a spus purtătorul de cuvânt al Sfântului Scaun, părintele Federico Lombardi. Adevarul International.

Întinerirea corpului didactic şi investiţiile pe termen lung, priorităţile învăţământului european până în 2020. Îmbătrânirea profesorilor va provoca pe viitor probleme mari sistemelor educaţionale din Europa. Aceasta este doar una dintre concluziile raportului anual “O privire de ansamblu asupra educației 2012”, care monitorizează performanţa din educaţie a 34 de ţări. Îmbătrânirea profesorilor este una dintre aceste probleme: mai mult de 40% dintre profesorii din învățământul preuniversitar din cinci state membre ale UE (Austria, Republica Cehă, Estonia, Țările de Jos și Suedia) sunt în vârstă de 50 de ani sau mai mult – în Germania și Italia, acest procent este și mai mare, depășind 50%. Inegalitatea dintre femei și bărbați constituie, de asemenea, o problemă: raportul arată că procentul de femei care se înscriu în învățământul superior în UE este de aproximativ de trei ori mai mare decât cel al bărbaților. Statele membre recunosc că investițiile în educație sunt o cerință necesară pentru viitorul Europei și prosperitatea pe termen lung. Datele arată în mod clar că, în acest domeniu, beneficiile sunt cu mult superioare costurilor”, a declarat Androulla Vassiliou, comisar european pentru educație, cultură, multilingvism și tineret. Potrivit raportului, cheltuielile în materie de educație în cele 21 de state membre ale UE se ridică în medie la 9.122 dolari anual pentru fiecare student, începând din școala primară și terminând cu învățământul superior. Această cifră este ușor inferioară mediei din țările OCDE, și anume 9.252 dolari. Totdată, se aşteaptă ca 84% din tinerii din țările OCDE să absolve ciclul de învățământ secundar superior. În țările UE, acest procent se situează la 86%. În perioada 1995-2010, cea mai mare creștere a ratelor de absolvire a învățământului secundar superior s-a înregistrat în Portugalia (rată anuală de creștere de 4,7%). Mai mult, rentabilitatea financiară a învățământului superior continuă să crească. Un absolvent european se poate aștepta ca diploma sa să-i aducă câștig net total de 176 000 USD (media din țările OCDE: 162 000 USD) pe parcursul vieții sale profesionale, iar avantajele pe termen lung ale învățământului superior care decurg dintr-o creștere a impozitelor și din alte economii sunt aproape de trei ori mai mari decât costurile publice. Europa continuă să fie destinația preferată a studenților care studiază în afara țării lor, iar țările UE găzduiesc 41% din ansamblul studenților străini – originari din UE sau provenind din țări terțe. Studenții străini reprezintă 10% sau mai mult din totalul înscrierilor în învățământul superior din Austria, Luxemburg și Regatul Unit. Ei reprezintă peste 20% din înscrierile în cercetare avansată în Austria, Danemarca, Irlanda, Luxemburg, Suedia și Regatul Unit. În întreaga UE, 76% din studenții străini provin din altă țară a UE. Raportul “O privire de ansamblu asupra educației” este redactat anual de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și se bazează pe date furnizate de Eurostat și Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO). Raportul furnizează date referitoare la educație din 34 de țări membre ale OCDE. Acestea includ 21 de state membre ale UE (Austria, Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, Republica Slovacă, Slovenia, Spania, Suedia și Regatul Unit), 4 alte țări europene (Islanda, Norvegia, Elveția și Turcia), și 9 țări neeuropene (Australia, Canada, Chile, Israel, Japonia, Coreea, Mexic, Noua Zeelandă, Statele Unite ale Americii). În plus, sunt prezentate date pentru Brazilia, Federația Rusă, și – în unele cazuri – Argentina, China, India, Indonezia, Arabia Saudită și Africa de Sud. Cele 6 state membre ale UE care nu sunt membre ale OCDE și, prin urmare, nu sunt incluse în acest raport sunt Bulgaria, Cipru, Letonia, Lituania, Malta și România. Aduce Capital.

Scandal în Germania: se cere desfiinţarea serviciului secret al armatei. Scandalul privind contactele pe care serviciul secret al armatei din Germania (MAD) le-a avut cu un membru al unei grupări teroriste de dreapta a generat critici aprige la adresa ministrului german al apărării. Comisia parlamentară care anchetează acest caz “îşi rezervă dreptul” de a-l invita să dea explicaţii în calitate de martor pe ministrul apărării, creştin-democratul Thomas de Maizière, a declarat şeful Comisiei, social-democratul Sebastian Edathy. Deocamdată însă, comisia intenţionează să-i audieze luna viitoare pe actualul şef al MAD, Ulrich Birkenheier, pe predecesorul său, Karl-Heinz Brüsselbach, dar şi pe diverşi alţi reprezentanţi ai Ministerului Apărării. Miercuri s-a aflat că Thomas de Maizière ar fi ştiut încă din luna martie de o discuţie pe care serviciul secret al armatei a avut-o în 1995 cu Uwe Mundlos, care avea să se implice mai târziu în acţiuni teroriste de sorginte neonazistă. Conform presei, agenţii secreţi ai armatei au încercat să-l racoleze pe când îşi satisfăcea serviciul militar. Mundlos ar fi refuzat. Problema e că serviciul secret n-a oferit la timp informaţiile cu privire la acest dosar. În context, Edathy a declarat că, după părerea sa, “problema nu este la MAD, ci la conducerea Ministerului Apărării, care n-a transmis Comisiei Parlamentere de anchetă informaţiile primite “. Şefa Ecologiştilor germani, Claudia Roth a cerut ca “scăparea” ministerului să aibă consecinţe personale. “Nu ne mulţumim doar cu spusele lui Thomas de Maizière, care vorbeşte despre erori regretabile”, a punctat ecologista. Ceva mai temperat, Hartfrid Wolff, reprezentantul liberalilor în Comisie s-a pronunţat pentru verificarea prealabilă a faptelor. Abia după aceea, a spus Wolff, putem încerca să aflăm cui îi aparţine responsabilitatea politică pentru acest eşec. De asemenea, Wolff a reiterat solicitarea făcută de partidul său, de a se desfiinţa serviciul secret militar, MAD. Mai utilă ar fi îmbunătăţirea colaborării între serviciile secrete interne, a lăsat să se înţeleagă politicianul liberal. Integral la Deutsche Welle

Advertisements