Ştiri Europene – 18 Septembrie 2012 / “miracolul leton” şi spionaj la Bruxelles

Posted on 18/09/2012 by

2


„Miracolul leton” – de la cea mai gravă recesiune la „Elveţia Balticii”.  După cea mai gravă recesiune din istoria sa, căderea mai multor guverne şi austeritate la sânge, Letonia poate spune că greul a trecut. Guvernul de la Riga a rambursat vineri Fondului Monetar Internaţional, în avans, o bună parte din împrumutul luat în 2009. Cum a ajuns însă Letonia de la o cădere cu 25% a Produsului Intern Brut la a fi considerată „Elveţia Balticii” şi dată ca exemplu de FMI? În decembrie 2008, după izbucnirea crizei, mii de oameni au semnat o petiţie online prin care cereau Suediei să le invadeze ţara. Era un umor dulce-amar. În aceeaşi lună, Letonia devenea primul stat membru al Uniunii Europene care primea un ajutor de urgenţă de la Uniune şi Fondul Monetar Internaţional. Din cei 1,2 miliarde de euro împrumutaţi atunci, Letonia a rambursat, vineri, 211 milioane de euro, adică aproape o cincime din bani, scrie „Le Figaro”, care citează un comunicat al FMI. Prin această operaţiune, dobânda ratelor a scăzut cu circa 25%, oficialii letoni declarând în repetate rânduri că doresc să se pună în acest fel la adăpost de o revenire a crizei mondiale şi că vor face asta prin reducerea datoriilor pe care le au de achitat. Letonia mai are de dat înapoi aproape 800 de milioane de euro până în 2015, dar autorităţile de la Riga spun că nu va fi o problemă. Vor chiar să termine de rambursat banii până în 2014. „E important şi pentru alte ţări să se inspire din ceea ce a făcut Letonia”, declara, în iunie, directorul-general al FMI, Christine Lagarde. Ce s-a întâmplat însă din 2009 şi până acum? După ce a cerut ajutorul internaţional, PIB-ul Letoniei a scăzut în 2009 cu 25%. În 2010, scăderea a fost de 0,3%. Însă în 2011, Letonia a cunoscut o creştere economică de 5,5%, iar trendul ascendent va continua şi pentru anul în curs, chiar dacă estimările arată că anul acesta creşterea va fi ceva mai mică, de 3,5%, potrivit FMI. Însă în decursul celor doi ani, au existat măsuri de austeritate draconice. Reduceri de de cheltuieli publice – tăieri de salarii şi de pensii, restructurări, dar şi reforme structurale. Adică drumul invers faţă de statele din sudul Europei, care în 2008-2009 au acordat stimulente importante pentru economie. Numeroşi economişti au criticat costul social şi uman al reformelor, care a determinat o imigraţie importantă şi degradarea serviciilor publice. Şomajul rămâne destul de ridicat, la circa 15% din populaţia activă şi s-ar putea menţine peste 10% până în 2017. În afară de România, Letonia este singurul stat din Europa centrală şi de est care şi-a menţinut intenţia de a adopta moneda unică europeană. Riga intenţionează să intre în Eurozonă în 2014 şi de aceea şi-a menţinut şi pe parcursul crizei moneda naţională – latul – direct dependent de euro, în ciuda sfaturilor FMI.  Există însă şi alte „secrete” ale acestei reveniri spectaculoase. În primul rând, a crescut consumul intern, dar şi valoarea investiţiilor străine, potrivit agenţiei de ştiri LETA. De asemenea, Letonia a învăţat să utilizeze mai eficient fondurile europene, iar şomajul, chiar dacă se menţine ridicat, a scăzut totuşi faţă de anul trecut. Un motiv de nemulţumire ar fi însă în ceea ce priveşte exporturile, care au scăzut faţă de anul trecut cu 20%. Integral la RFI

