Roma se alătură războiului din Libia. Şi Italia va bombarda Libia”, titrează Corriere della Sera. După săptămâni de ezitări în privinţa campaniei – a deschis baze aeriene coaliţiei, dar şi-a limitat rolul la “acţiuni neletale” – guvernul italian a anunţat că aeronavele sale sunt acum disponibile pentru misiunile de atac ale NATO împotriva trupelor lui Gaddafi. Dar Liga Nordului şi alţi membri ai coaliţiei de guvernare a Italiei şi-au exprimat opoziţia fermă referitoare la această schimbare, susţinând că prăbuşirea regimului de la Tripoli va avea consecinţe grave pentru controlul imigraţiei şi interesele italiene din zonă. Pentru a evita complicaţii, decizia nu va merge pentru vot, în Parlament. Editorialul din Corriere aprobă mişcarea, în urma căreia Italia nu mai este “prinsă la mijloc” între conflictele de poziţie dintre Franţa şi Germania, în timp ce La Repubblica se plânge că a fost făcută “în cel mai rău mod, nu datorită evaluării strategice, ci din cauza presiunii SUA […] Slăbit cum este, Berlusconi nu suportă să-şi facă duşmani la Washington”.
Amnistie pentru munca la negru. Guvernul spaniol se pregăteşte să acorde companiilor “o amnistie de două luni pentru a reglementa munca la negru”, titrează La Vanguardia. Un decret-lege care ar trebui să fie aprobat pe 29 aprilie în Consiliul de miniştri “va scuti de sancţiuni antreprenorii care trec în legalitate locurile de muncă la negru înainte de 30 iunie”, explică ziarul. Guvernul speră astfel să lupte împotriva economiei subterane şi “să atenueze efectul negativ” al următoarelor cifre ale şomajului, care ar trebui să se apropie de 5 milioane (21% din populaţia activă, subliniază de asemenea cotidianul). Este vorba de o “amnistie”, notează La Vanguardia, căci firmele vor trebui să plătească doar cotizaţiile sociale de la 1 ianuarie 2011 şi să facă un contract de muncă legal muncitorilor. Acest proiect a provocat “o respingere puternică a sindicatelor” şi organizaţiilor patronale, “prima divergenţă” a dialogului social, înainte de negocierea acordurilor colective de luna viitoare. “Este vorba de menţinerea tensiunii reformatoare în lupta împotriva şomajului în faţa pieţelor şi autorităţilor europene”, conchide La Vanguardia.
Hectarele discordiei. “Municipalităţile refuză să înapoieze zeci de hectare polonezilor”, scrie Lidové Noviny. În 1958, explică ziarul din Praga, frontiera dintre Cehoslovacia şi Polonia a fost prost delimitată. Astăzi, în scopul compensării Poloniei, care a refuzat o despăgubire financiară, guvernul ceh a decis să ofere porţiuni din teritoriu aparţinând statului, din nordul Boemiei şi din Moravia, în total 368 de hectare. Aceasta a suscitat critici violente din partea primarilor în chestiune, care se tem că diminuarea suprafeţelor municipalităţilor lor să nu se traducă prin reducerea subvenţiilor. Inspirat din campania de protest împotriva instalării în Republica Cehă a radarului scutului american antirachetă, primarii vor să câştige simpatia opiniei publice şi “dacă e necesar, să organizeze un referendum”.
Mediatorul poporului cere protecţie pentru romi. “O protecţie juridică mai importantă pentru romi”, titrează Svenska Dagbladet, cu ocazia publicării raportului mediatorului public împotriva discriminărilor etnice asupra drepturilor celor 50 000 de romi care trăiesc în Suedia. Mediatorul a constatat că discriminările fac parte din viaţa cotidiană a acestora şi preconizează ca legislaţia actuală să fie revăzută, pentru a asigura o protecţie efectivă a drepturilor lor. Svenska Dagbladet remarcă într-adevăr că discriminările sunt extrem de dificil de dovedit în sectorul serviciilor sociale, “un domeniu în care nenumăraţi romi depun plângeri fără a li se da dreptate”, explică pentru acest ziar un oficial din biroul mediatorului.
