Ştiri Europene – 12 Octombrie 2012 / Ryan îi ia faţa lui Biden

Posted on 12/10/2012 by

1


Cum criza face din Grecia un campion: Statul ar putea deveni cel mai mare producător de aur din Europa. Forţată de criză să găsească noi surse de venituri, Atena accelerează ritmul de eliberare a licenţelor de exploatare a resurselor minerale. Aceasta ar putea face ca Grecia, unde şomajul s-a dublat la 25% de la începutul crizei şi revenirea rapidă a economiei ar fi un miracol, să devină până în 2016 cel mai mare producător de aur al Europei, scrie cotidianul francez La Tribune. În prezent, primul producător european de aur este Finlanda – locul 40 la nivel mondial. Grecia este deja cel mai mare producător de bauxită, care se foloseşte la fabricarea aluminiului, şi de perlit, un minereu folosit în horticultură. Resursele aurifere ale Greciei vor fi exploatate în primul rând de compania canadiană Eldorado Gold, prezentă şi în România, Turcia, China şi Brazilia, şi de cea australiană Glory Resources, ale căror proiecte vor determina creşterea producţiei anuale de aur de la 16.000 de uncii (1 uncie – 31,1 grame) în 2011 la 425.000 de uncii în 2016. La cotaţia actuală a aurului, producţia ar valora 582 milioane euro. În plus, proiectele celor două companii ar crea direct şi indirect în total 1.500 de locuri noi de muncă. Sectorul minier grec asigură în prezent 10.300 de locuri de muncă. “Grecia are potenţialul minier pentru a deveni un producător major. Această ţară, în mod ciudat, a rămas neexplorată din cauza situaţiei politice care a prevalat până la începutul crizei. Astfel, nu s-au folosit niciodată tehnici moderne de prospecţiune în aceste locuri”, a declarat pentru Bloomberg Jeremy Wrathall, şeful Glory Resources. Ziarul Financiar.

Moscova, atrasă în conflictul turco-sirian. Rusia şi Siria au cerut explicaţii Turciei ieri, după ce Ankara a interceptat, miercuri seara, un avion de linie sirian care zbura între Moscova şi Damasc. Aparatul, un Airbus A-320, a fost escortat de două avioane F4 ale armatei turce şi forţat să aterizeze la Ankara pentru un control de securitate. Autorităţile turce susţin că au confiscat o încărcătură suspectă şi că ar fi vorba despre părţi de rachete. Rusia susţine că avionul nu avea niciun fel de arme la bord. „Nu existau nici arme şi nici componente pentru armament la bordul avionului”, a delarat un oficial rus, sub protecţia anonimatului. „Dacă ar fi trebuit să fie livrate Siriei echipamente militare sau armament, acest lucru s-ar fi efectuat în mod legal, şi nu pe cale ilegală, cu atât mai mult cu cât la bordul avionului se aflau civili”, a adăugat oficialul rus. El a notat că Moscova, un aliat tradiţional al Damascului, nu a suspendat cooperarea militară cu Siria. Avionul a primit ieri aprobarea Ankarei pentru a-şi relua zborul cu cei 35 de pasageri la bord, dintre care 17 ruşi. Rusia susţine că autorităţile turce au „pus în pericol” pasagerii ruşi, în timp ce Siria acuză Turcia că a agresat membrii echipajului. „Autorităţile turce au refuzat să le permită diplomaţilor ruşi să viziteze pasagerii, care au rămas opt ore reţinuţi în aeroport”, se arată într-un comunicat al Ministerului rus de Externe, care acuză Ankara că a încălcat convenţia consulară bilaterală. Directorul companiei Syrian Air, Abdel Latif, a declarat că avioanele militare turce au obligat avionul sirian să aterizeze fără ca pilotul să fi fost avertizat, argumentând că era o inspecţie. „S-ar fi putut produce un accident când s-au apropiat avioanele militare”, a spus el. Integral in Adevarul.

