Ştiri Europene – 15 Octombrie 2012 / Comunismul se întoarce în Europa de Est

Posted on 15/10/2012 by

2


Comunismul se intoarce in Europa de Est. O stire putin remarcata in Europa, unde Premiul Nobel pentru Pace primit de Uniunea Europeana a umbrit orice alt eveniment, vine din Cehia, unde Partidul Comunist din Cehia si Moravia (KSCM) a iesit pe locul al doilea dupa social-democrati (CSSD), cu 20,4% din voturi in alegerile regionale, si a realizat cel mai bun scor in alegerile partiale pentru Senat. Daca guvernul de centru-dreapta condus de Petr Necas (foto) se va prabusi in aceasta toamna, exista sanse mari ca din ianuarie 2013, Cehia sa fie condusa de o coalitie CSSD, KSCM. Va fi pentru prima oara dupa 1989, cand comunistii ar reveni la putere in Europa de Est. In decembrie anul trecut, la moartea dictatorului nord-coreean Kim Jong Il, presedintele Partidului Comunist din Cehia si Moravia (KSCM), Vojtech Filip, a trimis o scrisoare de condoleante fiului acestuia, Kim Jong Un, in care ii lauda tatal drept “un lider profund respectat, care si-a dedicat viata fericirii poporului coreean”. A doua zi a murit Vaclav Havel si, cand in Parlament s-a cerut pastrarea unui moment de reculegere, patru deputati comunisti au parasit sala in semn de protest. In 1989, imediat dupa Revolutia de Catifea, Vaclav Havel a fost acela care s-a opus scoaterii in afara legii a Partidului Comunist din Cehoslovacia. Astazi, comunistii cehi revin in forta pe scena politica si au sanse mari sa revina la guvernare. După numărarea a 99% din voturi numărate, opoziţia social-democrată (CSSD câştigase în nouă din cele 13 regiuni disputate (toate, cu excepţia Pragăi), în timp ce comuniştii (KSCM) au obţinut victoria în două, cel mai bun rezultat al lor de la prăbuşirea comunismului. Pentru social-democraţi, care au câştigat în toate cele 13 regiuni în scrutinul precedent din 2008, rezultatul a echivalat, de asemenea, cu o înfrângere, chiar dacă au ieşit e primul loc, cu 23,6%. În 2008, obţinuseră 35%. Dezastrul a aparţinut însă Partidului Civic-Democrat (ODS) al premierul Petr Necas, care nu a obţinut decât 12,3% din voturi. Din cele 13 regiuni, civic-democraţii nu au reuşit să câştige decât una, Pilsen, şi ceea condusă de un lider disident, dat afară din guvern anul trecut. Petr Necas a declarat că slaba performanţă a coaliţiei sale conservatoare este rezultatul „reformelor impopulare, dar necesare”, respingând în acelaşi timp apelurile stângii la demisia sa, dar realitatea este ceva mai complicată decât o descrie prim-ministrul, iar zilele sale în fruntea guvernului, şi aşa numărate, s-au scurtat şi mai mult după aceste alegeri. Guvernul Necas a adoptat în cei doi ani de când este la putere o serie de măsuri de austeritate care au adus deficitul bugetar la 3,5% din PIB şi au echilibrat economia. Dovadă stă faptul că Cehia a reuşit să obţină recent 750 de milioane euro de pe piaţa de capital, la o dobândă de numai 1,16%, una din cele mai mici din Europa. Mai mult, Necas a promis pentru sesiunea parlamentară care va începe pe 25 octombrie o serie nouă de măsuri de austeritate care vor include înghe­ţarea pensiilor (care nu vor mai putea fi ajustate cu inflaţia), creşterea TVA şi chiar a impozitului pe venit pentru a aduce deficitul sub 3% anul viitor. Acest program a fost primit cu ostilitate nu numai de stânga, dar şi de o bună parte a parlamentarilor din actul guvernamental, care au ameninţat că vor vota împotriva guvernului dacă Necas va cere votul de încredere pentru noul plan de măsuri.Integral in Romania Libera.

