Ştiri Europene – 25 Septembrie 2012 / incidente în Marea Chinei de Est

Posted on 25/09/2012 by

2


România, printre ţările europene cu cea mai mare probabilitate de deces după intervenţiile chirurgicale.  România se numără printre ţările europene în care este cel mai probabil ca pacienţii să decedeze după intervenţiile chirurgicale suferite, alături de Polonia şi Letonia, potrivit unui studiu al Societatăţii Europene de Anestezie şi al Societăţii Europene de Terapie Intensivă, publicat în revista de specialitate medicală “The Lancet”.  Studenţii au întocmit statistica după ce au studiat 500 de spitale din 28 de ţări europene. Mai mult, aceştia au monitorizat peste 46.000 de pacienţi şase zile după intervenţiile chirurgicale suferite. Concluzia globală a raportului este că rata mortalităţii în urma operaţiilor suferite de europeni s-a dublat în ultimii ani, ajungând la 4%. Pacienţii români, letoni şi polonezi au cea mai mare probabilitate de a muri în urma intervenţiilor chirurgicale suferite în ţările lor, cu rate ale mortalităţii care depăşesc media de 4%. În Marea Britanie, rata mortalităţii post operatorii a fost de 3,6%, mai mult decât dublă de la precedentul studiu făcut în urmă cu cinci ani. În acelaşi timp, în Irlanda, rata mortalităţii după operaţii este de doar 1,2%. “Aproape trei sferturi dintre pacienţii care au decedat nu au beneficiat de terapie intensivă în momentele critice. Imposibilitatea alocării resurselor pentru îngrijirea pacienţilor este un risc mare asociat sănătăţii europenilor”, Rupert Pearse, şeful proiectului de cercetare. În cele mai multe cazuri, nu s-a făcut alegerea corectă pentru pacienţii aflaţi în stare critică, spun autorii studiului: “resursele pentru terapie intensivă nu au fost acordate întotdeauna pacienţilor cu cel mai mare risc de deces”. Accesul greoi la unităţile medicale, pentru pacienţii cu cel mai mare risc, le afectează acestora. Articolul original pe The Lancet, aduce Capital.

FMI recomandă Spaniei să ”încetinească” redresarea bugetară. Fondul Monetar Internaţional (FMI) consideră că Spania ar trebui să-şi “încetinească” ritmul consolidării fiscale, a afirmat, luni, directorul general al instituției, Christine Lagarde, reamintind că această ţară nu se află sub asistenţa financiară a FMI, informează AFP. “Când este necesar şi posibil, trebuie să se reducă ritmul ajustării fiscale. Cu siguranţă, este o poziţie pe care am susţinut-o în cazul Portugaliei şi Spaniei”, a declarat Christine Lagarde cu prilejul unui discurs ţinut la Washington. Confruntată cu serioase dificultăţi financiare, Spania a refuzat să solicite ajutor internaţional, însă a anunţat în iulie un drastic plan de economii menit să recupereze 65 de miliarde euro înainte de sfârşitul lui 2014, îndeosebi prin majorarea TVA, astfel încât deficitul bugetar să fie adus sub pragul de 3 la sută din Produsul Intern Brut (PIB). La acea dată, FMI a salutat acest plan ca fiind un “pas în direcţia corectă”, amintește Agerpres. Referindu-se la planurile de austeritate puse în aplicare în cele trei ţări din zona euro aflate sub asistenţă financiară (Irlanda, Grecia, Portugalia), Christine Lagarde a subliniat că aceste planuri trebuie aplicate “în modul cel mai adecvat şi flexibil cu putinţă”. Christine Lagarde a cerut autorităţilor să se concentreze în special pe “măsurile” politice, în locul “ţintelor” exprimate prin cifre, mai ales în ce priveşte reducerea deficitului.”Există circumstanţe economice în care ţintele nu sunt atinse”, a precizat ea. FMI s-a declarat recent în favoarea unei prelungiri a termenului acordat Greciei, afectată de grave probleme, pentru a-şi reduce deficitul bugetar la 2,1 la sută din PIB, faţă de 7,3 la sută prevăzut pentru 2012. Adevarul.

