Vechi prieteni şi duşmani!

Posted on 20/07/2011 by

5


Istoria este de cele mai multe ori o doamna cinica si capricioasa. Relatiile Ruso-Germane, vazute prin “desfasuratorul” ultimelor secole, sunt marturie acestor relatii. De multe ori victimele acestor prietenii-dusmani au fost popoarele ambelor state, de alte ori au fost vecinii ambelor puteri. Victima majora a acestor relatii ambigue si bivalente a fost dintotdeauna tara care le-a despartit geografic, Polonia.

Nu ma refer la epopeele descrise cu atata pasiune de Henryk Sienkiewicz, care pe unii dintre noi ne-au fermecat in copilarie, nici vorba de Cavalerii Teutoni si luptele seculare dintre polonezi si germani, ci de cele cinci impartiri moderne ale Poloniei (1772; ianuarie 1793; octombrie 1795; 1832; 1846 si ultima data in 1939) Beneficiarii au fost intotdeauna aceiasi: Prusia / Germania; Austria si Rusia. Ce or fi simtit polonezi vazand banchetul dintre demnitarii rusi si cei germani din ultimele zile, numai ei stiu. Eu nu sunt polonez!

Punctul de inceput in articolul meu nu poate fi altul decat opinia fostului Cancelar al Germaniei Helmut Kohl, denumit si cancelarul unificator sau cancelarul record (16 ani la putere). Helmut Kohl este arhitectul reunificării şi monezii unice, cetăţean de onoare al Europei şi a fost mult timp părintele politic al Angelei Merkel. Astăzi, Helmut “Kohl este înfuriat pe politica europeană a lui Merkel” La 81 de ani, foarte econom în comentarii politice, fostul cancelar a lăsat să transpire jurnaliştilor de la Spiegel luări de poziţie foarte dure faţă de actualul şef al guvernului: “Ea îmi distruge Europa“, ar fi mărturisit el unui apropiat, calificând politica acesteia în girarea crizei euro ca fiind “foarte periculoasă“. Fraza, care a făcut multe valuri în presă, a fost dezminţită de Kohl, care încearcă acum să îndrepte atenţia publică asupra erorilor succesorului său, cancelarul social-democrat Gerhard Schröder, responsabil, potrivit lui, de a fi minat pactul de stabilitate şi de a fi permis intrarea Greciei în zona euro. Însă presa, printre care şi cotidianul din Berlin, consideră politica lui Merkel ca fiind catastrofala, căci “nu ştie cum să-şi pună puterea în serviciul res publica şi se supune dictaturii momentului“. (Sursa: aici, aici si aici)

Germania contemporana se afla cu doua generatii dupa cel de al II-lea razboi mondial, generatii care sunt mult mai pacifiste decat cele dinaintea lor. Germania a inteles ca in secolul XXI dominatia poate fi atinsa prin mijloace economice, de ce ar fi nevoie de mijloace militare?

Ministrul german de externe, Guido Westerwelle, este o “veriga extrem de slaba” in coalitia dnei Merkel. Stimabilul Westerwelle si-a dorit evacuarea bazelor nucleare americane din Europa, pobabil ca va avea ceva mai mult decat atat. Nu pot sa nu fiu de acord cu cei care deplîng o altă slăbiciune şi anume lipsa de format a actualului ministru german de externe Guido Westerwelle, în comparaţie cu unii iluştrii lideri politici ai Germaniei postbelice: Willy Brandt, Hans-Dietrich Genscher, Frank-Walter Steinmeier şi chiar Joschka Fischer. Carenţele actualului şef al diplomaţiei germane au ieşit flagrant la iveală în contextul crizei libiene, şi culmea, în situaţia în care, devenită membră a Consiliului de Securitate ONU, Germania ar fi trebuit să-şi demonstreze importanţa pe eşichierul politicii internaţionale.

Ori, ea a optat pentru o cale singulară, greu explicabilă, atît pentru proprii ei cetăţeni, cît şi pentru partenerii şi aliaţii ei. Care aliaţi, la rîndul lor, nu se pot înţelege între ei asupra obiectivelor misiunii în Libia, în pofida repeziciunii cu care au votat în Consiliul de Securitate începerea operaţiunii Zorii Odiseii. Disensiunile interne ar pune sub semnul întrebării capacitatea reală a liderilor euro-atlantici de a soluţiona problema libiană şi apoi, în registru anecdotic dar profetic, însuşi numele operaţiunii. Fiindcă, să nu uităm, vreme de zece ani a rătăcit Ulise, alias Odiseus, pe mare şi pe uscat înainte de a reveni victorios totuşi, în Ithaca lui natală.