Cu planuri de sute de miliarde de euro pentru dezvoltarea economiei prin mijloace proprii, Polonia are curajul să sfideze zona euro. Crearea zonei euro a fost o greşeală, iar euro a apărut din cauza volatilităţii cursurilor de schimb din anii de dinaintea introducerii monedei unice, a declarat în faţa marilor finanţişti ai lumii preşedintele băncii centrale poloneze Marek Belka. Polonia va lua în considerare adoptarea euro doar după ce riscul prăbuşirii uniunii monetare dispare total, iar economiile ţărilor cu probleme încep să crească, a atenţionat el. Polonia este cea mai mare economie emergentă din Uniunea Europeană şi singurul stat comunitar care a evitat recesiunea de la declanşarea crizei economice mondiale. Dintre ţările UE neincluse în zona euro, doar România, Lituania şi Letonia mai au un termen fix pentru adoptarea monedei unice. “Ce ar putea face ca euro să fie atractiv pentru Polonia? Răspunsul nu ar fi unul absolut serios, dar după ce vedem că nu se va mai paria pe prăbuşirea zonei euro şi că economia spaniolă reîncepe să crească, atunci vom lua în considerare stabilirea de obiective şi proceduri, deoarece abia atunci putem avea încredere că intrăm în ceva ce nu va dispărea”, a afirmat Belka la reuniunea anuală a FMI şi a Băncii Mondiale, citat de Thomson Reuters. Declaraţiile sale sunt cele mai critice de până acum ale vreunui oficial de rang înalt din Europa de Est la adresa monedei unice şi vin după ce Bulgaria a anunţat luna trecută că îngheaţă pe termen nelimitat planurile de adoptare a euro ca răspuns la deteriorarea condiţiilor economice şi la agravarea crizei din zona euro. Reacţia Sofiei a fost considerată de mulţi analişti a fi o palmă peste faţă dată proiectului euro. Polonia a pus în aşteptare în urmă cu trei ani la planurile de a adopta euro, monedă pe care guvernul o descrie ca fiind “complet neatractivă”. Integral in Ziarul Financiar.

Siria, prinsă între Turcia şi Rusia. Se pare că preşedintele rus, Vladimir Putin, intenţionează să viziteze Turcia săptămâna aceasta. Este de aşteptat ca situaţia Siriei să se regăsească pe agenda discuţiilor dintre preşedintele rus şi oficialii turci. Poziţia celor două state în această chestiune este radical diferită. În vreme ce Rusia a oferit sprijin total preşedintelui sirian, Turcia doreşte îndepărtarea acestuia de la putere. Dincolo însă de acest dezacord politic, Ankara şi Moscova cooperează în foarte multe domenii, precum energia nucleară sau turismul. Comerţul între cele două ţări se va ridica la suma de 35 de miliarde de euro anul acesta, iar Rusia şi Turcia au convenit deja ca volumul afacerilor să ajungă la 100 de miliarde de euro până în 2015. S-ar putea opina aşadar că ruşii şi turci au nevoie unii de ceilalţi, însă situaţia din Siria s-a transformat într-un adevărat ghimpe pentru relaţiile bilaterale. Cu ocazia vizitei sale în Rusia în luna iulie, prim-ministrul turc Erdogan i-a indicat preşedintelui rus cum să abordeze Siria după ce Bashar al-Assad va fi îndepărtat de la putere. Rusia n-a răspuns în vreun fel la această “propunere”, cert fiind doar faptul că Erdogan a reiterat, public, cererea adresată Rusiei de a-şi schimba politica în privinţa Siriei. Rusia are mai multe motive pentru care îl susţine pe liderul de la Damasc. Pe de-o parte, Siria reprezintă ultimul bastion rusesc în Orientul Apropiat. Siria nu doar că găzduieşte o bază navală rusească în Mediterana, dar cumpără şi armament rusesc în valoare de 1,5 miliarde de euro anual. Pe de altă parte, mult mai important este considerentul social pentru care Moscova susţine regimul actual de la Damasc. Rusia se teme că aşa-numita “primăvară arabă”, instrumentată de Statele Unite, care a cuprins iniţial Tunisia, Egiptul şi Libia, s-ar putea extinde spre Iran, pentru a ajunge mai apoi la graniţele ruseşti. Rusia, care are 20 de milioane de cetăţeni musulmani, nu poate sta liniştită cu gândul că radical-islamiştii ar putea prinde curaj. În plus, deşi pare a nu avea fundament logic, Rusia manifestă şi în privinţa Siriei aceeaşi loialitate pe care i-a arătat-o fostului lider sârb, Slobodan Miloşevici, sprijinit de ruşi în pofida opoziţiei întregii lumi. Până acum, Kremlinul nu a conexat în mod oficial anularea vizitei lui Vladimir Putin în Turcia cu situaţia din Siria, explicând că deplasarea liderului rus la Ankara a fost anulată din pricina agendei extrem de aglomerate a acestuia. Ziarul rus Vedomosti a citat însă surse de la Kremlin care au declarat că Putin a ezitat să viziteze doar una din părţile aflate în conflict pentru a evita interpretările. În ciuda relaţiilor economice semnificative pe care le are cu Turcia, Rusia s-ar putea găsi descoperită într-un foc încrucişat turco-sirian, fiind nevoită să aleagă între aceste două ţări, dacă tensiunile escaladează la nivel militar. Există un subiect în privinţa căruia ruşii gândesc foarte diferit de turci, având senzaţia că Ankara n-a oferit sprijinul necesar proiectului South Stream, un gazoduct care urma să tranziteze apele teritoriale turceşti. În plus, un alt proiect care implică 6 miliarde de metri cubi de gaz natural rusesc se află în impas. Există aşadar premisele unei crize în relaţiile Rusiei cu Turcia. N-ar fi defel surprinzător faptul că două ţări care s-au duşmănit în trecut (în timpul Războiului Rece), nu găsesc o cale de a-şi proteja proiectele comune. Deutsche Welle