Noi incidente în Marea Chinei de Est. Trei vase chinezesti au făcut luni  o scurtă incursiune în apele teritoriale ale insulelor Senkaku-Diaoyu pe care Japonia le consideră ca făcând parte din teritoriul ei, la fel ca si autoritătile de la Beijing. Ministerul nipon de externe a emis de îndată un protest oficial pe lângă ambasadorul Chinei la Tokio. Situatia riscă să se învenineze si mai mult după ce un grup de pescari din Taiwan a decis si el să se îndrepte spre contestatele insule, Taipeiul revendicând si el suveranitaeta acestora. Pentru ICG – International Crisis Group – “riscurile de confruntare maritimă între China si Japonia sunt mai mari ca niciodată”. Totul a debutat pe 10 septembrie când Japonia a anuntat că va cumpăra de la proprietarul lor privat insulele – nelocuite – Senkaku. Guvernul de la Beijing a reactionat deîndată punându-i în gardă pe japonezi că “vor purta toată responsabilitatea consecintelor acestei vânzări”. Trebuie spus că pentru chinezi, aceste insule se numesc Diaoyu si sunt în centrul unei dispute teritoriale cu niponii de mai bine de 4 decenii. Arhipelagul pe care nu există nimic, dar sub care s-ar putea ascunde bogătii naturale – ca să nu mai vorbim de pozitia sa strategică, 200 de kilometri distantă de coastele taiwaneze si 400 de cele japoneze – este administrat de Japonia dar revendicat de China- si Taiwan – din 1971. De această dată însă, autoritătile chinezesti par a fi puse cu spatele la zid de o opinie publică devenită tot mai nationalistă. De unde si decizia Beijingului de a trimite de îndată la fata locului o serie de vase militare deghizate în vapoare civile cu ordinul de a apăra cu orice pret “teritoriul sacru” al tării. Trei factori explică aceste tensiuni. In primul rând sentimentul chinezilor că au devenit o adevărată putere comercială si că sunt singurii care au scăpat de criza mondială declansată în 2008. Integral la RFI.

Guvernul ungar vrea să sperie de moarte contribuabilii cu Fiscul pentru a face rost de bani. Guvernul ungar, condus de premierul Viktor Orban, speră că-şi va putea pune în mişcare programul de 300 miliarde de forinţi (un miliard euro) cu carea vrea să protezeje locurile de muncă în parte cu fonduri suplimentare strânse prin eficientizarea sistemului de colectare a taxelor, potrivit unui document guvernamental văzut de portalul de ştiri origo. hu. Guvernul mizează pe venituri suplimentare de 60 miliarde forinţi sperând că populaţia “se va speria” de acţiunile hotărâte ale Fiscului, arată sursa citată, care notează că planurile au fost prezentate săptămâna trecută Fondului Monetar Internaţional şi Comsiei Europene. Budapesta negociază cu aceşti creditori un acord de asistenţă financiară cu ajutorul căruia ar recâştiga încredera pieţelor. O sursă importantă de finanţare pentru programul de protejare a locurilor de muncă vor fi taxele pe tranzacţiile financiare, care vor fi suportate de băncile comerciale, de banca centrală şi de Trezorerie. Ziarul Financiar.

BCE: transparenţă sau secretizare? Se ştie că reuniunile Consiliului BCE au loc într-o atmosferă tensionată, dar lumea află ce s-a discutat în spatele uşilor închise abia 30 de ani mai târziu, deoarece protocoalele şedinţelor sunt ţinute sub cheie. Conform unui articol din cotidianul german Süddeutsche Zeitung, preşedintele BCE, Mario Draghi, ia în considerare posibilitatea de a publica aceste documente secrete. Alte bănci centrale, ca Fed (SUA) sau Bank of England, publică protocoalele încheiate la reuniunile Consiliului la doar câteva săptămâni după întrunire. Banca Centrală Europeană preferă să le păstreze pentru sine, timp de trei decenii. Procedura se datorează naturii deosebite a instituţiei. În fond, în Consiliu sunt reprezentate numeroase ţări – explică Thomas Hartmann-Wendels, director al Institutului pentru economie bancară al Universităţii Köln. În 1998, anul fondării instituţiei, s-a decis păstrarea secretă a protocoalelor pe o perioadă de 30 de ani. Se urmărea asigurarea imparţialităţii membrilor Consiliului şi stabilirea unor dobânzi corecte. La negocieri, aceştia acţionează în calitate de europeni, nu de reprezentanţi ai intereselor naţionale. Secretizarea protocoalelor a fost gândită şi ca măsură de protecţie – susţine Jörg Krämer, economist-şef al Commerzbank: “Prin nepublicarea documentelor s-a dorit protejarea membrilor Consiliului de eventuale reacţii negative în ţările lor de origine, în cazul în care iau nişte decizii favorabile Europei, dar care contravin intereselor naţionale”. Un argument imposibil de susţinut şi-n continuare, crede Jörg Krämer. Instituţia s-a schimbat, iar stabilirea ratei dobânzilor nu mai este singura sa misiune: “Suplimentar – iar la acest capitol mandatul său s-a extins considerabil – BCE finanţează de facto o parte din cheltuielile statelor periferice. Astfel, reprezentanţii din Consiliu au început să apere acolo şi interesele naţionale chiar dacă, iniţial, nu aceasta era ideea. În aceste condiţii, opinia publică are dreptul să ştie de către cine este reprezentată şi cu ce argumente”.La polul opus, profesorul Hartmann-Wendels este de părere că publicarea protocoalelor ar dăuna procesului de negociere şi, implicit, deciziilor din cadrul  BCE. Directorul Institutului pentru economie bancară al Universităţii Köln crede că, din dorinţa de a nu crea nesiguranţă pe pieţele financiare, membrii Consiliului şi-ar prezenta mult mai precaut argumentele, iar discuţiile şi-ar pierde caracterul, ce-i drept foarte controversat, dar şi foarte deschis. Integral la Deutsche Welle

Advertisements