Adevarul este ca Guido Westerwelle reflecta multe din dorintele electoratului german, desi partidul din care face parte (FDP – Freie Demokratische Partei) pierde glorios in fata socialistilor de toate soiurile. Probabil, urmand itinerariul celor de la noi, care mai devreme sau mai tarziu vor fi inghititi de stanga romaneasca.

Afinitatile noii Germanii unificate spre rasarit si simpatiile trans-partidice (si SPD si CDU)  pentru vecinul de la rasarit de Polonia si relatiile ambivalente cu colegii de Uniune  din Estul-Europei arata clar ca s-au facut aranjamente preliminare, pe care probabil numai cei implicati le cunosc. Politica  Germano-Rusa este aparent dictata de interese economice clare – Rusia are rezerve petroliere si Germania are nevoie de aceste materii prime. Germania are  tehnologii de vanzare, Rusia are nevoie de retehnologizarea infrastructurii ei invechite. Numai atat? Aparent si numai aparent!

Din nefericire, unele declaratii ale Ambasadorului German in Romania (aici) indica mult mai mult decat aceste aparente. Este greu de inteles discursul Excelentei sale Andreas von Mettenheim,  in care indeamna la o mai buna intelegere cu vecinii din rasarit. Discursul a reusit intr-un fel  sa ne aminteasca multe lucruri neplacute, spre exemplu “Pactul Ribbentrop-Molotov”, din nefericire ne-abolit in ceea ce ne priveste  de urmasii lui Stalin.

Conform datelor actualizate cu care s-au prezentat dna Merkel si dl Medvedev la intalnirea din zilele trecute, Comerţul dintre cele două ţări e înfloritor. Peste 6.000 de întreprinderi germane au pătruns pe piaţa Rusiei. Exporturile germane destinate Rusiei au crescut în primul trimestru al anului în curs cu 42 de procente, cifrându-se la 7,4 miliarde de euro. Pe de altă parte, importurile germane din Rusia au atins 9,5 miliarde de euro. “Ambele ţări se îndreaptă anul acesta spre cifre record”, apreciază Eckhard Cordes, şeful Comisiei germane pentru promovarea relaţiilor cu ţările din Est. Concernul de automobile Volkswagen a vândut în prima jumătate a acestui an 45.000 de maşini în Rusia. Astfel, VW a reuşit să dubleze chiar desfacerile pe piaţa rusă. Uzina VW din Kaluga, localitate situată la sud-vest de Moscova, nu mai face faţă cererilor. Iată de ce Volkswagen construieşte în prezent până la 110.000 de automobile în fabrica producătorului rus, GAZ.  Afaceri infloritore, nimic de zis (Sursa: aici)

Performanţele economice ale cooperării germano-ruse nu au putut eclipsa întru totul problematica dificilă pentru Moscova a drepturilor omului şi statului de drept. Discursul preşedintelui Medvedev nu a putut enumera progrese notabile, iar Angela Merkel, care ori de cîte ori călătoreşte în Rusia nu scapă ocazia de a sta de vorbă şi cu reprezentanţii societăţii civile, cunoaşte prea bine deficitele. Totuşi, cum între cancelarul german şi preşedintele rus „chimia funcţionează bine”, abordarea acestor delicate teme a fost relativ calmă.  Deja în avanpremieră, ministrul german de externe Guido Westerwelle a opinat, preventiv, că Berlinul şi Moscova împărtăşesc puncte de vedere diferite, mai ales în ceea ce priveşte statul de drept, dar în cele din urmă importantă este semnificaţia strategică a relaţiei germano-ruse. (Sursa: aici)

Bineinteles ca au fost si dezacorduri si poate despartirea a fost putin umbrita de anularea decernarii premiului Qadriga distinsului democrat Vladimir Putin.  Zile în şir, atât germanii cât şi ruşii au insistat că revocarea deciziei de a i se acorda premierului rus Putin premiul Qadriga, decernat de regulă pentru merite în promovarea democraţiei, nu ar avea chipurile nici o importanţă. Pana la urma a iesit mata din sac si marţi seara, Medvedev s-a arătat extrem de iritat de întreaga afacere a premiului atribuit şi retras predecesorului său de la Kremlin, Vladimir Putin.

Dacă s-a luat o decizie, ea trebuie transpusă, altminteri e o dovadă de laşitate şi inconsecvenţă“,  a declarat Medvedev, potrivit căruia, de acum încolo premiul este mort. Pe de altă parte, Germania n-a putut convinge Rusia să manifeste în Consiliul de Securitate ONU un plus de sensibilitate faţă de victimele terorii dezlănţuite de regimul dictatorului sirian Basher el Assad. În forul suprem al organizaţiei mondiale, Rusia continuă să-l apere pe tiranul sirian.

Interesante vremuri traim. Bine ca am ajuns si noi sa fim europeni, scandalurile le avem acum in familie. Din nefericire, unele iluzii se vor dovedi deziluzii.