Duelul vicepreşedinţilor: Tânărul Ryan îi ia faţa experimentatului Biden. Un sondaj realizat de CNN în rândul persoanelor care au urmărit dezbaterea de joi seară dintre republicanul Paul Ryan şi vicepreşedintele democrat, Joe Biden arată că 48% dintre cei intervievaţi îl consideră câştigător pe Ryan şi 44 de procente, pe Biden. Dezbaterea a început printr-un schimb de replici tensionat cu privire la responsabilităţile administraţiei în atacul asupra consulatului de la Benghazi, în Libia. Vicepreşedintele a jucat pe cartea ofensivei, scoţând în evidenţă de fiecare dată breşele poziţiilor republicane. “N-au nici o armă, iranienii, în acest moment. Şi noi şi israelienii vom şti când iranienii demarează procesul. Ce-i cu această vorbăraie, ce vor rivalii noştri, un război? E clar, nu vom permite Teheranului să intre în posesia unei arme nucleare, punct”, a precizat Joe Biden, care i-a dat o lecţie mult mai tânărului său adversar şi în privinţa complicatelor dimensiuni ale tragediei siriene, după ce acesta a susţinut că politica actualei administraţii în materie este lipsită de coerenţă. “Dacă am fi avut un plan mai bun, am fi putut să identificăm mai repede, cu sprijinul aliaţilor noştri, forţele interne pe care putem conta. Peste 30 de mii de sirieni au murit, în timp ce noi îl aşteptam pe negociatorul ONU, Kofi Annan să rezolve problema şi cedam în faţa veto-ului rusesc”. În ce priveşte Afganistanul, Joe Biden a reamintit că decizia de retragere în 2014 este un consens al aliaţilor şi va fi respectată. Republicanii par să repună în discuţie această scadenţă. Subiectele de politică externă au fost numeric minoritare, cei doi politicieni concentrându-se, cum e firesc, asupra tematicii interne, dominate de rata şomajului, de impozite, deficite şi asigurări sociale. De fiecare dată, Biden a reliefat contradicţiile politicilor preconizate de republicani, în esenţă o continuare a măsurilor care au dus la profunda criză declanşată în 2008. Paul Ryan a prezentat argumentele alternanţei, în primul rând ritmul prea lent al revirimentului şi adâncirea dramatică a deficitelor. RFI

NATO, înarmarea statelor membre şi conflictul turco-sirian. NATO, alianţă în care Turcia are statut de ţară membră, se declară pregătită să facă faţă unei eventuale escaladări a conflictului turco-sirian. Dar n-o vrea în ruptul capului. Subiectul extinderii litigiului turco-sirian nu figura de fapt pe ordinea de zi a reuniunii de la Bruxelles a miniştrilor apărării ai Alianţei Nord-Atlantice, dar a dominat copios prima ei zi. Un atac de artilerie sirian se soldase săptămâna trecută, într-o localitate de graniţă a Turciei, cu moartea a cinci persoane civile, între care trei copii. Ankara a ripostat. De atunci s-au declanşat în repetate rânduri schimburi de focuri, iar parlamentul de la Ankara a împuternicit guvernul turc să procedeze la o intervenţie militară. Cu toate acestea, Turcia n-a solicitat alianţei să-i ofere ajutor militar în conformitate cu articolul 5 al Cartei care stipulează susţinerea de către NATO a oricărui stat membru atacat. Liderul alianţei, Anders Fogh Rasmussen, a calificat această eventualitate drept „ipotetică”, secretarul general al pactului defensiv occidental elogiind Turcia pentru reţinerea de care ar fi dat dovadă până în prezent în faţa unor „agresiuni siriene complet inacceptabile”, după cum le-a numit el. „Evident că, în conformitate cu prevederile dreptului internaţional, Turcia are dreptul de a se apăra”, a subliniat Rasmussen. El a ţinut să reliefeze de asemenea că Ankara se poate bizui pe solidaritatea alianţei. “Avem toate planurile necesare să apărăm la nevoie Turcia”, a spus diplomatul danez, exprimându-şi totodată speranţa că nu va fi nevoie de o intervenţie. Potrivit lui, problema siriană s-ar putea rezolva doar pe cale diplomatică. În termeni similari vede lucrurile şi ministrul german al apărării, Thomas de Maiziere. Demnitarul german a subliniat că Republica Federală se va menţine ferm de partea Turciei. „Ni se pare corect faptul că Turcia a reacţionat hotărât şi chibzuit”, a spus el, cerând ca toate părţile implicate în conflict să continue şi pe viitor să acţioneze în acest mod. În vest se pune accentul pe aplanarea tensiunilor la frontiera turco-siriană. Alianţa face totul spre a evita să fie atrasă în acest conflict. Consultările de la Bruxelles ar fi trebuit să se concentreze de fapt pe economisirile bugetare din ţările membre şi consecinţele austerităţii. Statele membre trebuie să-şi facă temele de casă şi să-şi asaneze visteriile, ceea ce n-a rămas fără efect asupra bugetelor militare. În aceste condiţii formula magică ar urma s-o reprezinte „cooperarea transnaţională”, în speţă concentrarea capacităţilor militare şi restructurarea multinaţională a eforturilor de înzestrare a forţelor armate. Or, oştirile sunt în continuare, pretutindeni, o chestiune de prestigiu naţional. Ceea ce va trebui schimbat. Pe viitor nu va mai fi posibil ca fiecare ţară să aibă propria ei aviaţie militară. În domeniul instruirii piloţilor s-a şi trecut la o abordare comună. Dar Rasmussen a ţinut să avertizeze faţă de orice iluzii. La un moment dat, când îşi vor fi revenit, ţările membre vor fi obligate să-şi majoreze bugetele militare, devreme ce „securitatea e baza prosperităţii”. Integral la Deutsche Welle