Revolutie Financiară: “A sosit vremea ca ţara să se ridice împotriva puterii Bisericii.” Oficialii lipsiţi de fonduri din Europa caută o modalitate de a-şi uşura situaţia financiară, punând capăt unei tradiţii de secole; ei încearcă să atace una din ultimele surse de bogăţie neatinse încă – Biserica Catolică. Mii de oficiali care au văzut cum bugetele publice sunt afectate de criza financiară şi atentează la diversele scutiri de impozite şi privilegii de care s-a bucurat Biserica veacuri la rând. Dar Biserica are propriile probleme financiare. Contribuţiile din partea enoriaşilor au scăzut semnificativ; în plus, a fost acuzată că are conturi bancare dubioase şi ascunde tranzacţii suspecte. Şi acum apar oficiali ca Ricardo Rubio, membru al Consiliului Municipal din Alcala, Spania, care conduce o campanie de impozitare a tuturor proprietăţilor bisericeşti care nu sunt folosite în scopuri religioase. Impactul financiar asupra Bisericii Catolice ar putea fi devastator. Fiind unul din cei mai mari proprietari funciari din Spania, deţinând parcuri, clădiri de locuit, parcuri, terenuri de sport şi restaurante, Biserica ar putea plăti anual impozite de până la 3 miliarde de euro. “Vrem să spunem răspicat că fiecare persoană şi instituţie trebuie să suporte în mod egal costurile crizei”, afirma Rubio, fost contabil în vârstă de 36 de ani, aflat la primul său mandat de consilier. Eforturi similare vizând vistieriile sau puterile Bisericii sunt depuse şi în ţările vecine. În Italia, premierul Mario Monti a cerut impozitarea proprietăţilor bisericeşti sau a acelor părţi din aceste proprietăţi folosite în scop comercial. În Irlanda, ministrul educaţiei luptă să pună capăt controlului Bisericii asupra multora din şcolile primare ale ţării, iar guvernul a redus la jumătate ajutoarele acordate familiilor sărace pentru prima comuniune. Mai mult de jumătate din consiliile municipale din Marea Britanie au eliminat subvenţiile de stat pentru transportul la şcolile confesionale, ceea ce a dus la o scădere rapidă a înscrierilor. Integral in Capital.

Activitatea de spionaj de la Bruxelles, la acelaşi nivel ca în timpul Războiului Rece. Capitala UE are în prezent o activitate de spionaj mai intensă decât majoritatea oraşelor din lume, aceasta fiind la acelaşi nivel ca în timpul Războiului Rece, a declarat şeful serviciului de securitate din Belgia, VSSE, Alain Winants, într-un interviu acordat publicaţiei electronice EUObserver. “Nu vorbim despre zeci, ci despre sute, câteva sute” de ofiţeri ai serviciilor de informaţii străine şi agenţi la Bruxelles, a declarat el. “În Belgia, spionajul, spionajul rusesc şi cel al altor ţări ca China dar şi altele, este la acelaşi nivel ca în timpul Războiului Rece … Suntem o ţară cu o enormă concentraţie de diplomaţi, oameni de afaceri, instituţii internaţionale – NATO, instituţii europene. Astfel, pentru un ofiţer de informaţii, pentru un spion, aceasta este o grădiniţă. Este locul unde trebuie să fii”, a adăugat el. Întrebat dacă ţări prietene UE, cum ar fi Israelul sau Statele Unite, fac acelaşi lucru, el a declarat: “Ar fi naiv să credeţi că doar ţări ca Rusia, China, Iran spionează”. “Este un domeniu în care diferenţa între servicii neutre, prietene sau inamice tinde să dispară, iar atunci este vorba despre protecţia potenţialului economic şi ştiinţific. În acest caz, eu cred că fiecare serviciu este în competiţie cu celelalte”, a adăugat el. Winants a afirmat că circulă o glumă în cercurile serviciilor de informaţii potrivit căreia spionii iranienii îşi spionează în special propriii ambasadori. Dar serviciile de informaţii ruseşti sau chineze urmăresc să obţină informaţii cu valoare comercială sau politică, precum şi secrete “clasice” din domeniul apărării. El a afirmat că de obicei spionii pretind că sunt diplomaţi, jurnalişti, lobbyişti, oameni de afaceri sau studenţi. În afară de strângerea de informaţii, ei încearcă şi să influenţeze deciziile luate de oficiali UE sau NATO. Aceştia se împrietenesc cu oficialii la seminarii sau evenimente sociale în capitala UE. Personalul de securitate european foloseşte un acronim pentru tipul de persoane pe care acestea le vizează: Mice (money – bani, ideology – ideologie, compromise – compromitere, ego – egocentrism) – persoane care sunt lacome sau au datorii, care au idei radicale, care au secrete vinovate sau care vor să fie James Bond. Integral in Adevarul.