Preşedintele Bundestagului se pronunţă pentru stoparea extinderii UE. Preşedintele camerei inferioare a Legislativului german, Norbert Lammert, se pronunţă pentru stoparea extinderii Uniunii Europene. Într-o declaraţie acordată ziarului „Welt am Sonntag”, Lammert a apreciat că, deocamdată, nu ar trebui admisă în Uniune nici Croaţia, şi a precizat că mai întîi ar trebui soluţionată criza euro şi, doar după aceea, să fie admişi noi membri. În opinia politicianului Uniunii Creştin Democrate, în toate statele zonei euro, trebuie implementată o politică bugetară şi financiară comună, pentru a se elimina cauza crizei, adică dezechilibrul dintre integrarea politică şi economică. Lammert a avertizat contra admiterii Croaţiei prea repede în UE: „Trebuie să luăm în serios raportul Comisiei Europene asupra progreselor, în special în lumina experienţelor pe care le-am avut cu Bulgaria şi România. Croaţia nu este încă în mod clar pregătită pentru aderare”, a mai declarat el. Potrivit lui Lammert, statele succesoare ale fostei Iugoslavii au avut perspectiva de a deveni membri ai UE, dar, adaugă el, ele aveau nevoie să îşi creeze condiţiile pentru aderare. „Nu trebuie să se permită ca bunele intenţii să ia locul schimbărilor ce pot fi demonstrate”, a insistat el, citat de ziarul german. Adevarul.

Concedieri masive la cea mai mare bancă a Elveţiei, UBS. Banca elveţiană UBS ar putea concedia zece mii de angajaţi, în cadrul unui program de reducere a cheltuielilor, potrivit unor surse apropiate conducerii, citate de AFP. UBS, cea mai mare bancă din Elveţia, a adoptat un amplu program de restructurare şi urmează să prezinte rezultatele financiare din trimestrul al treilea, la sfârşitul acestei luni, fiind posibil să se folosească de ocazie, pentru a oferi informaţii legate de punerea în practică a reorganizării.  UBS avea la sfârşitul primului semestru peste 63 de mii de angajaţi la nivel mondial, dintre care 22.500 în Elveţia. La începutul anului 2008, înainte de declanşarea crizei financiare mondiale, UBS avea 83 de mii de angajaţi. Concedierile vor afecta şi serviciul IT al băncii, unde lucrează 8.200 de persoane, între care 3.200 în Elveţia. Un purtător de cuvânt al băncii a refuzat să comenteze. RFI.

Lagarde: “Este nevoie de zece ani pentru a ieşi din criză”. Directorul Fondului Monetar Internaţional (FMI), Christine Lagarde, lansează alarma asupra raportului datorie-PIB în economiile avansate, care a atins “nivelul cel mai înalt de la al Doilea Război Mondial”. Ieşirea din criză “este un maraton, nu un sprint: ar putea să fie necesari zece ani”. Previziunea amară este pronunţată de către directorul general al FMI, Christine Lagarde, în cadrul unei dezbateri găzduite de BBC împreună cu ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schauble. Între cei doi lideri a luat naştere un schimb de replici dure, după ce Lagarde a susţinut că Grecia ar avea nevoie de mai mult timp pentru a prelua din nou controlul asupra bugetului. “Nu trebuie să facem speculaţii pe marginea acestui argument”, a spus Schauble, până când nu va fi prezentat raportul din partea cerditorilor Greciei, adică troika formată din FMI, Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană (BCE). Lagarde nu este la prima experienţă de acest gen. Ieri, a susţinut deja că Grecia ar avea nevoie de doi ani pentru a pune în ordine bugetul, exact perioada cerută de primul ministru grec, Antonis Samaras. Potrivit directorului FMI, “când multe ţări adoptă aceleaşi măsuri de austeritate, în acelaşi timp, se creează un impact major şi profund asupra creşterii economice”. Totodată, directorul FMI a lansat alarma asupra raportului debit-PIB în economiile avansate, care a atins “nivelul cel mai înalt de la cel de-al Doilea Război Mondial”. Şi, după părerea lui Lagarde, tocmai “această datorie publică mare în economiile avansate, estimată la circa 110%, va fi, poate, cel mai mare obstacol”. Capital.

Advertisements