Turcii au fost puşi din nou în aşteptare pentru aderarea la UE. Uniunea Europeană (UE) a transmis ieri un mesaj devenit deja obişnuit Turciei, dând puţine speranţe pentru reînceperea discuţiilor de aderare care au stagnat de mai bine de doi ani. UE a solicitat Turciei să grăbească reformele politice, să rezolve problemele privind statul de drept şi să normalizeze relaţiile cu Cipru, scrie The Wall Street Journal. “Turcia este o ţară importantă pentru UE, având în vedere dinamica economiei, poziţia strategică şi rolul său în regiune. Este în interesul nostru şi al Turciei să reluăm negocierile pentru aderare”, a afirmat Stefan Fule, comisarul european responsabil cu extinderea UE. Recent, Uniunea a publicat raportul anual pentru extinderea blocului. În prezent, Turcia este preocupată de conflictele armate din Siria, care se extind către frontiera sa, şi de echilibrarea economiei de 780 miliarde dolari. “Anul acesta vedem că oglinda spartă a UE a elaborat un raport care este departe de a fi un model de urmat”, a spus Egemen Bagis, ministrul delegat pentru relaţiile cu UE. El a adăugat că “raportul este un motiv pentru a amâna aderarea Turciei la UE sub diverse pretexte, UE fiind blocată într-o criză economică şi politică”. Turcii nu sprijină intrarea ţării în UE, doar 17% dintre respondenţii unui sondaj de opinie realizat în luna iunie considerând că Turcia se va alătura blocului celor 27 de naţiuni. “Chiar dacă Turcia ar fi interesată de statutul de membru al UE, nu există niciun motiv pentru a vorbi astăzi despre acest lucru”, a spus Sevket Pamuk, profesor la catedra de studii contemporane turceşti la Universitatea Economică din Londra. Raportul anual al UE privind strategia sa de extindere atrage atenţia asupra “încălcărilor repetate” ale libertăţii, securităţii şi libertăţii de exprimare. Oficialii UE au menţionat, de asemenea, că procesul de aderare nu poate fi finalizat decât dacă Ankara îşi rezolvă problemele cu Cipru, care în prezent deţine prin rotaţie preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Turcia a întrerupt relaţiile cu preşedinţia UE în luna iulie, când Cipru a preluat acest post. Integral in Ziarul Financiar.

Advertisements