Conturile la zi fac amici de durată. “Bombe italiene asupra Libiei în schimbul unui ajutor francez pentru imigranţi”: Lucia Annunziata, editorialistă în redacţia La Stampa, rezumă astfel acordul semnat în 26 aprilie la Roma între şeful guvernului italian, Silvio Berlusconi, şi preşedintele francez Nicolas Sarkozy. O înţelegere aparent rezonabilă, însă, mai notează Lucia Annunziata, “în care Italia se însărcinează cu partea cea mai grea”, căci s-a angajat să participe la atacurile NATO asupra Libiei. În ceea ce îl priveşte, Parisul s-a limitat la formularea unor “promisiuni vagi” asupra unei reforme a acordurilor Schengen. Mai rămâne totuşi un motiv de discordie în ceea ce priveşte relaţiile economice: în faţa ofensivei purtate de întreprinderile franceze asupra mândriei industriei italiene, Berlusconi a lăsat deoparte patriotismul economic italian şi a militat pentru naşterea marilor grupuri franco-italiene. La schimb, Sarkozy a asigurat Il Cavaliere de sprijinul său acordat candidaturii guvernatorului Băncii Italiei, Mario Draghi, la conducerea Băncii Centrale Europene.
Manifestaţie împotriva “sperietorii nucleare”. “Nu atomului”. În 26 aprilie, la 25 de ani de la catastrofa de la Cernobîl, aproximativ 300 de persoane au manifestat într-un cortegiu care s-a deplasat de la Parlament la sediul guvernului lituanian, la Vilnius, împotriva construcţiei a trei centrale nucleare în regiune: una în Lituania, una în enclava rusă Kaliningrad, a treia în Bielorusia. Prima manifestaţie de acest gen în ultimii 20 de ani. “Mantia secretului acoperă această sperietoare nucleară”, regretă Lietuvos rytas, care aminteşte că la începutul lunii martie primul ministru rus Vladimir Putin şi preşedintele bielorus Alexandr Lukaşenko au semnat un acord pentru construcţia centralei de la Astrava, în Bielorusia, la 50 de kilometri de capitală. Vilnius doreşte ca Minsk să dea răspunsuri în ceea ce priveşte studiul impactului asupra mediului înconjurător şi caută în acelaşi timp să facă ceva pentru a pune beţe-n roate proiectului: guvernul redactează în acest moment un text de lege care va interzice cumpărarea de electricitate provenind de la centrale nesigure.
Uniunea Europeană – Germania, o spectatoare sceptică. Europa se ceartă, Germania este spectatoare”, titrează Handelsblatt,care a ales să pună pe prima pagină punctul de vedere al fostului preşedinte al grupului parlamentar Creştin-Democrat. Friedrich Merz atacă clasa politică europeană a cărei “slăbiciune este cel mai mare deficit în Uniunea Europeană”. El constată că în faţa aşteptărilor popoarelor arabe, “Europa se ceartă”. Pentru acest expert în finanţe, numai o Europă puternică poate ajuta ţările îndatorate să-şi dezvolte o industrie competitivă. “O Europă puternică are nevoie de o Comisie puternică. Comisia de la Bruxelles va fi puternică doar dacă îşi revizuieşte priorităţile […] şi comunică cetăţenilor săi ceea de ce nu se va ocupa. Multe sarcini politice trebuie să rămână în responsabilitatea statelor membre, altfel frustrarea şi respingerea agresivă faţă de Bruxelles vor continua să crească”.
O altă ilustrare a dezamăgirii din presa germană prin Financial Times Deutschland, care consideră că “Roma şi Paris se ţin de şotii asupra noii preşedinţii a BCE”. Italianul Mario Draghi ar trebui să devină următorul tutore al monedei euro, împotriva voinţei Berlinului. “Merkel poate spera doar să obţină premiul de consolare”, observă cotidianul din Hamburg, potrivit căruia cancelarul nu îşi va da acordul decât în schimbul unor concesii altundeva. Pentru FTD, Draghi este totuşi “cel mai bun candidat”. Nici trecerea lui pe la Goldman Sachs şi nici originea sa “sudistă” nu reprezintă argumente împotriva omului “a cărui politică monetară s-ar putea dovedi chiar şi mai restrictivă decât cea a predecesorilor săi. Italianul va trebui să dovedească în mod constant celorlalţi membri ai zonei euro întocmai că nu este un italian în termeni monetari”, adică un laxist.