Un cancelar sigur pe sine, vorbind germanilor în limba tehnocrată. Problemele Europei nu se rezolvă dintr-o mişcare de baghetă fermecată iar unda verde pentru pachetul de salvare a monedei europene reprezintă doar începutul bătăliei, a declarat cancelarul federal Angela Merkel, în tradiţionala întâlnire cu presa programată anual la Berlin, la sfârşitul verii. Partea grea abia urmează, pentru Europa şi criza uniunii monetare, a avertizat, în această dimineaţă, cancelarul federal Angela Merkel, în conferinţa anuală de presă susţinută în faţa jurnaliştilor acreditaţi la Bruxelles. Ceea ce nu ar fi trebuit să surprindă pe nimeni dacă şefa Executivului de la Berlin nu ar fi spus-o ca şi cum i-ar fi indiferent ce va să vină. O serenitate care lasă loc de interpretări într-un moment în care, probabil, aşteaptă mai multe explicaţii de la o cancelară care le-a cerut germanilor să aibă încredere în deciziile pe care le ia. Şi acum, ca şi înainte, Merkel a sugerat că pentru criză nu există decât soluţii de natură politică – ceea ce, în modul în care arată Europa politică, doar o veste bună nu poate fi. Iar în traducerea presei germane către contribuabilii federali, mesajul cancelarei sugerează că şi Guvernul federal are câteva surprize ulterioare de făcut populaţiei – pe care, deocamdată, le camuflează în formulări tehnice şi birocratice. Proiectul european de salvare a Uniunii şi ieşire din criza datoriilor are nevoie, întâi de toate, de un plus de legitimitate democratică, a explicat, în cuvinte cu bătaie electorală, Merkel. Dilema este: un grup al statelor din zona euro în Parlamentul European sau o coordonare mai eficientă între parlamentele naţionale ale ţărilor din uniunea monetară. Dar, până se rezolvă acest deficit de relevanţă populară, resimţit de altfel de instituţiile abilitate să intervină, soluţiile vor fi date tot de politicieni. Ei vor decide, la Consiliul European special din noiembrie, cum va funcţiona Uniunea în perioada următoare şi ce se va face pentru a depăşi impasul. Cancelara a pomenit, astfel, despre o agenţie europeană de supervizare a activităţilor bancare, despre reevaluarea actualei forme a pachetului fiscal şi despre o sincronizare aprofundată a politicilor economice. Grecia, a reiterat Merkel, trebuie să rămână în zona euro fără a i se mai oferi concesii suplimentare.  Integral la Deutsche Welle

Cu toate că băncile centrale tipăresc bani la foc automat, lipsa de acţiune a politicienilor riscă să trimită din nou Europa în ghearele pieţelor. Euro s-a depreciat ieri faţă de dolar şi yen pentru prima dată în ultimele cinci zile, bursele au scăzut, iar costurile de finanţare ale Spaniei au început să urce după un sfârşit de săptămână în care zeci de mii de por­tughezi şi spanioli au protestat faţă de austeritatea la care ţările lor s-au angajat pentru a respecta cerinţele bugetare care vin odată cu statutul de membru al UE. Pieţele au penalizat şi incertitudinile cu care poli­ticenii europeni au acoperit trei probleme importante, respectiv un bailout suveran pentru Spania, prelungirea progra­mului de austeritate al Greciei şi stabilirea unui supraveghetor comun pentru băncile zonei euro. Deşi este presat să ceară un acord de asistenţă financiară externă pentru a beneficia de ajutorul nelimitat promis de BCE de mai mulţi oficiali europeni, guver­nul spaniol condus de premierul Mariano Rajoy nu a decis încă dacă va solicita sprijin de la BCE şi pare că încearcă să evite asu­marea unui program prin care să cedeze par­ţial suveranitatea către foruri internaţionale, scrie The Wall Street Journal. Semnalele trimise de Madrid sunt, probabil voit, ambigue, cu Rajoy reticent să ceară ajutor, iar ministrul de finanţe Luis de Guindos indicând că vrea asistenţă cât de curând posibil. De asemenea, un ziar olandez a scris că Madridul negociază un bailout de 300 mld. euro cu FMI şi BCE. Cele două insti­tuţii au negat rapid infor­maţiile. Integral in Ziarul Financiar.

Advertisements