Ştiri Europene – 26 Septembrie 2012 / Franţa fără „mamă “ şi „tată “

Posted on 26/09/2012 by

6


Criza datoriilor a urcat tensiunea la cote maxime în Europa. Germania atacă dur FMI. Criza datoriilor a adus tensiunile la cote maxime în Europa, iar oficialii de la Berlin par a fi cei mai nervoşi. Bundesbank, banca centrală a Germaniei, a dezlănţuit un atac fără precedent asupra FMI acuzând instituţia că aruncă în stânga şi în dreapta cu bani de parcă ar împrăştia confeti. De asemenea, politicienii germani îi cer Spaniei să spună clar dacă vrea să fie salvată. Ca o voce a raţiunii, Josepf Stiglitz, laureal al Premiului Nobel pentru Eco­nomie, avertizează că Europa riscă să intre în criză de timp. “FMI se transformă dintr-un mecanism de lichiditate într-o bancă. Astfel, nu se respectă nici limitele rolului instituţional şi legal al instituţiei, nici cele ale capacităţii acesteia de a gestiona riscurile”, se arată într-un raport al Bundesbank, banca centrală cu cea mai mare influenţă din UE după BCE, scrie The Telegraph. Oficialii băncii notează că FMI a făcut bine că s-a implicat în salvarea Greciei, Irlandei şi Portugaliei, dar atenţionează asupra relaxării monitorizării şi că standardele “au intrat la apă”. Nivelul creditării riscă să “copleşească structura instituţională a FMI”, avertizează raportul. Atacul fără precedent al Bundesbank a produs consternare la Washington, unde-şi are sediul FMI. Reprezentanţii statelor membre ale instituţiei, în special ai celor din Asia şi America de Sud, cred că FMI face de fapt ceea ce ar trebui să facă Germania asumându-şi o mare parte din riscuri pentru a ţine închegată zona euro. De altfel, unii oficiali ai FMI sunt iritaţi de cum instituţia a ajuns să fie implicată în programe de salvare cu erori de construcţie. Fondul a refuzat să mai împrumute Grecia, atenţio­nând că economia acestui stat aflat în pragul falimentului nu-şi va reveni sustenabil decât dacă structurile europene îşi asumă pierderi. Tensiunile dintre Berlin şi FMI sunt evidenţiate de o notă a ministerului german de finanţe, văzută de presă, în care creditorul este botezat “Fondul de Maxi­mizare a Inflaţiei” după ce acesta a sugerat că impulsionarea inflaţiei ar putea ridica de la pământ economia lumii. Integral in ZF.

Franţa interzice cuvintele „mama“ şi „tata“. Ministul francez al Justiţiei, Christiane Taubira, va prezenta spre aprobare Guvernului, la sfârşitul lunii vii­toare, proiectul de lege privind legalizarea căsătoriilor gay. Mai mult, Franţa va scoate din documentele oficiale, mai ales din Codul civil, cuvintele „mama” şi „tata”, pe care le va înlocui cu apelativul „părinţi”, atât în cazul căsătoriilor homosexuale, cât şi în cele heterosexuale. „Căsătoria este o uniune între două persoane, de sex diferit sau de acelaşi sex”, se arată în proiectul de lege al guvernului francez. Astfel, conform noii legi, referinţele la „mama” şi „tata” din Codul civil vor fi înlocuite pur şi simplu de cuvântul „părinţi”. Legea va oferi, de asemenea, drepturi egale de adopţie în cazul cuplurilor homosexuale sau heterosexuale. n felul acesta, preşedintele francez François Hollande îşi mai onorează o promisiune din campania electorală, aceea de a legaliza căsatoriile între cuplurile de homosexuali. Iniţiativa a stârnit revolta catolicilor. „Familia este ameninţată”, a declarat însuşi Papa Benedict al XVI-lea, în timpul unei întâlniri cu prelaţii catolici francezi. Reacţii controversate sunt şi în rândul clasei politice franceze. Unii aleşi locali au anunţat chiar că vor refuza să oficieze căsătorii homosexuale. Sunt politicieni care cer chiar organizarea unui referendum pe această temă. Prima ţară care a legalizat căsătoriile gay a fost Olanda, în 2001. Între timp, uniunile între homosexuali sunt recunoscute din punct de vedere legal în Argentina, Belgia, Canada, Islanda, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia. În Statele Unite, căsătoriile gay sunt recunoscute în anumite state. În primăvară, pentru prima dată în istoria sa, Parlamentul European a recomandat ca toate ţările europene să legalizeze uniunile între persoane de acelaşi sex. Dar dintre toate statele în care încearcă să elimine discriminările dintre sexe, Suedia este cea mai avangardistă. Integral in Adevarul

Proteste violente la Madrid faţă de măsurile de austeritate: Cel puţin 60 de persoane au fost rănite. Confruntări violente au izbucnit, marţi seara, la Madrid, între poliţie şi protestatari ai mişcării “indignaţilor”. Poliţiştii au folosit gloanţe de cauciuc în apropiere de Congresul deputaţilor. Conform unui bilanţ, cel puţin 60 de persoane au fost rănite dintre care una “grav care suferă de o posibilă leziune la coloana vertebrală”, a declarat un purtător de cuvânt al serviciilor de urgenţă. Printre răniţi se numără şi 27 de poliţoşti. Cel puţin 26 persoane au fost arestate, conform unui bilanţ al poliţiei. Forţele de ordine au încercat să disperseze miile de manifestanţi adunaţi în apropiere de Congres care strigau “demisia” pentru a denunţa o democraţie “sechestrată”, supusă “pieţelor financiare”. Marţi după-amiază, poliţiştii au intrat prima dată cu bastoanele în manifestanţii care încercau să forţeze un baraj, în timp ce mii de indignaţi erau adunaţi în apropiere de Congres şi unii aruncau cu diferite proiectile asupra forţelor de ordine desfăşurate cu sutele. Manifestanţii, unii aşezaţi, şi forţele de ordine s-au instalat apoi faţă în faţă într-o atmosferă tensionată, au transmis jurnalişti AFP din piaţa Neptuno, foarte aproape de Congres. Integral la Mediafax.