Nobleţea obligă întotdeauna. Splendoare şi denigrare – clasa subestimată: nobilimea din Europa nu renunţă la putere“, notează publicaţia germană Der Freitag, criticând monarhiile şi poziţia nobilimii în republicile europene. Editorialişti ai publicaţiei germane afirmă cu toată convingerea că „nobilimea distruge“. Jutta Ditfurt, sociolog, politician şi cofondator al formaţiunii verzilor, a explicat cum a renunţat la titlul nobiliar. O jurnalistă, care se autointitulează „persoană umană“, notează că Europa încă are 11 monarhii. Cu cele 15 state din cadrul Commonwealth conduse de regina Angliei, „majoritatea celor 42 de monarhii din lume sunt europene“. Aceste familii regale, “cărora le place să se prezinte ca fiind aproape de cetăţeni, dispun în continuare de privilegii care depăşesc cu mult statutul lor personal“, subliniază publicaţia Der Freitag. Iar contribuabilii le oferă „110 milioane de euro pe an, conform unui studiu olandez din 2009“, pentru a le asigura acest mod de viaţă. Cu acest preţ, remarcă Der Freitag, monarhiile au de câştigat la nivelul identităţii naţionale, Juan Carlos I fiind considerat „părintele democraţiei spaniole“, Albert al II-lea drept „simbolul ameninţatei unităţi a Belgiei“, fără a uita de familia Grimaldi, „fără de care Monaco probabil ar fi fost de mult timp o provincie franceză“.
Madrid-Barcelona, meciul bugetar. “Provincia Catalonia sfidează Guvernul de la Madrid cu planul ineficient de reducere a deficitului”, titrează ziarul El País, după reuniunea “tensionată”, desfăşurată la Madrid, a Consiliului pentru Politica Fiscală şi Financiară, la care a participat ministrul Economiei şi Finanţelor, Elena Salgado, şi consilierii economici ai comunităţilor autonome spaniole. Ministrul Economiei şi Finanţelor “a respins planurile de ajustare prezentate de şase guverne regionale”, notează El Pais, situaţie care a provocat “dispute dure între Guvernul central şi autorităţile regionale, în special cele din Catalonia”. El País subliniază că datoria publică a Spaniei încă este sub media din Europa, dar anumite comunităţi autonome sunt “pe punctul asfixierii financiare”. Ziarul spaniol apreciază că “vitalitatea acţiunilor de coordonare fiscală este esenţială pentru eliminarea dubiilor privind deficitul public”, în momentul în care “executivul de la Bruxelles monitorizează finanţele publice în statele aflate în dificultate” şi când pieţele “sunt sceptice în legătură cu capacitatea instituţiilor europene de a conduce această minimă coordonare fiscală care nu poate lipsi acum în Spania”.
“Un proiect măreţ” pentru Istanbul. “O insulă europeană” – în acest fel caracterizează ziarul Hürriyet proiectul de realizare a unui canal cu lăţimea de 150 de metri între Marea Neagră şi Marea Marmara, pentru a reduce traficul maritim pe Canalul Bosfor. Acest “proiect nebun”, prezentat pe 27 aprilie şi care ar urma să fie finalizat în 2023 – anul centenarului Republicii Turcia -, ar transforma în insulă o zonă aflată pe partea europeană a oraşului Istanbul. Cotidianul Hürriyet ridică semne de întrebare în legătură cu fezabilitatea acestui proiect care, potrivit publicaţiei, s-ar înscrie în contextul scrutinului legislativ din 12 iunie. La rândul său, publicaţia Taraf salută o iniţiativă care ar fi la nivelul dinamismului Turciei, evidenţiind însă discrepanţa între energia acordată unui proiect atât de ambiţios şi slăbiciunea de care dă dovadă Turcia în alte dosare, precum cel al situaţiei etnicilor kurzi.
Roma, condamnată pentru închiderea clandestinilor. Primind recursul algerianului Hassan El Dridi, “Curtea de Justiţie a UE respinge delictul de clandestinitate”, titrează La Repubblica, după decizia prin care tribunalul din Luxemburg a stipulat că legea, introdusă în 2009 de guvernul italian şi care prevede pedepse cu închisoarea de la 1 la 4 ani pentru imigranţii clandestini care refuză să părăsească teritoriul naţional, violează dreptul european. Mai ales directiva din 2008, explică ziarul roman, care vizează “să pună în practică o politică eficace de îndepărtare şi repatriere […] în respectul integral al […] drepturilor fundamentale”. “Alte ţări europene au un delict de clandestinitate şi nu au fost cenzurate”, a reacţionat ministrul italian de Interne, potrivit căruia decizia Curţii face ineficiente politicile luptei pentru imigraţia ilegală, ceea ce, potrivit lui, “nu este doar o problemă a Italiei, ci a întregii Europe”.
