Ştiri Europene – 22 Octombrie 2012 / România şi deficitul de recunoaştere

Posted on 22/10/2012 by

3


Merkel bate cu pumnul în masă şi obţine ceea ce vrea de la europeni, în timp ce Franţa o acuză că impune Europei calendarul electoral al Germaniei. Cea mai recentă reuniune a şefilor de state şi de guverne din Europa a condamnat, probabil, Uniunea Euro­peană la luni de noi lupte interioare în privinţa politicilor economice şi bugetare, dar a demonstrat că, în pofida frontului comun făcut de Franţa, Italia şi Spania, Germania are ultimul cuvânt de spus în deciziile Uniunii. În singura decizie importantă luată la summitul de două zile, liderii europeni au stabilit că Banca Centrală Europeană va primi de anul viitor responsabilitatea supra­vegherii celor aproximativ 6.000 de bănci din zona euro, primul pas spre o uniune bancară. Dar dacă Franţa şi Comisia Europeană au vrut ca mecanismul unic de supraveghere bancară să fie lansat în ianuarie 2013, acordul summitului prevede că “lucrările la implementarea operaţională vor fi efectuate în cursul anului 2013”, scrie BBC. Influenţa cancelarului german Angela Merkel este evidentă, liderul celei mai mari economii europene insistând la reuniune că “stabilirea unui supraveghetor nu este o chestiune de o lună sau două” şi că se aşteaptă ca structura să-şi poată îndeplini rolul cândva în 2013. În replică, preşedintele Franţei, socialistul Francois Hollande, a sugerat că Merkel îşi croieşte politici anticriză care să o ajute în campania electorală din 2013. El a venit la summit abordând o atitudine vădit antigermană. Cancelarul a respins ideea că prin aceste “obstacolele” vrea să evite ca parlamentul german să fie nevoit să voteze înaintea alegerilor generale de anul viitor plăţi făcute în cadrul planurilor anticriză, notează Thomson Reuters. Integral in Ziarul Financiar.

Marile manevre ale lui Putin. Moscova a organizat cele mai ample teste ale arsenalului său nuclear. Rusia a organizat zilele trecute cele mai mari manevre militare de la prăbuşirea Uniunii Sovietice în care a fost implicat arsenalul său strategic nuclear. Preşedintele Vladimir Putin în persoană a coordonat aceste exerciţii de anvergură, a recunoscut administraţia de la Kremlin.Timp de câteva zile, televiziunea de stat a prezentat imagini de la testele cu rachete balistice desfăşurate în nordul ţării în grupaje informative special concepute pentru a arăta populaţiei de rând că Rusia sub Vladimir Putin are încă un cuvânt greu de spus în geopolitica mondială. Manevrele au vizat aşa-numita „triadă nucleară” – rachete cu rază lungă de acţiune lansate de la sol şi de la bordul navelor şi submarinelor şi bombardierele strategice. La poligonul de la Pleseţk din nordul ţării a fost lansată o rachetă intercontinentală RS-12M Topol, o alta fiind lansată de un submarin din apele Mării Ohoţk. În exerciţii separate derulate în nord-vestul Rusiei, două bombardiere strategice Tu-95 şi Tu- 160 au lansat patru rachete care şi-au lovit ţintele. Toate manevrele au testat în acelaşi timp şi sistemele de comunicaţie şi s-au desfăşurat în baza unor „noi algoritme”, a subliniat ministerul rus al Apărării. „Exerciţiile în care au fost implicate forţele nucleare strategice au fost cele mai ample din istoria modernă a Rusiei” se arată într-un comunicat al preşedinţiei ruse, subliniind că Vladimir Putin a dat o notă mare trupelor care au participat la aceste manevre. Testele sunt văzute de mulţi drept un răspuns dat de Moscova la sistemele americane antirachetă, inclusiv cel ale cărui elemente vor fi instalate şi în România. Potrivit unor oficiali de la Moscova, Rusia vede acest scut antirachetă drept o ameninţare directă la influenţa pe care o exercită în estul Europei. Integral in EVZ.

Le Figaro – Hollande si faptul divers. In campanie promitea ca nu va reactiona la fapte diverse precum predecesorul sau. Acum ca e la putere, la fel ca in cazul multor altor promisiuni, Hollande a uitat ce spunea alegatorilor francezi. In Franta a murit un nou nascut. Fara indoiala ca e o tragedie. In consecinta, presedintele francez i-a cerut ministrului de interne o ancheta administrativa care sa faca lumina in acest caz. O drama, o reactie. In campanie Hollande sustinea ca nu va calca pe urmele lui Nicolas Sarkozy si ca nu va reactiona disproportionat indiferent de tragedia fata de care ar lua pozitie. La doar sase luni de la investire insa, Hollande face fix pe dos. E drept ca in sondaje nu sta bine, dar asta nu justifica actiunea sa sub nicio forma. El, presedintele Republicii, i-a cerut ministrului de interne. Nu premierul Jean-Marc Ayrault, care ar avea sarcini directe sa faca asta. “Nu voi fi presedinte peste orice”, spunea Hollande. De la vorba la fapta e insa cale lunga.