Subiecte fierbinţi la reuniunea anuală a ONU.  Mai multe discursuri importante sunt pronunţate astăzi de la tribuna Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pe marginea unor dosare extrem de delicate cum ar fi criza din Siria, programul nuclear al Iranului sau viitoarea intervenţie militară internaţională în statul Mali. Preşedintele american Barack Obama, primul ministru israelian Benjamin Netaniyahu şi preşedintele francez François Hollande au ca numitor comun astăzi, faptul că evocă viitoare conflicte inevitabile. S-ar părea într-adevăr că trăim într-o lume unde numai limbajul forţei este cel respectat şi ascultat. Iar la actuala adunare generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite sunt evocate, iată, poate mai mult decît oricînd, subiecte legate de conflicte care fie că au devenit interminabile, fie se profilează la orizont, întrucît toţi emisarii păcii au fost depăşiţi de evenimente în misiunea lor. În mod paradoxal, preşedintele american Barack Obama, omul care a vrut în mod sincer să întindă o mînă lumii musulmane şi să deschidă o nouă pagină în politica externă a Statelor Unite, acest lider deci, se regăseşte astăzi în situaţia de a fi criticat pentru că ar fi dat dovadă de o anumită slăbiciune în faţa duşmanilor Americii. În contextul alegerilor prezidenţiale de pe 6 noiembrie din Statele Unite, republicanii îl acuză pe democratul Barack Obama că nu a sprijinit suficient Israelul în conflictul său cu Iranul şi că a cedat prea mult în faţa regimului de la Teheran care continuă să fabrice bomba atomică. Toate bunele intenţii ale preşedintelui american par să se fi evaporat deci într-o lume care, cum spuneam, nu înţelege şi nu respectă decît forţa. Benjamin Netaniyahu, premierul israelian, pare să fi înţeles mai bine acest lucru decît preşdintele american şi continuă să avertizeze că ayatolahii de la Teheran nu-şi vor sista proiectul de construire a armei atomice decît în faţa forţei. Cu siguranţă că şi dosarul sirian intră într-o logică similară. Comunitatea internaţională nu va reuşi în nici un caz să oprească războiul din această ţară fără recurgerea la forţă. De notat în acest context poziţia Franţei care relansează ideea de constituire a unui guvern sirian în exil. Recunoaşterea sa ar putea avea un efect psihologic important dar şi miliar, pentru că i s-ar putea oferi ajutroare logistice în context de mobilizare internaţională. În paralel, Parisul propune “securizarea zonelor libere” din Siria, adică a celor controlate deja de rebeli, şi nu exclude ideea de impunere a unei zone de interdicţie aeriană pentru aviaţia regimului de la Damasc. Integral la RFI

Oktoberfest – din Germania, în lumea întreagă. Cel mai mare festival internaţional al berii a început sâmbătă la München. Oktoberfest marchează puternic imaginea Germaniei în lume. Totuşi, lumea a încetat demult doar să privească la această mare serbare, ci şi-a însuşit-o. Originile Oktoberfest se află în Germania. De mai mulţi ani însă, nu mai trebuie neapărat să călătoreşti până la München pentru a participa la această sărbătoare. Renumitul festival bavarez este organizat acum anual şi la Londra, Ohio, Sydney, în Brazilia sau chiar Palestina. Bărbaţi în pantaloni scurţi de piele şi chelneriţe în costume tradiţionale Dirndl nu se văd prea des în SUA. La un referendum însă în 2010, în jur de 50 de milioane de americani s-au declarat de origine germană. Nu mai este aşadar o supriză că al doilea Oktoberfest ca mărime din lume, după cel de la München, cu aproximativ 500.000 de vizitatori, are loc în oraşul american cu cei mai mulţi etnici germani: Cincinnati, Ohio. Acolo este organizat pe Fifth Street “Oktoberfest Zinzinnati,” un festival cu serioase trimiteri germane, dar marcat mai degrabă de cultura vestului central. Sute de alte sărbători Oktoberfest de-a lungul şi de-a latul Statelor Unite dovedesc cât de importantă a fost influenţa culturală a imigranţilor germani din America în ultimele secole. Nici pe Bătrânul Continent, în afara Bavariei, nu este de aşteptat să întâlneşti muzica tipică de pe Wiesn-ul münchenez. Totuşi, exact acest gen muzical răsună din „Bavarian Beerhouse“ la Londra. Această uriaşă berărie situată într-un subsol din centrul Londrei este deschisă tot anul. Doar în timpul festivalului Oktoberfest au însă loc acolo festivităţi speciale. În timp ce adevăratul Oktoberfest de la München este sărbătorit doar pentru două săptămâni, din 2004, la Londra se celebrează nu mai puţin de opt săptămâni. “Am început şi noi tot cu două săptămâni”, explică managera Jessie Kalkun, “dar a devenit atât de popular încât am tot adăugat săptămâni până am ajuns la opt; oamenilor le place foarte mult.“ Integral la  Deutsche Welle.

Advertisements