Portughezii vor învăţa să trăiască cu FMI. “Aflaţi ce se va schimba în viaţa dumneavoastră cu FMI”, titrează Jornal de Negócios, într-o ediţie specială dedicată aproape exclusiv Fondului Monetar Internaţional. Cotidianul economic observă că FMI, Banca Centrală Europeană şi Comisia Europeană nu au ajuns încă la un acord cu privire la perioada de timp acordată Portugaliei pentru a-şi reduce deficitul public, adăugând că o perioadă scurtă, cum doreşte executivul de la Bruxelles, va necesita o austeritate mai severă. Deşi măsurile impuse de către troică nu sunt cunoscute încă, Jornal de Negócios garantează că cetăţenii portughezi vor primi mai puţin de la stat şi vor trebui să plătească mai multe impozite, pensiile şi alocaţiile de şomaj se vor micşora şi va veni un val de privatizări. Cotidianul din Lisabona dezvăluie de asemenea că Germania, Franţa, Italia, Spania şi Statele Unite sunt cele cinci ţări care vor garanta mai mult de jumătate din participarea financiară destinată asistanţei financiare a Portugaliei.
Scurtătură către Rai. “Cum îl iubim pe Ioan Paul al II-lea”, titrează Polska The Times înaintea ceremoniei de beatificare a fostului papă, pe 1 Mai, care ar putea să atragă doar 80 000 de vizitatori din Polonia. Comparativ cu cei un million şi jumătate de polonezi care au asistat la funeralile sale din 2005, numărul redus de pelerini ar trebui să fie un semnal de alarmă, notează Polska. “S-a spus că Ioan Paul al II-lea ne va conduce spre lumea liberă, dar pentru generaţia de douăzeci de ani asta nu mai înseamnă mult astăzi”, scrie cotidianul din Varşovia. Potrivit preotului Andrzej Szostek, media a contribuit la receptarea superficială a lui Ioan Paul al II-lea şi a mesajelor sale. În ajunul beatificării lui Ioan Paul al II-lea, L’ Espresso scoate un număr special despre “secretele Vaticanului”, dând publicităţii unele telegrame americane despre Sfântul Scaun obţinute de WikiLeaks. Potrivit documentelor, Washington a fost surprins de alegerea lui Joseph Ratzinger drept succesor al lui Wojtyla şi s-a arătat îngrijorat de tinereţea sa nazistă, dar uşurat de dispariţia “mafiei poloneze” care l-a înconjurat pe Ioan Paul al II-lea. Săptămânalul roman se concentrează de asemenea pe părţile obscure ale viitorului sfânt, considerat un “mare obscurantist”.
Scandal în marile şcoli. “Valoarea diplomei de studii superioare în dezbatere”, titrează Volkskrant după ce s-a aflat că Institutul de studii superioare Inholland a distribuit diplome fără ca studenţii să aibă nivelul cerut. Într-un raport publicat pe 28 aprilie, Inspectorul Şcolar arată că patru din cinci formări profesionale ale Inholland (printre altele comunicare şi inginerie mecanică) nu sunt la înălţime. Acestea propuneau “trasee de final de studii alternative” constând în a da posibilitatea studenţilor să obţină credite de studiu europene prin intermediul lucrărilor făcute acasă, în loc de clasicele examene. Ziarul mai aminteşte şi că “nivelul a altor patru formări profesionale de la alte institute este alarmant”. Secretarul de stat pentru Educaţie, Halbe Zijlstra, a anunţat că institutele şi universităţile vor fi de acum înainte supuse unor controale mai severe şi că respectivele instituţii vor primi o amendă.
ETA renunţă la “impozitul revoluţionar”. “ETA îi informează pe oamenii de afaceri că a anulat ‘impozitul revoluţionar’”: sub această formulare neutră, cotidianul Gara, apropiat al stângii independentiste basce, anunţă finalul şantajului exersat de ani de zile de ETA asupra oamenilor de afaceri basci, sub ameninţare de răpire sau asasinat. Grupul terorist a făcut acest anunţ pe 28 aprilie într-o scrisoare adresată organizaţiilor patronale basce şi din Navarra. În editorialul său, Gara salută “o mare decizie pentru o investiţie mai bună”, şi “un nou exemplu de voinţă evidentă” a ETA de a pune capăt “ciclului armat de politică bască”. Contextul, neexplicat, presupune apropierea alegerilor municipale din 22 mai, la care independentiştii vor să se prezinte sub eticheta Bildu, o coaliţie ai cărei candidaţi trebuie încă să fie autorizaţi de justiţie. Dinspre partea sa, confratele basc El Correo, reaminteşte că şantajul a fost “una dintre dovezile cele mai elocvente ale naturii perverse” a ETA. “Vestea bună va fi completă în ziua în care organizaţia teroristă va dipărea pentru totdeauna”.
Actualităţi Europene 
Posted on 01/05/2011 by Theophyle
0