Die Welt – Grecia concediaza Garda Financiara. Toti inaltii functionari din ministerul de finante urmeaza sa fie trimisi in somaj. In locul lor vor veni 2000 de noi angajati la Fisc. Conditiile sunt insa dure: cine nu aduce bani trebuie sa plece. Actiunea e menita sa starpeasca un fenomen bine cunoscut: coruptia. Noii functionari nu pot insa spera sa-si tina joburile mai mult de trei ani. Poate chiar nu mai mult de trei luni. Scopul lor e sa aduca bani la buget. OK, astia sunt corupti, aducem altii – asta e deviza. Si in graba vor fi angajati 2335 de functionari, in parte fara examen scris ca nu prea e timp. La fiecare trei luni, angajatii finantelor vor fi evaluati. Cine nu indeplineste cota, pleaca instant. Iar contractele sunt pe perioada determinata de maximum 3 ani. Pentru a le face viata mai usoara, legile vor fi relaxate. Intimidari si alte actiuni reprobabile vor fi la ordinea zilei. Se pare ca ideea ar apartine Troicii creditorilor internationali. Si desi e deja traditie ca tot raul sa fie pus pe seama celor care dau banii, comentariile cititorilor eleni din presa online sunt surprinzator de pozitive la adresa acestei masuri. Aduce RFI.

România – Deficitul de recunoaştere. Tema predilectă a campaniei electorale care s-a declanşat în România nu pare a fi fiscalitatea, problema europeană, modificarea constituţiei, ci recunoaşterea internaţională cu toate feţele ei. Ministrul Afacerilor Europene, Leonard Orban, discutând despre criza din domeniul fondurilor structurale, a spus că imaginea Ropmâniei este mai rea astăzi la Bruxelles decât este în realitate şi că, din această pricină, a apărut o reacţie critică supradimensionată. În aceste împrejurări, a explicat el, se manifestă “o exigenţă sporită, care conduce permanent la un risc de întrerupere sau suspendare de plăţi.” Dacă ne amintim bine, Leonard Orban spunea ceva asemănător şi în 2003-2004, atunci când România se străduia să încheie negocierile de aderare la UE şi când, din poziţia de adjunct al negociatorului şef, punea reticenţele Comisiei Europene privitoare la sistemul judiciar pe seama unor considerente ”politice”. Sensul acelor afirmaţii era că, în realitate, situaţia României era mai bună decât ar fi lăsat-o să se vadă anumite interese partizane la nivel european. Dar discursul acesta care revine peste ani, aproape neschimbat, nu-i aparţine în exclusivitate, fiind practicat, în diferite chipuri, de toţi demnitarii români la nivel înalt. Preşedintele Traian Băsescu şi miniştrii săi de externe au susţinut, fără încetare, că România este mai bine pregătită să adere la Schengen decât sunt dispuşi să accepte liderii europeni sau, cu alte cuvinte, că imaginea României este mai rea în ochii lor decât este ea în realitate. De asemenea, miniştrii justiţiei au cerut ridicarea MCV-ului, care prin însăşi existenţa sa ar perpetua asupra României o imagine mai rea decât ar fi ea în realitate. Problema este serioasă, căci recurenţa acestor afirmaţii în situaţii diferite arată că una dintre marile probleme psihologice ale României este deficitul de recunoaştere. Subiectul depăşeşte cu mult politica, căci scriitorii români, care prin succesul lor îndrăznesc să aspire la o distincţie mai înaltă, deplâng lipsa de recunoaştere internaţională a culturii româneşti în anamblu. Un discurs recurent în paginile publicaţiilor de cultură susţine că imaginea literaturii române nu este pe măsura realităţii. Dacă nici un scriitor român nu a primit un premiu Nobel ar fi şi pentru că România în ansamblu nu se bucură de suficientă recunoaştere. Am lăsat deoparte versiunea patologică a acestui sentiment de frustrare, aceea care exaltă, compensatoriu, preeminenţa, dacă nu chiar superioritatea de esenţă a culturii române. Frustrarea aceasta are însă o dialectică complicată. Astăzi preşedintele Traian Băsescu şi partizanii săi deplâng pierderea recunoaşterii internaţionale prin acţiunile politice ale USL. Desigur că există şi un calcul în aceste declaraţii care caută să-i delegitimeze complet pe adversari. Calcul există şi în replica militanţilor USL care încearcă să minimalizeze dificultatea în care se găsesc. Integral la Deutsche Welle

Advertisements